HEMATOPOIEZA

DEFINIŢIA
DEFINIŢIA

ANSAMBLUL FENOMENELOR CITOLOGICE ŞI BIOCHIMICE CARE

DUC LA FORMAREA ELEMENTELOR FIGURATE ŞI A
ORGANELOR HEMATOPOIETICE
ETAPELE
HEMATOPOIEZEI
A. ETAPA PRENATALĂ
- FAZA MEZOBLASTICĂ:
- Săptamâna 4 .
- Se formează endoteliul vaselor embrionare
şi celulele stem primitive
- FAZA HEPATO-SPLENICĂ:
- Luna 3.
- Hematopoieza hepatică (predominant) şi splenică
Limfopoieza timică şi ganglionară.
- FAZA MEDULARĂ:
- Începe în luna 4-5,
- Devine aproape exclusiv medulară în luna 7-8
B. ETAPA POSTNATALĂ
• Se desfăşoară în măduva osoasă pe baza celulelor stem
pluripotente care se replică şi se diferenţiază permanent
sub acţiunea unui stimul de diferenţiere.
• Astăzi se consideră că la originea tuturor celulelor
sanguine se află o singură celulă stem multipotentă din
care derivă precursorii diferenţiaţi
 CELULA STEM LIMFOIDĂ

CELULA PROgenitor-B CELULA PRO-T

Timus
CELULA PREcursor-B CELULA PRE-T

CEL. B IMATURĂ CEL. T DE REPAUS

Antigen
CEL. B MATURĂ DE REPAUS LIMFOBLAST

LIMFOBLAST LT LT

helper citotoxic
PLASMOCIT CEL. B DE MEMORIE
 PARTICULARITĂŢI
LA NOU-NĂSCUT ŞI SUGAR
 Nou-născutul la termen
 prezintă o poliglobulie fiziologică de 5-6 mil/mm³ care creşte
cu încă un milion în primele 24 h pentru a reveni la valorile de la
naştere în următoarele 3-4 zile.
 Hematiile sunt mari, diametrul = 8-9 µ, VEM = 110µ³, CHEM =
31-41µg.
 În primele luni de viaţă
 nr de hematii scade până la un minim de 3,4 mil în luna 3,
 valorile cresc apoi progresiv şi ating nivelul adultului la
pubertate.
 HbF în perioada neonatală = 80%, iar HbA1 de 20%.
 Până la sfârşitul primului an de viaţă HbF scade  1% cu o
creştere consecutivă a HbA1.
 La prematuri, scăderea fiziologică a nr de Hematii şi Hb este mult
mai accentuată în primele luni de viaţă ( Nr H = 2,5-3 mil/mm³ şi Hb =
7-8g%.
 Explicaţia :
 scăderea duratei de viaţă a hematiilor,
 insuficienţa cantitativă a eritropoiezei,
 creşterea mai rapidă a volumului sanguin (factor important
de diluare a elementelor figurate).
 Mielograma reflectă tabloul periferic.
 În perioada neonatală, eritroblaştii = 30-40% din tabloul
celulelor medulare, cu raportul eritro/granulocitar de 1/1,5
 Urmează o perioadă de eritroblastopenie (10%) la 3 luni şi
ulterior o creştere la 20-30%, cu raport eritro/granulocitar de 1/3,
care va rămâne în continuare constant.
1. SERIA ERITROCITARĂ
 La nou-născut apare poliglobulie cu valori crescute ale Hb timp de
3-4 zile (adaptare la hipoxia relativă perinatală).
 Se asociază macrocitoza, reticulocitoza, eritroblastoza
 Hb este predominant de tip fetal : 92-95%
 Scăderea secreţiei de eritropoietină după respiraţia pulmonară
eficientă duce la criza de deglobulizare
 La sugar scad nr. hematii, reticulocitele şi Hb, mai semnificativ la
prematur.
 DINAMICA SERIEI ERITROCITARE
Vârsta H/mm³ Hb g% Ht % VEM HEM CHEM Dia-
metru

Cor- 4.6±0.5 17±1.7 52 ± 5.3 113 ± 6 37 ± 2 32 ± 1.4  

don
1-7 zile 5.3±0.5 19±2.1 58±6.6 110±5 36.6±2 33.5±1 8.6

21 zile 4.6±0.7 16±2.3 46±7.2 100±5 34±2 34.5±1 8.1

2-3 3.7±0.3 11±0.8 33±7.2 88 ± 5 30±1.6 34.5± 8.1

luni 1.6
4-6 4.4±0.4 11.6± 35±2.5 78±5 26±2.2 34.6±1 7.7
luni 0.8
1-2 ani 4.7±0.4 11.7± 36±0.3 75±1 27.4± 33.5± 7.3
0.8 3.5 1.5
3-10 4.7±0.5 12.9± 38±3.7 79±3 27.4±2 32.6±2 7.3
ani 1.8
10-14 4.9±0.5 13.6± 39±3.3 81±7 27.9±3 34.1±1 7.3
ani 1.4
2. SERIA LEUCOCITARĂ
• La nou-născut – leucocitoză 20-22.000/mm³, 3-4 zile
cu neutrofilie
• Formula Arneth deviată la stânga
• La sugar şi copil mic predomină limfocitele până la
vârsta de 4 ani

3. SERIA TROMBOCITARĂ
• Este deficitară funcţional la nou-născut
 ANEMIILE

DEFINIŢIE:

Anemiile sunt stări patologice caracterizate prin

diminuarea semnificativă a concentraţiei Hb, Ht, şi a
numărului de hematii, în raport cu valorile
corespunzătoare vârstei.
 CLASIFICARE ETIOPATOGENICĂ
I. Anemii prin scăderea producţiei de eritrocite („anemii
centrale")

A.Anemii prin alterări ale celulelor stem pluripotente din măduva osoasă
(„aplazii medulare")

1.Secundare:
a. Acţiunii agenţilor chimici şi medicamentelor
b. Acţiunii radiaţiilor ionizante
c. Infecţiilor
d. Mecanismelor autoimune
e. Perturbării micromediului medular
f. Rejetului grefei de celule stern incompatibile
2.Idiopatice:
a. Constituţionale (ex. A. Fanconi, sindr. Zinsser-Engman-Cole ş.a.)
b. Dobândite
I. Anemii prin scăderea producţiei de eritrocite
(„anemii centrale")
A. Anemii prin alterări ale celulelor stem pluripotente din măduva
osoasă („aplazii medulare")
B. Anemii prin înlocuirea măduvei osoase hematopoietice
cu ţes. Fibros / grăsos, blaşti leucemici, metastaze
tumorale („anemii mieloftizice")
a. Osteopetroză
b. Mieloscleroză
c. Leucemii acute
d. Limfoame
e. Metastaze (neuroblastom şi alte tumori)
C. Anemii prin alterarea celulelor stem orientate spre
eritropoieză („eritroblastopenii")
 Constituţionale (ex. sindromul Blackfan-Diamond)
 Dobândite (ex. eritroblastopenia tranzitorie, anemia din
insuficienţa renală cronică, din unele endocrinopatii ş.a.)
 I. Anemii prin scăderea producţiei de eritrocite
(„anemii centrale")
D. Anemii prin tulburarea maturaţiei şi diferenţierii eritroblaştilor („insuficienţe
medulare calitative")
1. Anemii prin scăderea sintezei de ADN (anemii megaloblastice)
a. Deficit de folaţi şi/sau vit. B12
b. Anomalii congenitale ale metabolismului purinelor
2. Anemii prin blocarea sintezei de Hb secundară tulburării metab. fierului
a. Carenţa marţială de aport
b. Pierderi cronice de sânge
c. Perturbarea absorbţiei şi transportului fierului
d. Sechestrarea fierului în celulele reticuloendoteliale (anemiile din infecţii/inflamaţii
cronice, neoplazii)
e. Perturbarea utilizării fierului şi blocarea acestuia în sideroblaşti (anemiile
sideroblastice şi sideroacrestice, congenitale şi dobândite)
3. Anemii prin blocarea sintezei de Hb secundară perturbării metab. hemului
a. Porfiria hematopoietică ereditară
b. Saturnismul
4. Anemii prin distrugerea intramedulară a eritroblaştilor
a. Anemiile diseritropoietice congenitale
b. Eritropoieza imperfectă
II. Anemii prin pierderi/distrugeri crescute de eritrocite
(„anemii periferice")

A. Anemia acută posthemoragică

B. Anemii hemolitice corpusculare

1. Prin anomalii de sinteză a hemoglobinei
a. Cantitative (sindroamele talasemice)
b. Calitative (ex. drepanocitoza)
2. Prin anomalii ale membranei eritrocitare
a. Sferocitoza ereditară
b. Eliptocitoza ereditară
c. Stomatocitoza
d. Piropoikilocitoza
e. Hemoglobinuria paroxistică nocturnă
f. Deficitele congenitale sau secundare de sinteză a lipoproteinelor
3. Prin anomalii enzimatice ereditare
a. Deficitul enzimelor glicolitice (ex. deficitul de piruvat kinază)
b. Deficitul enzimelor şuntului pentozelor (ex. deficitul de G6PD)
c. Deficitele enzimelor ce intervin în metabolismul glutationului
II. Anemii prin pierderi/distrugeri crescute de
eritrocite („anemii periferice")
A. Anemia acută posthemoragică
B. Anemii hemolitice corpusculare

C. Anemii hemolitice extracorpusculare

1. Prin mecanisme nonimunologice
a. Prin acţiunea unor substanţe chimice sau medicamentoase
b. Infecţioase (bacterii, paraziţi, virusuri)
c. Traumatisme mecanice (ex. proteze valvulare, hemodializă)
d. Traume fizice (ex. arsuri)
e. Anemii microangiopatice (ex. sindromul hemolitico-uremic)
2. Prin mecanisme imunologice
a. Prin anticorpi naturali (transfuzii de sânge incompatibil)
b. Prin izoanticorpi (boala hemolitică a nou-născutului, accidente
hemolitice în caz de transfuzii cu sânge 0(1) la copii cu grupul
sanguin A(IT)
c. Prin autoanticorpi (anemii hemolitice autoimune).
 DIAGNOSTICUL
SINDROMULUI ANEMIC
1. ANAMNEZA

 modul cum a decurs sarcina, naşterea (prematură, la

termen),
 Evoluţia în perioada perinatală (icter, hemoragii,
infecţii),
 Diversificarea,
 modul de dezvoltare a copilului,
 la pubertate: ciclul menstrual (abundenţa, frecvenţa)
 afecţiuni patologice anterioare (infecţii)
 AHC: boli hematologice la rude de gradul I, II, alte
afecţiuni (TBC, hepatite, icter, litiaza biliară,
splenectomie, etc.)
 tratamente efectuate
 2. EXAMENUL OBIECTIV
Semne comune:
 paloarea tegumentelor şi mucoaselor
 modificarea fanerelor (păr fin)
 icter sclero-tegumentar (hemoliză)
 facies: bose frontale, proeminenţa oaselor malare şi maxilare
(talasemii)
 glosita şi stomatita angulară (deficit vit. B12, acid folic, Fe)
 cardio-vascular: tahicardie, suflu sistolic, rar cardiomegalie,
insuficienţă cardiacă,
 respirator: polipnee, dispnee, ortopnee

Semne specifice (în funcţie de etiologie)

 anemii hemolitice: diaree, constipaţie, icter
 anemia Fanconi: hiperpigmentaţia tegumentelor
 anemii aplastice: purpură, peteşii
 anemii hipoplastice: police trifalangian
 anemii hemolitice: adenomegalie, hepatosplenomegalie
 retard somatic şi pubertar: anemii cronice
 alte semne: neurologice, osoase, endocrine
 3. EXAMENE DE LABORATOR

a. Confirmarea diag. de anemie:

 scăderea Hb, Ht, H

b. Precizarea tipului morfologic de anemie

 frotiu sanguin periferic:
 mărimea
 tinctorialitatea şi
 forma hematiilor
 indicii eritrocitari
VEM: Ht x 10 / H(mil) = 83–973
/
HEM: Hb (g%) x 10 H (mil) = 27 – 34 pg

În funcţie de VEM şi HEM, anemiile pot fi:

normocitare: VEM, HEM = valori normale, hematii cu
diametrul de 7 
microcitare: VEM  80 3, HEM  27 pg, hematii cu
diametrul sub 7 
macrocitare: VEM > 97 3, HEM peste 34 pg, hematii
cu diamterul peste 8 
CHEM: Hb(g%) x 100 / Ht = 31 – 36%

În funcţie de concentraţia de hemoglobină

eritrocitară medie, anemiile se clasifică în:
 normocrome: CHEM – valori normale

 hipocrome: CHEM sub 31%

 hipercrome: CHEM peste 36%

 c. Caracterul regenerativ sau
aregenerativ al anemiei

număr de reticulocite (0,5 – 1,5% sau 30000 –

60000/mm3)
normoregenerativă: valori normale
hiperregenerativă: valori crescute
hiporegenerativă: valori scăzute
d. Teste pt. diagnosticul etiopatogenic al anemiei

 metabolismul fierului
 determinarea carenţei de acid folic, vitamina B12
 teste de hemoliză
 teste imunologice, etc.

e. Teste pt. diagnosticul bolii de bază

 SCHEMA DE DIAGNOSTIC
ÎN SINDROM ANEMIC

I. Suspiciune clinică – paloare

II. Confirmarea diagnosticului
de anemie – nr. hematii, Hb, hematocrit scăzut
III. Dg de tip morfologic:

Hipocromie Normocromie Macrocitoză

cu / fără Normocitoză Hipercromie

Microcitoză
HEM, CHEM, HEM, CHEM, HEM, CHEM,
IV. Dg etiopatogenic
HIPOCROMIE CU / FĂRĂ MICROCITOZĂ

SIDEREMIE  SIDEREMIE N / 

- A. FERIPRIVĂ
- A. DIN INF. CRONICE - TALASEMIE
- A. DIN COLAGENOZE - A. Cu răspuns la B6
- A. toxice (Pb, F)
 NORMOCROMIE, NORMOCITOZĂ

RETICULOCITE  RETICULOCITE 

Puncţie medulară Antecedente

hemoragice

Cu celule Fără celule

patologice patologice PREZENTE ABSENTE

Anemii A. Aplastică Anemia Anemia

mieloftizice A. hipoplastică posthemoragică Hemolitică
acută
 MACROCITOZĂ
HIPERCROMIE

Cu megaloblastoză Fără megaloblastoză

DEFICIT DE VIT B12 HIPOTIROIDISM

şi / acid folic Afecţiuni hepatice
 e. Alte investigaţii

• Hemosiderină medulară
• Sideroblaşti
• Hemoragii oculte
• Rx mediastinală, osoasă
• Examen de concentrat leucocitar
• Bilirubinemie, urobilinogenurie
• Rezistenţă osmotică, electroforeză de Hb, teste enzimatice
• Ciancobalaminemie, tubaj gastric cu histamină, test Schilling
• Celule LE, uree, electroforeză, imunoelectroforeză
• Biopsie ganglionară
 ANEMII PRIN DEFICIT DE PRODUCŢIE

1. ANEMII APLASTICE ŞI HIPOPLASTICE

IDIOPATICE CONSTITUŢIONALE

1a. ANEMIA HIPOPLASTICĂ BLACKFAN DIAMOND

DEFINIŢIE:
Boală genetică cu transmitere DA sau RA, caracterizată prin scăderea
producţiei precursorilor seriei eritrocitare.
 CLINIC
Semne comune sindromului anemic
paloare cu debut în primele 3 luni de viaţă
modificări cardiace
retard staturo-ponderal
Semne specifice
 malformaţii congenitale:
 statură mică,
 anomalii ale policelui (absent, hipoplazic, bifid, malformat,
trifalangian),
 fenotip turnerian,
 hipertelorism,
 buze groase,
 malformaţii congenitale cardiace,
 renale,
 osoase,
 retard mintal,
 hipogonadism.
 EXAMENE DE LABORATOR

anemie normocromă, normocitară, hiporegenerativă cu

reticulocitopenie marcată
serie leucocitară şi trombocitară – normală
puncţie medulară:
 eritroblastopenie marcată, seria eritroblastică fiind reprezentată aproape
integral de proeritroblaşti;
 seria mieloidă şi megacariocitară – normală
sideremie, nivel seric de vitamina B12 şi acid folic - crescute
cariograma – normală
 TRATAMENT
1.Corticoterapia
 tratament de elecţie:
 Doza = 2 – 4 mg/kg/zi, în 3 – 4 doze, 2 – 3 săptămâni, până la
normalizarea parametrilor hematologici, apoi sevraj lent cu 5 / 10
mg/săptămână, până la doza optimă terapeutică, ce se va menţine pe o
perioadă de luni sau ani.
2. Transfuzii de masă eritrocitară – la interval de 4 – 8 săptămâni
(complicaţii majore: apariţia anticorpi antieritrocitari,
hemosideroza)
3. Tratament chelator: Desferoxamina
4. Transplant medular
5. Alte tratamente:
 androgeni 1-4mg/kgc/zi,
 ciclofosfamida,
 6–mercaptopurina,
 globulina antilimfocitară,
 methylprednisolon în doze mari
6. Imunoglobulina iv – 2 g/kg, apoi 0,5 g/kg, bilunar, timp de 6 luni
7. Splenectomie
 PROGNOSTIC:

remisiune în 60 – 70% din cazuri sub tratament corect condus.

decesul este posibil prin hemosideroză, infecţii grave
(postsplenectomie) sau evoluţie spre leucemii.
1b. ANEMIA APLASTICĂ CONGENITALĂ FANCONI

DEFINIŢIE
boală genetică cu transmitere RA caracterizată prin insuficienţa funcţională
sau reducerea globală a ţesutului hematopoetic, având ca rezultat
pancitopenia periferică.
 MANIFESTĂRI CLINICE
1. Sindrom hematologic:
- sindrom anemic: paloare, manifestări cardio-vasculare, tulburări de
creştere, etc.
- leucocitopenie: infecţii severe
- trombocitopenie: manifestări hemoragipare

2. Sindrom malformativ:
 extremitatea cefalică: microcefalie, facies mic, triunghiular, microftalmie,
malformaţii ale urechilor, strabism, nistagmus, epicantus;
 osoase: malformaţii ale policelui (aplazic, hipoplazic, absenţa unei
falange, sindactilie), radiusului (aplazie, hipoplazie), vertebrelor, şoldului
(luxaţie congenitală)
 viscerale: urogenitale (renale, vezicale, ureterale), cardiace (DSA, PCA),
neurologice (surditate, retard psihomotor)
3. Alte simptome:
- retard staturo-ponderal
- tulburări de pigmentare: pete pigmentare, melanodermie difuză
 EXAMENE DE LABORATOR
examen hematologic periferic:
 pancitopenie severă
 anemie normocromă, macrocitară, hiporegenerativă
 formula leucocitară: număr scăzut de PMN (sub 20%), datorită
granulopoiezei scăzute, predominenţa limfocitelor (80%)
 frotiu: hematii mari, cu moderată poikilocitoză şi anizocitoză, cu
reducerea numărului de leucocite şi trombocite

frotiu medular:
 măduvă hipocelulară, înlocuită cu ţesut grăsos, cu puţine elemente
hematopoietice (număr scăzut al precursorilor celor 3 serii – eritrocitară,
mieloidă, megacariocitară) şi
 creştere relativă a limfocitelor, celulelor reticulare, mastocitelor,
plasmocitelor
anomalii cromozomiale
teste genetice specifice: nitrogen mustard, mitomycin C
diagnosticul prenatal:
 examinarea celulelor din lichidul amniotic (din săptămâna 16 de gestaţie) sau
 biopsie din vilozităţile coriale (din săptămâna 9 – 12 de gestaţie)
alte examinări: r-grafie craniu, eco (renal, cardiac), urografie, etc
 TRATAMENT

1. Transplant medular – supravieţuire 60 – 70%

2. Globulină antilimfocitară (ALG) sau timocitară (ATG) : 10-20mg / kg c
3. Androgeni:
oximetolone (3-6 mg/kgc/zi per os),
testosteron (10-20mg/kgc/săptămână),
metiltestosteron (1-2 mg/kgc/zi)
4. Splenectomie, imunoglobuline iv, factori de creştere, IL3, etc.

PROGNOSTIC
deces, prin hemoragii sau infecţii severe; sub tratament: 10 – 20% -
recăderi.
2. ANEMII APLASTICE
PRIN AGENŢI FIZICI SAU CHIMICI

BENZENUL ŞI COMPUŞII SĂI

CLORAMFENICOL
SULFAMIDE
ANTICONVULSIVANTE
COMPUŞI DE AUR
RADIAŢII IONIZANTE
 3. ANEMII APLASTICE
DE CAUZĂ INFECŢIOASĂ

HEPATITE
TBC MILIARĂ
MONONUCLEOZA INFECŢIOASĂ
INSUFICIENŢA RENALĂ
BOLI ENDOCRINE

CAPACITATE HEMATOFORMATOARE INEFICIENTĂ

ANEMIA FERIPRIVĂ
DEFINIŢIE
anemie hipocromă, microcitară, determinată de reducerea capitalului global de
fier al organismului

EPIDEMIOLOGIE:
cea mai frecventă cauză de anemie
întâlnită în toate regiunile globului,
la toate vârstele
mai frecventă la sugar şi copilul mic, urmat de vârsta pubertară,
mai frecvent la fete
CAPITALUL TOTAL DE FIER: 75 mg/kg

Cantitatea de fier a nou născutului variază în funcţie de vârsta

gestaţiei (datorită faptului că în trimestrul III de sarcină are loc un
transport activ de fier) şi momentul ligaturării cordonului ombilical
(ligatura la 3 – 4 minute de la naştere aduce un plus de 40 – 50
mg fier).

NECESAR
 prematur: 2 mg/kg/zi, din luna a 2 a
 sugar la termen: 1 mg/kg, din luna a 4 a
 1 – 3 ani: 15 mg/zi
 4 – 10 ani: 10 mg/zi
 peste 10 ani: 15 mg/zi
METABOLISMUL FIERULUI
Distribuţia fierului în organism:
 67%: hemoglobină
 27%: depozite: feritină, hemosiderină
 3,5%: mioglobină
 0,2% - fier tisular (enzime heminice)
 0,08% - fier circulant – fixat de transferină

absorbţia fierului :
 are loc în proporţie de 10 – 20% la nivelul intestinului subţire;
 este favorizată de sucul gastric, bilă, sucul pancreatic;
alimentele ce conţin acid ascorbic, lactoză, fructoză, cresc absorbţia
fierului, în timp ce alimentele care conţin fitaţi, fosfaţi, oxalaţi scad
absorbţia sa
de la nivel intestinal, fierul este transportat cu ajutorul transferinei fie
spre eritroblaşti, fie spre depozite
o cantitate minimă de fier se pierde zilnic, prin urină, scaun,
descuamarea tegumentelor, iar la fete, prin ciclul menstrual
CONŢINUTUL DE FIER AL ALIMENTELOR

1 litru de lapte de mamă conţine 1,5 mg Fe, în timp ce un litru de

lapte de vacă conţine 1 mg Fe, de unde rezultă importanţa
alimentaţiei naturale;
conţinut crescut în: carnea de peşte şi viţel, ficat, ouă, brânză;
conţinut scăzut: vegetale (inclusiv spanacul)
 ETIOLOGIE
1.Insuficienţa rezervelor la naştere:
prematuritate, gemelaritate,
carenţa marţială a mamei,
transfuzie feto-maternă, feto-fetală,
hemoragie de cordon,
ligatura precoce a cordonului ombilical)
2. Aport deficitar:
alimentaţie artificială
diversificare tardivă şi/sau incorectă, predominant sau exclusiv cu
făinoase
regim vegetarian

3. Tulburări de absorbţie
globale: aclorhidrie, gastrită atrofică, celiakie, fibroză chistică,
intoleranţa la dizaharide, parazitoze, ileita terminală, etc.
selectivă: malabsorbţie selectivă de fier
 ETIOLOGIE (2)
4. Pierderi crescute de fier
hemoragii
 digestive (varice esofagiene, diverticul Meckel, parazitoze),
 pulmonare (hemosideroza pulomnară, sindrom Good Pasture),
 renale (hematurie),
 uterine (meno-metroragii),
 epistaxis recidivant,
 recoltări repetate şi abundente
exudaţie proteică:
 gastroenteropatie exudativă,
 colită ulceroasă,
 sindrom nefrotic
pierderi intestinale selective de fier: hemosiderinurie
(hemoglobinuria paroxistică la rece)
alte cauze:
 hemodializă,
 exsanguinotransfuzie
ETIOLOGIE (3)

5. Necesar crescut de fier:

 prematuritate
 dismaturitate
 gemelaritate
 pubertate
 malformaţii congenitale de cord cianogene
 MANIFESTĂRI CLINICE

Semne de anemie:
 paloare,
 fatigabilitate,
 apetit capricios,
 palpitaţii,
 dispnee
 splenomegalie uşoară (sub 10% din cazuri)

Semne de deficit tisular de fier:

tulburări de creştere
tulburări trofice ale tegumentelor şi mucoaselor (tegumente
uscate, ragade comisurale, fanere friabile, glosita)
 tulburări digestive: apetit capricios, pica, rar disfagie, diaree
recurentă, uneori microhemoragică
tulburări cardiovasculare: palpitaţii, tahicardie, sufluri cardiace, rar
semne de insuficienţă cardiacă
tulburări neuropsihice (astenie, agitaţie, tulburări de atenţie,
scăderea randamentului şcolar)
tulburări musculare: pseudomiopatie

Anomalii imunologice:
incidenţa crescută a infecţiilor virale sau microbiene prin
interferarea metabolismului fierului cu funcţiile imunitare
EXAMENE DE LABORATOR
anemie hipocromă (CHEM sub 30%, HEM sub 27 pg), microcitară
(VEM sub 80 3)
frotiu sanguin: anulocite, poikilocite
sideremia sub 50 g/dl (normal: 80 – 120 g/dl)
reticulocite: normale (crescute în criza reticulocitară, sau după
sângerări)
leucocite, trombocite – valori normale
capacitatea totală de fixare a fierului crescută, peste 400 g/dl
(normal: 250 – 400 g/dl)
indice de saturare a siderofilinei scăzut sub 16% (normal: 20 – 45%)
feritina serică scăzută sub 10 ng/ml (normal: 30 – 142 ng/ml)
frotiu medular: În anemiile feriprive nu este necesară explorarea
măduvei. Dacă se efectuează, se constată o hiperplazie moderată, cu
apariţia eritroblaştilor feriprivi

În funcţie de valorile Hb, există următoarele forme de

severitate:
uşoare: Hb: 9 – 10%
medie: 7 – 9%
severă: sub 7%
 TRATAMENT

a. Tratament profilactic:
 tratamentul anemiei mamei în timpul sarcinii
 ligatura tardivă a cordonului ombilical
 promovarea alimentaţiei naturale
 diversificarea corectă a alimentaţiei, preparate alimentare bogate în
fier
 se va avea în vedere că din alimente se absoarbe doar 10% din
cantitatea de fier conţinută;
 tratament profilactic, cu preparate de fier, la prematuri, dismaturi,
gemeni: 2 mg/kg/zi, din luna a 2 a, până la 2 ani; la sugar: 1 mg/kg/zi,
din luna a 4 a, până la 1 an.
b. Tratament curativ

1. Măsuri dietetice:

corectarea greşelilor alimentare (exces de lapte, făinoase)

alimente cu conţinut bogat de fier şi vitamina C
evitarea excesului de făinoase
2. Tratament medicamentos oral
Preparate de fier:
Ferronat (fumarat feros), sirop 50 mg Fe/5 ml
Glubifer (glutamat feros), dj. 20 mg Fe
Ferro-gradumet (sulfat de fier), cp. 105 mg Fe

Doza:
4 – 6 mg/kg/zi, în 3 doze, între mese, împreună cu vitamina C sau
suc de fructe, care cresc absorbţia fierului

Durata tratamentului
3 – 5 luni, în funcţie de gravitate
se administrează în general 6 – 8 săptămâni după revenirea la
normal a Hb
 Răspuns terapeutic
 la 48 –72 ore: ameliorarea stării generale, creşterea apetitului
 la 5 – 10 zile: criza reticulocitară
 primele 7 – 10 zile: Ht creşte cu 1%/zi, Hb creşte cu 0,2 – 0,4 g%/zi
 normalizarea tabloului sanguin: la 3 – 4 săptămâni

Efecte secundare ale terapiei orale:

 colorarea brun-negricioasă a scaunelor, greţuri, diaree, constipaţie,
dureri epigastrice
3. Tratamentul medicamentos parenteral

Indicaţii restrânse
 deficit sever de fier

 intoleranţă digestivă severă

 boli gastrointestinale severe

 hemoragii cronice

Preparate:
 Ferrum Haussman, Fier polimaltozat, f 2ml, 100 mg Fe
 se administrează i.m. profund, cu schimbarea locului de
injecţie în „Z”
 Doza totală de fier: se calculează după formula:
(Hb ideală – Hb actuală) x 80 x 3,4 x 1,5 x G / 100

unde:
 Hb ideală: valoarea normală a Hb pentru vârstă
 Hb reală: valoarea Hb pe care o are pacientul
 80 – volumul sanguin circulant în ml/kg
 3,4 – mg Fe pt 1 g de Hb
 1,5 – factor de corecţie pentru a asigura umplerea depozitelor de
fier
 După formula simplificată:
necesar de fier = deficit de Hb x G x 4

Doza totală se va administra fracţionat, la 2 – 3 zile în prize de:

 25 mg/doză: sub 5 kg
 50 mg/doză: 5 – 10 kg
 100 mg/doză: peste 10 kg

Reacţii adverse
 reacţii locale (durere la locul de injecţie, colorare brună tranzitorie a
tegumentelor, inflamaţie locală),
 intoxicaţie cu fier (vărsături, hematemeză, melenă, tahipnee, tahicardie,
hipotensiune, convulsii),
 reacţii anafilactice (rare),
 creşterea susceptibilităţii la infecţii (nu se administrează preparate de fier
în cursul bolilor infecţioase)
4. Tratament transfuzional

este rezervat formelor severe (Hb sub 4 – 5 g%)

se administrează 5 – 10 ml/kg masă eritrocitară, urmat de tratament
cu fier pe cale orală, conform schemelor indicate.

se va ţine cont de faptul că 1 ml masă eritrocitară aduce 1 mg Fe, 1

ml sânge – 0,5 mg Fe.

5. Măsuri adjuvante

administrare de vitamina C: 200 – 400 mg/zi, creşte absorbţia

intestinală a fierului
tratamentul concomitent al deficitului de acid folic
 FORME DE ANEMII
SPECIFICE SUGARULUI
 1. Anemia „fiziologică” a sugarului
Se caracterizează prin scăderea progresivă a valorilor Hb până
la 7 – 9 mg% la prematur şi 9 – 11 mg% la sugarul născut la termen,
valori la care se ajunge la 4 –8 săptămâni de viaţă

Etiopatogenie:
 întreruperea bruscă a eritropoiezei, ca urmare a scăderii
eritropoietinei secundar creşterii oxigenării sângelui, prin iniţierea
respiraţiei
 durata de viaţă scăzută a hematiilor nou născutului

Factori favorizanţi:
 deficit de vitamina E (accentuează hemoliza) şi acid folic.
2. Anemia precoce a prematurului
caracterizată prin scăderea valorilor Hb sub 7 g% are o patogenie
complexă:
măduva redusă cantitativ, imaturitate funcţională
hiperoxie cu inhibarea hematopoiezei
hematii fragile (fragilitate membranare, bagaj enzimatic redus,
prezenţa Hb F)

Tratament:
 microtransfuzii de masă eritrocitară 5 – 10 ml/kg/priză
 vitamina E: 25 mg/zi, i.m.
 acid folic 1 – 5 mg/săptămână
3. Anemia tardivă a prematurului
debutează în jurul vârstei de 4 luni, şi se datorează rezervelor
reduse de fier ale prematurului.
valorile Hb se situează în jur de 8 g%
pe frotiul sanguin periferic anemia are un caracter „dimorf”, cu
prezenţa microanulocitelor (deficit de fier) şi macrocitelor (deficit
de acid folic).
Tratamentul profilactic şi curativ este superpozabil cu cel al
anemiei hipocrome carenţiale. Se asociază acid folic 5 mg/zi,
timp de 3 săptămâni şi vitamina C 200 mg/zi.
 ANEMIILE POSTHEMORAGICE
DEFINIŢIE
anemie normocromă, normocitară, cauzată de pierderea acută de
sânge, realizată prin diminuarea capitalului de eritrocite mature
periferice

ETIOLOGIE:
afecţiuni primare ale hemostazei (hemoragii viscerale sau
cutaneo-mucoase masive)
afecţiuni organice: ulcer gastro-duodenal, HTP, varice esofagiene
rupte, hemoptizii
traumatisme
CLINIC
semnele clinice depind de:
 cantitatea de sânge pierdut,
 ritmul hemoragiei,
 caracterul extern, exteriorizat sau intern al hemoragiei,
 vârsta pacientului

manifestările clinice depind de severitatea scăderii masei

sanguine şi mai puţin de gradul anemiei

Semne de şoc hipovolemic: paloare, polipnee, tahicardie,

hipotensiune arterială, extremităţi reci, hipotermie, puls filiform

PARACLINIC
în ordine cronologică apar următoarele modificări:
trombocitoză, leucocitoză cu deviere la stânga a formulei
leucocitare
reticulocitoză
numărul de hematii, Hb şi Ht sunt iniţial normale, apoi se instalează
anemia normocromă, normocitară
Corelaţia între volumul de sânge pierdut şi
semnele clinice
Pierdere sanguină Semne clinice
(%din vol.sanguin total)
10% Absente
20% Tahicardie
30% Tahicardie, hipotensiune posturală
40% Tahicardie, hipotensiune, scăderea
PVC, dispnee, hipotermie, transpiraţii
reci
50% Şoc sever
Peste 50% Şoc sever, ireversibil
TRATAMENT
trebuie instituit de urgenţă.
se administrează sânge izogrup izoRh, după formula
(Hb ideală – Hb actuală) x G x 6
cantitatea maximă totală este de 50 ml/kg
debit orar maxim este de 10 ml/kg/oră
 ANEMIILE MEGALOBLASTICE
Stări patologice determinate de tulburarea diviziunii şi maturării
celulare ca urmare a scăderii sintezei acizilor nucleici (predominant
ADN)

Sunt anemii macrocitare, megaloblastice, cu hematopoieză

ineficace

Sunt determinate de carenţa de acid folic şi vitamina B12 (peste

95% din cazuri), mai rar în deficit de acid ascorbic, tocoferol,
tiamină
 ETIOLOGIE
Deficitul de acid folic Deficitul de vit. B12

Scăderea aportului alimentar Scăderea aportului alimentar

Creşterea necesităţilor fiziologice
(ritm de creştere rapid)
patologice (infecţii, tumori, anemii
hemolitice, posthemoragice,
sindroame mieloproliferative)
Deficit de absorbţie
- deficit de factor intrinsec
- boli ale intestinului subţire (stricturi,
diverticuli, ansa oarbă)
- competiţie pt vit B12: botriocefaloză

Creşterea pierderilor (dializă -Tulburări de transport (boala Horrigan)

peritoneală)
Inactivarea acidului folic
(citostatice, anticonvulsivante,
antimalarice de sinteză)
 MANIFESTĂRI CLINICE
Sindrom anemic
Semne generale: paloare, hiperpigmentare, subfebrilităţi, hipotonie
Semne cardiovasculare: palpitaţii, tahicardie, sufluri sistolice
Sindrom hemoragipar:
Peteşii, echimoze posttraumatice, epistaxis
Sindrom digestiv
Glosită atrofică (limbă roşie, lucioasă, depapilată) ,
gastrita cu anorexie şi dureri abdominale,
stomatită angulară,
diaree, constipaţie,
rar hepatosplenomegalie

Sindrom neuropsihic
Apatie, cefalee, iritabilitate, scăderea randamentului şcolar,
instabilitate motorie, pareze/parestezii, retard mintal,
semne extrapiramidale, hipoROT
EXAMENE DE LABORATOR

Hb, Ht mai puţin scăzute

Hematii mult scăzute, 1-2 mil
Leucopenie cu hipersegmentaţia granulocitară
VEM>100µ, CHEM>29pg, diametru hematii>10-12µ
anemie macrocitară, hipercromă
Medulograma: megaloblaşti, diametru>20-30µ, gigantism celular şi
pe seria albă şi trombocitară

La copil aspectul hematologic este frecvent nesepcific, datorită

carenţei de fier asociate, cu aspect dimorf (macrocite şi microcite)
Examene biochimice
Bilirubina indirectă (prin hemoliza elementelor tinere), sideremie
(prin utilizarea redusă a fierului şi hemoliză) – uneori crescute

Examinări specifice - acid folic:

- Concentraţia serică
- Teste de absorbţie: eliminarea urinară de acid folic după administrarea
de 5 mg acid folic per os şi subcutanat
- Testul FIGLU: determinarea acidului formimino-glutamic urinar după
încărcarea cu histidină
- Criza reticulocitară după administarea de acid folic
Examinări specifice – B12
- concentraţia serică
- excreţie crescută de acid metilmalonic urinar
- testul Schilling: excreţia urinară de vit. B12 după administrarea de VitB12
Co58 per os, urmată de administrarea de B12 i.m.; acest test măsoară
biodisponibilitatea de factor intrinsec şi absorbţia de vit B12
- Criza reticulocitară după administarea de vit. B12
 TRATAMENT
Profilactic
- corectarea carenţelor la mamă, în timpul sarcinii
- alimente bogate în acid folic, vit. B12 (ficat, vegetale verzi, peşte,
lapte)
- interzicerea regimului vegetarian
Curativ
• deficit de acid folic:
• acid folic:
• 5 mg/zi (sub 3 ani),
• 10 mg/zi (3 – 7 ani),
• 15 mg/zi (peste 7 ani) : 3 – 6 săptămâni
• vitamina C – 200 mg/zi (sub 3 ani), 400 mg/zi (3 – 7 ani), 600 mg/zi
(peste 7 ani)
• deficit de vit. B12
• 1000 ugzi, zilnic, până la obţinerea crizei reticulocitare (aprox. 2
săptămâni)
• apoi 1000 ugzi, de 2 ori/săptămână
• atenţie: administrarea de ac.folic precipită apariţia manifestărilor
neurologice în deficitul de vit. B12
ANEMIILE HEMOLITICE
 HEMOLIZA
Ansamblu de fenomene care duce la distrucţia eritrocitară,
fenomen fiziologic care poate deveni patologic

Hemoliza extravasculară
se produce la nivelul macrofagelor din capilarele sinusoide ale
ficatului şi splinei
caracterizează anemiile hemolitice cronice

Hemoliza intravasculară
caracterizează anemiile hemolitice acute
Hb liberă ce rezultă din distrugerea intravasculară a hematiilor se
combină cu haptoglobina, rezultând complexe mari ce vor fi
eliberate din circulaţie, prin sistemul reticulo-endotelial.
când este depăşită capacitatea de legare a Hb, Hb în exces se
elimină renal, rezultând hemoglobinurie
 CONSECINŢELE HEMOLIZEI
a. Anemia
b. Icterul
c. Hiperreactivitate medulară eritroblastică compensatorie
(reticulocitoză, modificări osoase)
d. Hiperplazia organelor bogate în SRE (hepatosplenomegalie)
 CLASIFICAREA ANEMIILOR HEMOLITICE
Cauze corpusculare
I. Defecte de membrană
A. Defecte primare de memebrană cu anomalii morfologice specifice
1. Sferocitoza ereditară
2. Eliptocitoza ereditară
3. Stomatocitoza ereditară
4. A. H. Congenitală cu deshidratarea hematiilor
B. Alterarea compoziţiei fosfolipidelor (creşterea lecitinei)
C. Deficit ereditar de ATP-aza
D. Deficit secundar de membrană: a betalipoproteinemia
II. Defecte enzimatice
A. Defecte de potenţial energetic (hexokinaza, fosfofructokinaza,
glucozofosfat izomeraza, piruvatkinaza, etc.)
B. Defecte de potenţial reducţional (G-6PD, glutation reductaza, glutation
peroxidaza, etc.)
C. Alte defecte (ATP-aza, adenilatkinaza)
III. Defecte ale hemoglobinei
A. Hemul: porfiria eritropoietică congenitală
B. Globina:
1. Calitative: hemoglobinopatii: HbS, C, H, M
2. Cantitative: alfa şi betatalasemia
IV. Anemia diseritropoietică congenitală

Cauze extracorpusculare
A. Imune
1. Izoimune: boala hemolitică a nou născutului, transfuzie de sânge incompatibil
2. Autoimune: IgG, C3, sau IgG + C3
- idiopatică
- secundară: infecţii (virale, bacteriene), medicamente (fenacetină,
sulfonamide), boli hematologice (leucemii, PTI, hemoglobinuria paroxistică
nocturnă, hemoglobinuria paroxistică la rece)
- anomalii imunologice: colagenoze, sdr. Wiskott-Aldrich, colita ulceroasă
- tumori: teratom ovarian, chiste dermoide
B. Neimune
• Idiopatice
• Secundare: infecţii (virale, bacteriene, parazitare), toxice (ciuperci, venin şarpe),
factori fizici, medicamente(vitamina K, fenilhidrazina), boli hematologice, AH
microangiopatică (sdr. hemolitic uremic, purpura trombotică trombocitopenică,
hemoglobinuria de marş, etc.)
• Alte cauze: osteopetroza, hipersplenism, boala Wilson
 MANIFESTĂRI CLINICE
Hemoliza acută:
 debut brusc, febră, frison, alterarera stării generale
 greţuri, vărsături, dureri abdominale colicative, lombalgii
(caracteristic)
 icter/subicter, paloare
 Urini roşii cireşii, scaune hiperpigmentate
 Hepatosplenomegalie moderată
 Faze avansate: colaps, oligoanurii, comă, deces

Hemoliza cronică
- semne generale: astenie, adinamie
- Tulburări de creştere (nanism anemic)
- Modificări scheletale ale neurocraniului, faciesului şi oaselor
lungi
- Subicter sclero-tegumentar, paloare (copilul este mai mult palid
decât icteric)
- Splenomegalie constantă, progresivă, hepatomegalie
- Urini colurice, scaune hiperpigmentate
- Complicaţii: litiaza biliară, ulcere de gambă
 INVESTIGAŢII DE LABORATOR
Hb, Ht: scăzute
Frotiu de sânge periferic:
Anemie cu anizocitoză, poikilocitoză
Reticulocite crescute, mai ales în pusee de hemoliză
Leucocite, trombocite săzute în pusee
Indicatorii aportului de Fe: Fe plasmatic, feritina crescută
Semne de hemoliză: Bilirubina indirectă, urobilinogen urinar,
stercobilinogen fecal crescute
Medulograma: hiperplazie medulară, mai ales seria roşie
Durata de viaţă a eritrocitelor
Investigaţii morfologice: pentru microsferocite, schizocite
Rezistenţa osmotică a eritrocitelor: scăzută în sferocitoză, talasemii
ELFO-Hb: pentru hemoglobinopatii cantitative şi calitative
Test Brewer: pentru anemii hemolitice enzimatice
Test Coombs la cald şi rece: pentru anemii hemolitice auto-imune
 A.H. PRIN DEFECT DE MEMBRANĂ SFEROCITOZA
EREDITARĂ (BOALA MINKOWSKI – CHAUFFARD)

Cea mai frecventă anemie hemolitică ereditară, fără anomalie a Hb,

începând de la nou-născut şi până la copilul şcolar.
Se caracterizează prin deformarea sferică a hematiilor, având ca
rezultat o rezistenţă foarte scăzută şi autohemoliză crescută.
Se transmite DA, anomalia fiind prezentă la unul din părinţi, chiar
dacă este asimptomatică.
Pot apărea şi mutaţii de novo.
PATOGENIE
- în SE există o anomalie a spectrinei, proteina cea mai importantă
din structura hematiei
- Rezultatul este modificarea elasticităţii şi formei membranei, cu
scăderea raportului suprafaţă/volum, hematiile devenind sferice
(sferocite)
- Sferocitele sunt inapte de a străbate sinusoidele splenice, ele fiind
modificate în continuare şi hemolizate
- În final sferocitele sunt sechestrate şi distruse în splină
CLINIC
- debut - la nou născut (cu icter cu hiperbilirubinemie indirectă),
sau în perioada de şcolar sau adolescent
- Anemie
- Icter sclero-tegumentar, urini şi scaune hipercrome
- Splenomegalie – se accentuează progresiv cu vârsta
- Retard somatic şi pubertar
EXAMENE DE LABORATOR
- anemie normocromă, hiperregenerativă (reticulocite crescute)
- Pe frotiu periferic: sferocite: 20 – 50%
- Nr. de lecucocite şi trombocite – normal, scăzut (prin
hipersplenism) sau crescut (prin stimulare medulară hipoxică)
- Hiperbilirubinemie indirectă
- Rezistenţa osmotică – mult scăzută
- Scurtarea duratei de viaţă a eritrocitelor (marcate cu Cr)
- Radiografie oase: “craniu în perie”, lărgirea metafizelor oaselor
lungi
- Ecografie abdominală: litiaza biliară
COMPLICAŢII

crize hemolitice, declanşate de infecţii, însoţite de icter, febră şi

splenomegalie (tipice)
crize aplastice (hipoplazia eritroblastopenică Owren) – rare
crize megaloblastice – prin deficit de acid folic asociat
litiaza biliară
ulcere de gambă
tumori mediastinale (datorate apariţiei unor focare neobişnuite
de eritropoieză extramedulară)
Hipersplenism
complicaţii postsplenectomie
hemocromatoză
TRATAMENT

1. Tratament cu acid folic, vitamina C, vitamina B6, 10 zile/lună

2. Corectarea anemiei: în crize hemolitice grave: masă eritrocitară 5
– 10 ml/kg/priză
3. Splenectomia: la cazurile moderate şi severe, în următoarele
condiţii:
- peste vârsta de 5 ani
- În afara crizelor de deglobulizare, în absenţa infecţiilor acute
- Postoperator: profilaxia infecţiilor bacteriene (Penicilina – retard la 7
– 14 zile, sau per os – zilnic, timp de 1 an
 A.H. PRIN DEFICIT ENZIMATIC ERITROCITAR

DEFICITUL DE GLUCOZO-6 FOSFAT DEHIDROGENAZA

DEFINIŢIE. ETIOPATOGENIE
afecţiune cu transmitere recesiv X lincată, datorată scăderii nivelului de
G6PD
G 6PD participă la glicoliza anaerobă; sub acţiunea sa, se formează
NADPH, care previne oxidarea ireversibilă a hemoglobinei, prin
menţinerea glutationului în stare redusă
în deficitul de G6PD, nu se produce NADPH, iar în anumite condiţii
(infecţii, acidoză, substanţe chimice), se produc substanţe oxidante
(radicali liberi) care vor transforma glutationul redus în glutation oxidat,
cu formarea de complexe disulfidice între acesta şi Hb
se produce denaturarea şi precipitarea Hb (corpi Heinz) şi hemoliza
CLINIC
Se manifestă prin episoade acute de hemoliză, mai rar sub
formă de A.H. Cronică, realizând 5 forme clinice:
1. A. H. la droguri (antimalarice, nitrofurani, acid nalidixic) –
evoluează în trei faze:
- hemoliză acută (la 1 – 3 zile de la administrarea de medicament)
- regenerare spontană (hemoliza oprită, corectarea anemiei)
- Apariţia rezistenţei, chiar la reluarea drogului
2. A.H. Declanşate de infecţii bacteriene sau virale:
- la 1 – 3 zile de la debutul infecţiei
- Hemoliza de gravitate medie, ameliorare lentă
3. Favismul – determinată de ingestia boabelor de vicia fava
4. Hemoliza neonatală:
- la 2 – 7 zile de viaţă, la nou născuţii homo sau heterozigoţi pt.
deficitul de G6PD
5. A.H. Nesferocitară – rară, exacerbată de infecţie
LABORATOR:
teste calitative: testul Brewer sau cantitative (dozarea G6PD)

TRATAMENT
PROFILACTIC:
- evitarea factorilor declanşanţi,
- doze mari de vitamina E
CURATIV:
- substituţie cu transfuzii de masă eritrocitară – în crizele
hemolitice acute
- Splenectomia

EVOLUŢIE. PRONOSTIC: favorabile, în majoritatea cazurilor

 HEMOGLOBINOPATII CALITATIVE
SICLEMIA
Sinonime: Drepanocitoza, anemia falciformă, hemoglobinoza S

DEFINIŢIE. ETIOPATOGENIE
substituţia în poziţia 6 a lanţului beta-globinic, a acidului glutamic
cu valina, cu apariţia HbS – hemoglobină anormală, cu solubilitate
redusă, cu apariţia fenomenului de siclizare
hematiile siclizate au rigiditate crescută, ce nu le permite trecerea
prin capilare cu diametru mic, rezultând: hemoliza şi trombozele
vasculare
fenomenul de siclizare este declanşat : anoxie, acidoză, febră,
infecţii, hipertonie plasmatică, expunere la frig
forma homozigotă: HbS>50% - deces în copilărie; f. heterozigotă:
HbS<50%
CLINIC
1. Hemoliza cronică:
- anemie, icter, colelitiază, hepatosplenomegalie,
-modificări ale oaselor late,
-retard statural şi pubertar,
-ulcere de gambă;
- fenotip particular: craniu în formă de turn, trunchi mic, membre lungi,
gracile
2. Crize veno-ocluzive:
- semne osteo-articulare: durere, tumefacţie, căldură locală
- crize dureroase abdominale; hepatosplenomegalie
- crize din partea SNC:
- convulsii,
- pareze,
- comă,
- semne meningeale,
- infarct cerebral, cecitate
- Crize pulmonare acute: durer toracică, dispnee, tuse
- Hematurie, albuminurie
- Crize veno-ocluzive intrahepatice: hepatomegalie, citoliză
- Crize de sechestrare splenică:
- splenomegalie brusc instalată,
- greţuri, vărsături,
- şoc hipovolemic,
- deces.
- Datorită infarctelor splenice repetate splina se transformă în timp într-
un organ mic, fibrotic, nefuncţional.
- Este singura anemie hemolitică ce evoluează fără splenomegalie
LABORATOR
- anemie normocromă, normocitară, regenerativă
- frotiu periferic: eritroblaşti, hematii în formă de “seceră”, sau “în
semn de tras la ţintă”
- Hiperbilirubinemie indirectă
- Testul de siclizare (cu metabisulfit de sodiu)
- Electroforeza hemoglobinei: HbS 90 – 100% - confirmă
diagnosticul
- VSH scăzut (datorită siclizării hematiilor în tubul de măsurat)

TRATAMENT
- Profilaxia crizelor, evitarea infecţiilor, hipoxiei, acidozei
- Tratamentul crizelor dureroase: lichide, analgezice
- în caz de sechestrare splenică: transfuzii de masă eritrocitară
- Alte măsuri: administrarea de acid folic
- Terapia de viitor: terapia genică
 HEMOGLOBINOPATII CANTITATIVE
TALASEMII

DEFINIŢIE:
grup heterogen de afecţiuni genetice cu transmitere dominant
autosomală, defectul constând în scăderea producţiei de
hemoglobină normală, prin blocarea parţială sau totală a sintezei
unuia din lanţurile polipeptidice ale globinei
beta – talasemii – scăderea lanţurilor beta de globină; reducerea
expresiei lanţului beta poate fi totală sau parţială, care poate fi sau
nu compensată de sinteza de lanţuri omologe gama.
alfa – talasemii – scăderea lanţurilor alfa de globină
BETA – TALASEMIA – FORMA MAJORĂ
BOALA COOLEY

CLINIC
Debut în primele luni de viaţă, cu evoluţie progresivă spre
agravare
Paloare, subicter, dezvoltare necorespunzătoare
Fenotip particular: facies mongoloid (creaniu voluminos, pomeţi
proeminenţi, hipertelorism, ochi bridaţi, nas scurt, aplatizat,
maxilar superior proeminnet, prognatism
Atrofie musculară, mialgii, fatigabilitate
Semne neurologice determinate de hipoxie: cefalee, iritabilitate,
tulburări de atenţie, lipotimii, convulsii
Modificări cardiace: cardiomegalie, sufluri, tulburări de ritm,
insuficienţă cardiacă
PARACLINIC
Anemie hipocromă, microcitară, severă
Frotiu periferic: hematii în semn de tras la ţintă, eritroblaşti
oxifili şi policromatofili, anizocitoză extremă, corpi Jolly,
anulocite
Reticulocitele sunt crescute
Hiperbilirubinemie indirectă, hipersideremie
Medulograma (nu este obligatorie pt. diagnostic): celularitate
global crescută, hiperplazie eritroblastică marcată şi număr
crescut de sideroblaşti
Rezistenţa osmotică a hematiilor – crescută
Electroforeza hemoglobinei
normal: HbA1(alfa2 beta2: 97 – 98%), HbA2 (alfa2 gama2: 2 – 3%), HbF
(alfa2 gama2: sub 1%)
În beta talasemii: scăderea HbA1 (până la 0), creşterea moderată a
HbA2 (4 – 7%) şi creşterea HbF (până la 97%)
Scurtarea duratei de viaţă a hematiilor
Radiografii osoase: osteoporoză marcată, uneori pseudofracturi,
subţierea corticalei oaselor lungi, cu dilatarea marcată a cavităţilor
medulare; îngroşarea calotei craniene, cu tabla externă subţiată până
la dispariţie; aspect de “craniu în perie”; insuficienta pneumatizare a
oaselor maxilare; oase mici cu aspect trabecular sau cu microchiste
Radiografia abdominală, ecografia: litiaza biliară
TRATAMENT

A. Transfuzii - cu 15 – 20 ml/kg masă eritrocitară izogrup izoRh, la

3 – 4 –5 săptămâni
B. Tratament chelator: Desferal
C. Splenectomia: indicată în splenomegalie gigantă, hipersplenism,
creşterea necesarului transfuzional
D. Tratamentul complicaţiilor: tratamentul insuficienţei cardiace,
supliment de B1, B6, E, acid folic
E. Tratament de perspectivă: transplant medular, 5 – azacytidina
(stimulează sinteza lanţurilor gama), terapia genică, sfat genetic
EVOLUŢIE. COMPLICAŢII. PRONOSTIC

- Hipersplenism
- Hemosideroză, cu evoluţie spre ciroză hepatică, modificări
endocrine (diabet zaharat), insuficienţă cardiacă
- Crize aplastice tranzitorii – infecţii trenante
- Complicaţii ale tratamentului: apariţia anticorpilor
antieritrocitari, hepatite virale, infecţie HIV
 ANEMII HEMOLITICE
EXTRACORPUSCULARE
Se caracterizează prin producerea unor eritrocite normale, care sunt
hemolizate intravascular, datorită intervenţiei unor factori
extracorpusculari
1. Cauze imunologice
a. Cu izo-Ac: sistemul ABO, Rh la nou-născut, posttransfuzie
b. Cu auto-Ac: a. h. autoimune – cu auto-Ac la rece sau la cald,
produse de:
- Medicamente: peniciline, alfametildopa
- Infecţii: Mycoplasma pneumoniae, mononucl. infecţioasă
- Limfoame maligne
2. Cauze neimunologice
a. Toxice:
- pe membrana eritrocitară:
1. Medicamente – fenacetina, fenilbutazona
2. Chimice – As, Pb
3. Biologice – ciuperci, venin de şarpe, scorpion
4. Endogene – uremia
- pe Hb: methemoglobinemii: sulfamide, nitriţi, nitraţi,
nitrobenzen

b. Infecţioase:
1. Bacterii: streptococ
2. Virusuri: mononucleoza infecţioasă
3. Mycoplasme: Mycoplasma pneumoniae
4. Parazitare: malaria, toxoplasmoza
c. Hemoglobinuria paroxistică
d. Anemie prin leziuni mecanice ale erotricitelor
 A.H. AUTOIMUNĂ (AHA)

DEFINIŢIE. ETIOPATOGENIE
Sunt AH produse prin autoanticorpi faţă de membrana eritrocitelor proprii
Se asociază frecvent cu bolile autoimune
anticorpii sunt IgG sau IgM şi se găsesc în serul pacientului sau pe
hematiile acestuia
anticorpii IgG sunt anticorpi incompleţi deoarece hematiile acoperite cu
acest tip de anticorpi nu aglutinează, dacă sunt suspendate în soluţii saline;
au fost denumiţi anticorpi la cald (activitate maximă la 370C)
anticorpii IgM sunt anticorpi compleţi (aglutinine, hemolizine) sau
anticorpi reci (activitate maximă la 200.)
anticorpii “bitermici” realizează hemoliza Donath Landsteiner (la 40C se
fixează IgG şi C pe hematie, iar hemoliza are loc numai la 370C)
CLINIC
- Hemoliza acută:

- debut la 1 – 3 zilşe de la o infecţie, frecvent virală: paloare, icter,

febră, cianoză, dispnee, dureri abdominale, vărsături, urini
închise la culoare, discretă splenomegalie;
- lipsesc adeno- şi hepatomegalia
- hemoliza cronică:

- apare după vârsta de 10 ani: paloare, icter, splenomegalie,

hepatomegalie;
- crize de hemoliză acută sau crize aplastice asociate
FORME CLINICE
1. AHA cu anticorpi la cald – anticorpi de tip IgG
- AHA acută Lederer Brill (hemoliză acută declanşată de
infecţii virale, cu caracter autolimitat
- AHA din sindromul Evans (se asociază trombocitopenie)
- AHA cronică

2. AHA cu anticorpi la rece – anticorpi de tip IgM

- idiopatică sau secundară unor infecţii
- Hemoliză cronică asociată cu acrocianoză, fenomene de
tip Raynaud

3. Hemoglobinuria paroxistică la frig – anticorpi bifazici Donath Landsteiner

- criză hemolitică la câteva minute – ore de la expunerea la
frig, cu caracter autolimitat
FORME CLINICE
1. AHA cu anticorpi la cald – anticorpi de tip IgG
- AHA acută Lederer Brill (hemoliză acută declanşată de infecţii virale, cu caracter autolimitat
- AHA din sindromul Evans (se asociază trombocitopenie)
- AHA cronică

2. AHA cu anticorpi la rece – anticorpi de tip IgM

- idiopatică sau secundară unor infecţii
- Hemoliză cronică asociată cu acrocianoză, fenomene de tip Raynaud

3. Hemoglobinuria paroxistică la frig – anticorpi bifazici Donath Landsteiner

- criză hemolitică la câteva minute – ore de la expunerea la frig, cu caracter autolimitat

DIAGNOSTIC DE LABORATOR
1. Test Coombs direct : atestă prezenţa anticorpilor pe hematii
2. Test Coombs indirect: detectează anticorpii incompleţi
3. Titrul aglutininelor reci (anticorpi compleţi) – IgM
4. Testul Donath Landsteiner – detectarea anticorpilor bifazici
TRATAMENT
a. ETIOLOGIC
b. Patogenic
1. Corticoterapia: 2 – 3 – 10 mg/kg/zi, săptămâni sau luni; în crizele
acute: HHC 10 mg/kg/zi, zile până la 1 – 2 săptămâni; ulterior:
scăderea progresivă a dozelor
2. Splenectomia
3. Tratament imunosupresor (azatiopriona, clorambucil,
ciclofosfamida)
4. Tratament cu doze mari de IgG iv: 400 mg/kg/zi, timp de 5 zile
5. Tratament simptomatic:
- transfuzii de masă eritrocitară – doze mici
- Acid folic

EVOLUŢIE. PROGNOSTIC
Favorabile în formele acute postinfecţioase, cu tendinţa la
autolimitare