BARIERE ÎN CALEA UNEI

COMUNICĂRI OPTIME

ENACHI SAVIUC PAVĂL OANA

“ nu tot ce intenţionăm reuşim să spunem,
nu tot ce spunem se aude, nu tot ce se aude
se şi înţelege, se înţelege şi ce nu spunem,
iar ceea ce se înţelege nu depinde de noi ce
devine”
(L. Şoitu)
)
 ic a r e a e ste un
Comun sebit de
ce s d e o
pro p ortant
e x ș i i m
compl
a r e s t ã la baza
c luției
i i ș i e v o
organizãr uențând
l e , i n f l
socia o am eni. Lum
le din t r e iniţa
raporturi păre Ia
re c cob est
defin ă „O e
ire a posi de
dida com b ilă
stru ctice unică
ctur se po rii
ap ate
com ac e e i de
unic asta es ea că
a te o
direc re instr
susţ t im p ume
inere licat ntală
siste a un ă în ,
mati u
c de i proce
învă s
ţare
”
 m u ni c are
s u l ui d e co
e d i u l proce
rm
Prin inte ntotdeauna: a u c i t i ţi);
î ţi s
urmărim eceptaţi (auzi
r
 să fim e l e şi ;
î n ţ de
să fim cceptaţi; (o schi m b a r e
fim a c ţ i e
să c ă m o rea e).
pr o v o ti t u d i n
 să m e n t s au a
ta
compor
 , ș i m ai
n i c a rea
, c o mu
c i e n tă a te de
v e n i efi e b u i e:
i ne i p red
l or;
d e , t r i p l e v i
p e n tru a didactic c u l d i sc ă a l e el
Însă d e ti p s p e cifi e v â rst
l es cea p t a ta la i t ă ț i le d
a e ada ic u lar v at;
ă f i p a r t d e c ;
s r ș i la m b a j a
h i b i t i v e a t..
s o n li i n u r i z
profe ilizeze u i t u a ți i l e ț i u s ec
t
 să u pășeasca
s
r - u n spa
d e a r e înt
 să d e s fășo
e
 să s
 se
nu imi
r ă o p t
c o l a
r i i u n e,
ș met r si
ea r a s t o ie re
ta t pa e di i ba . r
iv i l a d ș
act șura s e i te i m ă
or i f ă s ur num a opt un
e e s o r t e rp
Un te d u n s u n
i c ar i n te ări
a i n ic
poa cauz e ma comu e s e u
m cte
n
in ca r în e c c o
d se je o l i e fe în
a c e
sur bloc b sta une duce locaj
sau n t o ării pro a r b
s u li z o t hi .
l e e a p c
i ere a r stea rea t i ve
r c
Ba cale . Ace pot c i efe
i
în iente sau ionăr
c
efi orite relaț
d l
ne cesu
pro
Blocajele pot fi de natură:
 internă - fiziologice, perceptive, semantice,
interpersonale sau intrapersonale;
 externă - apărute în mediul fizic în care are
loc comunicarea (poluare fonică puternică,
întreruperi succesive ale procesului de
comunicare, etc.).
În raporturile interumane Edouard Limbos
identifică patru tipuri de bariere personale care
blochează comunicarea:
 Bariere cauzate de contextul socio-cultural;
 Bariere cauzate de frica endemică;
 Bariere cauzate de atitudinile individualiste;
 Bariere referitoare la relaţiile individ-grup.
Barierele cauzate de contextul socio-cultural –se referă la
condiţiile de trai ale individului într-un tip de societate sau
mediu nesatisfăcător pentru el și cuprinde:
 Conflictul de valori - apare atunci când persoanele nu
pot adera la scările de valori/ la ideologiile societăţii în
care trăiesc;
 Condiţionarea şi manipularea prin mass-media - apare
atunci când indivizii nu dau dovadă de spirit critic şi de
luciditate faţă de informaţiile propuse de mass-media;
 Prejudecăţile - sunt raportate la tradiţii, iar adoptarea
unei atitudini nonconformiste faţă de norme şi prejudecăţi
conduce, deseori, la o comunicare neeficientă;
 Diferenţele culturale – apar atunci când o cultură
diferită de cea în care a fost crescută o persoană
constituie o viziune diferită asupra lumii, un sistem diferit
de valori şi ideologii, ceea ce face dificilă comunicarea.
 Barierele cauzate de frica endemică - se referă la teama
pe care o au anumiţi membri ai societăţii, de regulă, cei
care au unele sensibilităţi personale și cuprinde:
Înfruntarea - care poate provoca unor indivizi reacţii de
teamă. Aceştia au tendinţa de a considera interlocutorul un
judecător - și devin persoane timide, retrase, închise şi
mereu gata să se apere;
Agresivitatea face ca o comunicare să se transforme
într-o stare conflictuală;
Principiul competiţiei poate fi o barieră în comunicare
dacă vizează dominarea/învingerea şi mai puţin progresul;
Rezistenţa la schimbare apare deoarece orice
modificare produce teamă, anxietate, implicând
necunoscutul şi asumarea de riscuri;
Lipsa încrederii în sine se manifestă datorită falsei idei
despre sine şi despre interlocutor.
 Bariere cauzate de atitudinile individualiste - specifice
indivizilor care pun accentul pe propria persoană:
Comportamentul egocentric face ca individul să fie
nereceptiv la ceea ce se petrece în jurul lui, comunicarea
devenind greoaie, uneori chiar imposibilă;
Necunoaşterea propriei persoane favorizează o imagine
eronată despre sine, fapt ce determină lipsa autocontrolului
reacţiilor şi comportamentelor în procesul de comunicare;
Sentimentul de incompetenţă sau ineficienţă constă în
tendinţa de a nega valoarea propriilor capacităţi în raport cu
cele ale altor persoane. Acest sentiment de inferioritate se
manifestă prin jenă, sfială, stângăcie, autocritică exagerată,
tăcere nejustificată, dificultate în exprimare.
Lipsa de obiectivitate şi realism apare atunci când
percepţia realităţii are loc prin prisma sentimentelor
personale şi a experienţei anterioare. Un astfel de blocaj
generează o comunicare deformată, falsificată sau deturnată
în mod voit.
Pasivitatea excesivă duce la inerţie, indolenţă şi
dezinteres, precum şi la neimplicarea în diverse situaţii de
comunicare.
 Bariere referitoare la relaţiile individ-grup
Marginalizarea - comunicarea cu persoane
subapreciate, neglijate de societate este foarte dificilă,
acestora fiindu-le caracteristic un comportament deviat;
Lipsa de autenticitate este incapacitatea de a se
exprima în conformitate cu ceea ce simt şi îşi doresc în
mod real;
Izolarea se manifestă prin afişarea unui
comportament individualist, teamă faţă de alţii şi de
ridicol, neimplicare, lipsă de iniţiativă. Izolarea poate fi
atât blocaj al comunicării cât şi consecinţa unei
comunicări neeficiente.
Leonard Saules considerã cã în procesul de comunicare pot
interveni:

Bariere de
Bariere de mediu
limbaj

Blocaje de
Bariere de ordin
concepție emoțional

Blocaje de
Blocaje de ordin perceptiv
ordin cultural
Bariere de limbaj:
– aceleași cuvinte au sensuri diferite pentru
persoane diferite;
– cel care vorbește și cel care ascultã se
pot deosebi ca pregãtire și experiențã;
– starea emoționalã a receptorului poate
deforma ceea ce aude;
– ideile preconcepute și rutina influențeazã
receptivitatea;
– dificultãþi de exprimare;
– utilizarea unor cuvinte sau expresii
confuze.
Bariere de mediu:
– climat de muncã necorespunzãtor (poluare
fonicã ridicatã);
– folosirea de suporturi informaționale
neadecvate.
Poziția emițătorului și receptorului în
comunicare poate constitui o barierã datoritã:
– imaginii pe care o are emițãtorul sau
receptorul despre sine și despre interlocutor;
– caracterizãrii diferite de cãtre emițãtor și
receptor a situației în care are loc
comunicarea;
– sentimentelor și intențiilor cu care
interlocutorii participã la comunicare.
Bariere de concepție:
– existența presupunerilor;
– exprimarea cu stângãcie a mesajului de cãtre
emițãtor;
– concluzii pripite asupra mesajului;
– lipsa de interes a receptorului fațã de mesaj;
– rutina în procesul de comunicare.
Blocaje de ordin emoțional:
– teama de a nu comite greșeli, de a nu pãrea
extravagant;
– teama de a fi în minoritate;
– neîncrederea fațã de superiori, colegi,
colaboratori;
– dificultatea de a schimba modelul de gândire;
– dependența excesivã de opiniile altora;
– lipsa capacitãții de a depune un efort susținut în
rezolvarea unei probleme.
Blocaje de ordin cultural:
– dorința de a se conforma modelelor sociale,
Dorința de apartenențã;
– “conformism” la ideile vechi, dar și la cele noi;
– slaba capacitate de a transforma sau modifica
ideile.
Blocaje de ordin perceptiv:
– incapacitatea de a se interoga asupra
evidentului;
– incapacitatea de a distinge între cauzã și
efect;
– dificultatea de a determina o problemã,
refuzul de a sesiza, de a releva;
– incapacitatea de a defini lucrurile;
– îngustarea excesivã a punctului de vedere.
Elena Truță și Sorina Mardar în cartea lor „Relaţia
profesor-elevi: blocaje şi deblocaje”, consideră că cele
mai frecvente blocaje în procesul didactic sunt:

„cod „motivația
inaccesibil” ac k- deficitară a
f e edb receptorului”
s enţa dback
„ab ui/fee
ul i c i t ar”
def
ni fi c a ției
l eg er e a sem
„neînțe ț ion al ității
și inten c e l ui la l t”
rt am e ntului
e muncă compo
td
„clima punzător”
es
necor
iv d e c ritică
d i ne exces f ața
„atitu ecritic ă î n
sa u d e n
ți”
celorlal
 f e so r u lu i ideal /
„iluzia pro i deal”
e l ev u lu i

î nc r ed erea,
„ ne s au
m ă gi re a
i a” deza o perării”
om pet i ţ itat e a c o
„c imposibil

n a re
a ntre de uc e r e al
t a s u l c ond şi
c ien roce r” i l u l de r i ta r
s uf i p ţe l o „ st i ( auto
„ in vilor în noştin or ul u
profes ssez-faire)”
e u
a el are a c lai
d
pre
„codul inaccesibil” – limba și nivelul la care
apelează atât emițătorul cât și receptorul pentru a
se întelege.
Dacă profesorul împachetează informația într-o
formă inaccesibilă sau greu accesibilă elevilor,
aceștia nu vor putea comunica eficient cu
profesorul (nu-i vor putea răspunde eficient la
întrebări).
„absența feedback-ului/ feddbac deficitar ”.
În relaţia profesor-elev este necesară adaptarea
limbajului la particularităţile individuale ale
elevilor și solicitarea unui feedback permanent.
Când se observăabsența feedback-ului activitatea
trebuie oprită fie pentru întreaga clasă fie numai
pentru elevul cu probleme, după caz.
„motivația deficitară a receptorului ”, adică a
elevului .
În timpul lecției, dacă elevul nu este motivat,
interesat de informațiile predate, acesta poate să
își găsească diverse preocupări, de aceea este
important să trezim interesul lor pentru fiecare oră
in parte.
”Climatul de muncă necorespunzător” - gălăgia,
agitația duc la perturbarea orei și elevii nu mai
pot urmării mesajul profesorului; neurmărirea
acestuia conduce la neînțelegerea lui, iar pentru
evitarea acestui lucru este necesar ca toți elevii
să fie prinşi în realizarea eficientă a lecției
„neînțelegerea semnificației și intenționalității
comportamentului celuilalt ” –
Dacă între profesor și elevnu există o apropiere și
o înțelegere comunicarea devine imposibilă În
acest sens profesorul trebuie să fie atent la
fiecare elev, de la fiecare să aștepte atât cât îi
poate oferi, nu mai mult, să aibă un sistem de
notare bine întemeiat bazat pe transparența
notării.
„atitudinea excesiv de critică sau de necritică în
fața celorlalți”
Se referă la transparența sistemului de notare,
profesorul trebuie să-și noteze elevii în funcție de
cât au învățat într-un moment dat, nu să-și creeze
preconcepții, cu unii elevi să fie excesiv de critic,
iar cu alții excesiv de lejer.
„neîncrederea, dezamăgirea sau imposibilitatea
cooperării”
Profesorul trebuie să folosească metode cât mai
diversificate în predare, iar notarea o va face
atunci când elevul a fost activ, pentru motivarea
acestuia.
„Iluzia profesorului ideal/ elevului ideal”
Nici profesorul, dar nici elevul nu poate fi ideal,
aceștia doar pot tinde spre ideal, de aceea
profesorul trebuie în permanență să-și
amintească și în același timp să-i amintească și
elevului acest lucru. Profesorul și elevul trebuie
să-și autoregleze comportamentul și trebuie să
realizeze un joc de rol, cu scopul de a se putea
înțelege unul pe celălalt.
„insuficienta antrenare a elevilor în procesul de
predare a cunoştinţelor”
Profesorul trebuie să fie activ și să le inducă
elevilor dorința de a participa la activitate, în caz
contrar aceștia vor cădea în dezamăgire, blazare.
Profesorul trebuie să poarte un dialog permanent
cu elevii, să le pună în față diferite probleme în
care să se implice, îndreptând astfel cunoștințele
teoretice spre aplicare, iar totul va fi pentru ei
mult mai fascinant.
„competența”
Este o barieră în relația elevului cu ceilalți colegi
din clasă și mai târziu în societate, de aceea elevii
trebuie să perceapă competiția ca pe un joc sau o
activitate cu caracter cooperant, eficientă mai
mult pentru grupe decât individual.
„Stilul de conducere al profesorului (autoritar şi
laissez-faire)”. Această barieră constă în cele două
extremități la care recurg profesorii, aceștia
pot fi „buni” , iar elevii profită de această
lejeritate și uită că au de îndeplinit unele
sarcini de școală sau că între ei și profesori
există o treaptă. De cealaltă parte, profesorii
autoritari își predau
foarte bine materia, sunt respectaţi de elevi,
dar materia predată de aceştia nu este
înțeleasă, deoarece elevii nu îndrăznesc să-și
lămurească anumite neclarități, nu îndrăznesc
să-i pună profesorului întrebări care l-ar ajuta, ei
doar memorează, iar procesul educativ nu mai
este axat pe competențe.
Pentru o comunicare eficientă trebuie să ţinem
seama de: dorința de a înțelege și a asculta ,
disponibilitate, implicare, discernământ şi
obiectivitate în evaluarea comportamentelor
elevilor, onestitate, bunăvoință, încredere
reciprocă, respect reciproc, flexibilitate în
gândire, toleranță, complementaritate,
sentimentul de dăruire, găsirea unui limbaj
comun, altruism, interese
comune, preocupări comune, cooperare, curaj,
îndrăzneală, să dai celuilalt putere, simţul
umorului, etc.
BIBLIOGRAFIE:
1. Truţa E., Mardar S., Relaţia profesor-elevi: blocaje şi deblocaje,
EdituraAramis, Bucureşti, 2005;
2. Șoitu, L., Pedagogia comunicării, Institutul European, Iași,
2001;
3. Abric, J., Psihologia comunicãrii, Editura Polirom, Iași, 2002;
4. Băban, A., Consiliere educațională, Editura Ardeleanul, Cluj-
Napoca, 2001.