Tipuri de bonturi protetice

Avantajele tratamentului implanto-protetic:

• Consevarea volumului osos;

• Transmiterea forţelor masticatorii în mod
fiziologic, în interiorul osului şI nu pe suprafaţa
acestuia;
• Permiterea refacerii optime a DVO, a reliefului
facial, fonaţia şi esteticul;
• Posibilitatea realizării unei restaurări implanto-
protetice fixe, indiferent de tipul (forma)
edentaţiei;
• Obţinerea eficienţei masticatorii similare cu
cea a dinţilor naturali în cazul unei restaurări
fixe susţinute pe implante
• Supraproteza pierde doar 10% din eficienţa
masticatorie a dinţilor naturali;
• Realizarea unei ocluzii precise;
• Absenţa riscului de apariţie a cariei la
bonturile fixate pe implante.
• Dincolo de entuziasmul generat de multiplele
avantaje conferite de o restaurare implanto-
protetică comparativ cu o restaurare protetică
convenţională, nu trebuie uitat faptul că toate
aceste beneficii devin reale doar în contextul
respectării principiilor specifice proteticii
implantologice.
• Elaborarea unui plan de tratament reprezintă
un moment crucial de care va depinde
prognosticul restaurării finale.
• De aici rezultă că găsirea unei soluţii de
tratament implanto-protetic, implică multiple
cunoştinţe din partea practicianului şi totodată
vizualizarea finalităţii tratamentului înainte de
al începe.
Bont protetic. Noțiune. Criterii de clasificare.

• Abutment-ul ( bontul protetic ) reprezintă acea

parte a complexului implantar, răspunzătoare atât
de stabilirea unei legături etanşe şi stabile cu
implantul dentar, cât şi de agregare a restaurării
protetice prin cimentare sau înşurubare a acestora
pe bont.
• Fiecare bont protetic prezintă o porţiune
trans-gingivală ce contribuie la realizarea
conturului gingival peri-implantar şi o porţiune
supra-gingivală răspunzătoare de forma şi
înclinarea bontului precum şi de retentivitatea
restaurării protetice.
• Porţiunea trans-gigivală poate fi mai lată sau mai
îngustă.
• Astfel, un bont cu înălţime gingivală redusă va fi
destinat realizării unei restaurări cu margini
subgingivale, pe când un bont cu înălţime gingivală
crescută este destinat fie poziţionării pe un implant
situat mai profund în os, fie realizării unei restaurări
cu margini supragingivale.
• Unele sisteme de implante au individualizat
porţiunea gingivală a bontului protetic prin
crearea unui contur specific marginii gingivale
libere peri-imimplantare, cu scopul obținerii
unui efect estetic superior.
• In ceea ce priveșhte porțiunea supragingival a
bontului protetic, caracteristicile acesteia
reprezinta principalul criteriu de clasificare al
bonturilor protetice in implantologie.
 Clasificarea bonturilor protetice
• de-a lungul anilor sau experimentat clinic multiple
proiecte ale bonturilor protetice, care sa-u
inbunatatit odata cu posibilitatea analizarii
prognosticului, diversitatea ramanind totuși de
remarcat.
• In consecinta, avindu-se in vedere multitudinea
tipurilor de bonturi protetice, pentru clasificarea
bonturilor prefabricate utilizate in implantologie se
recurge la impartirea acestora in functie de
specificitatea unui anumit criteriu:
- Dupa generatia implantului utilizat
- Dupa forma bontului protetic
- Dupa axul bontului in raport cu implantul
- Dupa numarul componentelor bontului
protetic
- Dupa materialul din care este confectionat
bontul
- Dupa modalitatea de agregare a restaurarii
protetice finite.
 Dupa generatia implantului utilizat
(implant one-stage sau two-stage)
• Bontul protetic al implantului de generatia I-a
(implant one-stage) este sudat sau solidarizat
la corpul implantului, facind corp comun cu
acesta din acest motiv, implantul one-stage
este destinat exclusiv incarcarii imediate a
implantului.
• Avantajele acestui tip de bont protetic este
evident, doar de faptul ca nu mai necesită o
etapă clinica de montare. Insa are shi multe
neajunsuri legate de:
- Creshterea riscului de realizare a unui transfer
imprecis din cavitatea bucala pe model
- Imposibilitatea prelucrarii bonturilor protetice la
paralelograf, ele ramanind in cavitatea bucala
- Necesitatea frezarii bonturilor protetice in
cavitatea bucala.
• Pentru realizarea unui transfer cat mai precis a
datelor din cavitatea bucala pe model este
necesar ca bontul protetic sa fie prevazut cu
șanțuri antirotationale in care se va fixa cu
precizie capa de transfer, care va ramâne
atașat în amprentă, deasemenea bontul analog
sudat de implantul analog va fi identic cu
bontul protetic din cavitatea bucala, atât în
ceea ce priveshte proiectul, cât și dimensiunile.
• Rămănând în cavitatea bucală, bonturile
protetice ale implantelor de generația I-a nu
pot fi paralelizate și ajustate în înălțime în
laborator. Toate aceste manopere se vor
realiza doar pe bonturile analog, urmând apoi
a fi efectuate cu aproximație prin șlefuire a
bonturilor în cavitatea bucală. Adaptarea
lucrarii protetice va fi în consecință destul de
aproximativă.
• La ora actuală mai frecvent, se utilizează doua
categorii de implante de generația I-a: implantele
provizorii și implantele Arows.
• Implantele provizorii sunt implante de generația I-
a subtiri, destinate susținerii unor restaurari
provizorii confectionate imediat postimplantar.
• Implantul Arows sunt implante cu diametru redus,
indicate pentru zona frontala a osului mandibular.
Deseori, bontul protetic atașat are forma de sfera,
fiind destinat unei supraproteze (overdenture).
 Bonturile protetice ale implantelor de
generatia a II-a (implante two-stage)
• Sunt mai diverse și mai complexe.
• In acelaș timp implantele de generația a II-a sunt
astazi mult mai frecvente utilizate comparativ cu
cele de generația I-a.
• La implantul de generatia a II-a, bontul protetic
este separat de implant și realizează legatura cu
acesta prin intermediul unui șurub ce se
înfiletează în interiorul corpului implantului prin
intermediul unei chei speciale.
 Dezavantajele acestor bonturi protetice

• Este dat de necesitatea montării lor în implante, și de

probabilitatea producerii unor inexactități în decursul
acestei etape. Insuficiența montării bontului în implant
prin inșurubare incomletă a șurubului de fixare duce la
crearea unui punct de minimă rezistență și a unui spațiu
retentiv, unde se va acumula flora bacteriană ce va
produce ulterior inflamația țesuturilor periimplantare.
• Din cauza imposibilității curățării acestui microspatiu
atit prin detartraj, cit shi prin mijloace chimice cu solutii
atibacteriene, este indicata situarea supragingivala a
acestuia, obtiune insotita insa de neajunsuri estetice.
• Mai mulți savanți au remarcat faptul că exista o
legatura intre resorbtia osoasa periimplantara
și topografia microspatiului in raport cu
marginea gigivala.
• Astfel, dupa 4 ani de la debutul incarcarii
protetice progresive, doar 14,9% din implante
cu jonctiunea bont/implant plasat supragingival
au prezentat resorbtie osoasa, pe cind la cele
cu jonctiune bont/implant plasat subgingival,
resorbtia osoasa a fost prezenta fara exceptie.
Avantajul bonturilor protetice ale implantelor
de generația a II –a
• Fiind reprezentat de posibilitatea de prelucrare
precisa a acestora in laborator, facindu-se
astfel obtinerea unei restaurari protetice cu
adaptare precisa in cavitatea bucala.
Clasificarea bonturilor protetice dupa forma
acestora
• Indiferent de tipul generatiei implantelor
utilizate, bonturile protetice pot avea diverse
forme:
- Conica
- Cilindrica
- Sferica
• Bonturile protetice conice sunt cel mai frecvent utilizate, din cauza
gamei largi de indicatii de utilizare (edentatii unidentare, partiale
sau totatale, lucrari protetice agregate prin cimentare sau
insurubare).

• Misch remarca faptul ca retentia coroanei scade rapid daca

conicitatea bontului creste de la 6◦ la 25◦, acest grad de conicitate
fiind dat de suma ambelor versante ale bontului protetic.
• Pentru a creste retentia bonturilor conice se recurge de obicei la
urmatoarele metode:
• Cresterea unor retentii aditionale pentru cresterea suprafetei
bontului protetic
• Alegerea unui bont protetic cat mai inalt posibil in situatia clinica
respectiva
• Sablarea suprafetei bontului protetic.
• Bonturile cilindrice : sunt indicate pentru
situatiile clinice in care spatiul protetic
disponibil este redus sau atunci cand se
prefera realizarea unei restaurari protetice
agregate prin insurubare.
• Forma cilindrica prezinta shi bonturile care pot
fi prelucrate de tehnician prin frezare, cele din
teflon care se pot turna direct si bonturile
protetice provizorii.
 Bonturile sferice
• Reprezinta indicatia de electie pentru situatiile in
care se doreshte realizarea unui overdenture
inferior, sustinut pe doua implante.
• Clasificarea bonturilor după axul bontului în raport cu implantul și
după numărul componetelor bontului.

• După axul bontului în raport cu implantul:

• Bontul protetic poate corespunde ca si ax cu implantul in care se

insurubeaza (bont drept) sau poate avea un ax diferit (bont angulat).
• Situatia ideala o constituie existenta unui unghi de 90◦ intre implant si planul de
ocluzie, in aceste conditii putandu-se alege un bont drept.
 
• Daca implantul formeaza un unghi de o alta valoare cu planul de ocluzie sau exista o
lipsa de paralelism accentuat intre implantul respectiv si celelalte implante sau dinti
vecini, se va alege un bont angulat, in vederea incadrarii restaurarii protetice in
ansamblul arcadei, pentru realizarea unor rapoarte intermaxilare adecvate.

• Angulatia bontului variaza in functie de firma producatoare, dar niciodata nu va

depasi un unghi de 25◦.
 
• Alegerea unui bont angulat este de ordin biomecanic, fortele transmitandu-se
paraxial fata de corpul implantului.
După numărul componetelor bontului.

• Format dintr-o singura piesa

• - are sudat surubul de infiletare in implant de
portiunea coronara a bontului, este indicat
numai realizarii unor restaurari agregate prin
cimentare
• Format din 2 piese
• - are o componenta coronara a carei
extremitate cervicala se angajeaza in
conexiunea implantului (conexiune hexagonala
esterna sau interna, conica interna..) si o alta
componenta reprezentata de un surub, ce are
rolul de a fixa bontul in implant.
Clasificarea bonturilor după materialul din care sunt confrcționate și după
modul de agregare arestaurării proteticefinale.

• Bonturile artificiale din titan

•  -- sunt folosite pe scara larga datorita proprietatilor
excelente ale titanului. cu o rezistenta si o
biocompatibilitate foarte buna si pot fi folosite
pentru orice tipuri de restaurari protetice.
• Bonturile artificiale din zirconiu
•  -- au aparut recent in implantologie. Cu o
estetica deosebita datorita culorii albe si
transluciditatii caracteristice zirconiului. Se
indica in special daca se vor executa lucrari
dentare cu schelet de zirconiu  aceste
restaurari nu vor contine aliaje metalice
• Bonturile artificiale din alte materiale
•  -- in afara de titan si zirconiu, bonturile
artificiale mai pot fi confectionate si din alte
materiale : aliaje de aur, otel inoxidabil etc.
Desi au indicatii mai restranse, exista situatii in
care se folosesc cu success.
 Conexiunea externă dintre implant și bont protetic.
• Conexiunea de la nivelul corpului implantului se afla pozitionata
deasupra extremitatii cervicale a acestuia, si are o latime de ~ 2mm

• Poate fi de forma :
• hexagonala
• octogonala

• A fost conceputa cu scopul de a rezista la torsiunea aplicata implantului

in timpul insertiei lui in os. 
• Dezavantaje :
1) imposibilitatea reproducerii cu exactitate a pozitiei bontului protetic
2) deteriorarea hexagonului implantului
3) tensionarea surubului de fixare a bontului protetic in implant
 Conexiunea internă dintre implant și bont protetic

• Acestea reprezinta a 3-a componenta a

bonturilor protetica pentru implanturile
two-stage, cu rolul de a pozitiona cu
precizie bontul protetic la nivelul
implantului, prin imbinarea perfecta cu
conexiunea acestuia
• Tipuri de conexiuni:
• Conexiune externa- sistem antirotational
plasat in exteriorul corpului implantului
• Conexiune interna- plasat in interiorul
axului implantului
• Conexiunea externa
• Conexiunea de la nivelul corpului
implantului se afla pozitionata
deasupra extremitatii cervicale a
acestuia, si are o latime de ~ 2mm
• Poate fi de forma hexagonala,
octogonala
• A fost conceputa cu scopul de a
rezista la torsiunea aplicata
implantului in timpul insertiei lui
in os
• Dezavantaje
1) imposibilitatea reproducerii cu exactitate a pozitiei
bontului protetic
2) deteriorarea hexagonului implantului
3) tensionarea surubului de fixare a bontului protetic in
implant
• Conexiunea interna
• Conexiunea de la nivelul corpului implantului
se afla in interiorul lui, pe o distanta de pina la
5.5 mm, imbinindu-se cu patricea de la nivelul
extremitatii cervicale a bontului protetic
• Avantaje:
• 1) insertie mai facila a bonturilor protetice in
cavitatea bucala
• 2) Asigurarea unei protectii mai superioare
impotriva ruperii surubului
• 3) Asigurarea unei distributii mai buna a
fortelor asupra implanturilor incarcate
functional
• Dezavantaje: necesitatea existentei unei forme
mult mai evazate a implantului in regiunea
crestala, necesara pentru a gazdui conexiunea
interna, ceea ce creeaza implanturi slabe cu
pereti subtiri la acest nivel (0,3 mm)