Susținere: în situații formale sau informale în

funcție de numărul de vorbitori, prin modulația

vocii, prin alegerea tonului și a vocabularului, prin
structură, prin comunicare nonverbală, prin
articulare

MOTTO:

“ CAPACITATEA DE A EXPRIMA O IDEE ESTE

APROAPE LA FEL DE IMPORTANTĂ CA IDEEA INSĂŞI”

(BERNARD BARUCH)
CE ESTE COMUNICAREA?

COMUNICAREA ESTE PROCESUL DE

TRANSMITERE A UNUI MESAJ DE LA
EMIŢĂTOR SPRE RECEPTOR, CU
AJUTORUL UNUI COD ŞI UTILIZÂND
UN CANAL
 Tipuri de comunicare:

Comunicarea poate fi
 Verbală când se utilizează limbajul în formă orală sau
scrisă
 Nonverbală transmisă de gesturi cum ar fi expresia
facială, mişcări ale trupului etc.;
 Paraverbală - înţelesurile dincolo de cuvinte, întregul
bagaj de stimuli şi semnale transmise prin tonul, volumul
şi ritmul vocii
 Deşi i se acordă o mai mică importanţă, s-a ajuns la
concluzia că, de exemplu, într-o discuţie obişnuită doar
5-10% este comunicare verbală, restul fiind nonverbală
 REGULI DE COMUNICARE

 Folosiţi un ton şi o mimică adecvată mesajului;

 Fiţi înţelegător;
 Faceţi compromisuri;
 Tineţi cont de interlocutor (grad de cultură, statut, stare de
moment);
 Folosiţi acelaşi cod;
 Nu consideraţi că aveţi mereu dreptate;
 Fiţi răbdător, ascultaţi tot ce are să vă spună interlocutorul;
 Nu vă închipuiţi că puteţi citi gândurile altora;
 Evitaţi clişeele verbale;
 Nu repetaţi mesajul dacă nu vi se cere;
 Argumetaţi-vă punctul de vedere;
 Priviţi interlocutorul în ochi;
 Fiţi deschis la alte puncte de vedere şi evitaţi prejudecăţile;
 Folosiţi un limbaj clar şi precis.
 Comunicarea nonverbală

Comunicarea nonverbală completează, întăreşte, nuanţează

sensul mesajelor verbale și , în anumite situaţii, este chiar
mai credibila decât comunicarea verbala.
Un bun comunicator trebuie să stăpânească bine atât
comunicarea verbala cât si pe cea non verbală. Sensul acestei
comunicări depinde de context si de relaţiile dintre indivizi.
Comunicarea nonverbală este deosebit de importantă în plan
social. De obicei afirmaţiile verbale sunt influenţate de o
serie de factori cum ar fi: teama de a nu jigni sau supară,
dorinţa de a încheia o afacere, presiunea sociala care uneori
ne determina să spunem ca suntem de acord cu cineva chiar
dacă nu este aşa, etc.
 Comunicarea paraverbală

 Forma comunicării verbale este însoțită de elementele

paraverbale: volum, ton, ritm, accent, pauze și dicție. Cu
ajutorul acestora transmitem mesaje subliminale, ce
influentează interlocutorul la nivel inconștient: în favoarea
sau contra noastră! Pentru a profita de latura pozitivă, trebuie
să cunoaștem ce presupun fiecare dintre ele.
 Prin volumul vocii dominăm sau ne lăsăm dominați. O
persoană cu voce volubila induce ideea de putere si vitalitate,
pe cand una cu voce slaba da impresia de pasivitate si lipsa de
incredere in fortele proprii. Pentru a fi ascultati trebuie sa
uzam de puterea vocii, fara insa a exagera, deoarece volumul
foarte mare indică o devalorizare a interlocutorulu
 Limbajul nonverbal pozitiv

 Atitudine deschisă şi cooperantă

 zâmbet – nimeni nu poate face acest lucru în locul
dumneavoastră !
 expresie a feţei interesată
 contact vizual moderat
 braţele susţin ceea ce se spune
  volum al vocii potrivit
 Limbajul nonverbal negativ
Defensiv-închis

 voce tremurată
  vorbit rar
 expresie de îngrijorare
 braţele defensive
 privire evazivă
 gura acoperită cu mâna
 distanţă excesiv de mare
 Limbajul nonverbal negativ
Agresiv-deschis

 voce puternică
 vorbit rapid
  expresie de furie
 contact vizual permanent
 postură dominantă
  degetul flutură prin aer
  invadarea spaţiului personal
Mihai Dinu, Comunicarea. Repere fundamentale, Ed.
Orizonturi, Bucureşti, 2007
Valeria Guţu Romalo (coord.), Gramatica limbii române,
vol I-II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2005
Denis Mc Quail, Comunicarea, Editura Institutului
European, Iaşi , 1999