Ion 

Druță (n. 3 septembrie 1928, satul Horodiște, județul Soroca, în prezent în raionul

Dondușeni, Republica Moldova) este un scriitor moldovean. Primele povestiri ale
prozatorului sunt publicate la începutul anilor '50. Operele sale, adunate în 4
volume, "Frunze de dor", "Balade din cîmpie", "Ultima lună de toamnă", "Povara
bunătății noastre", "Clopotnița", "Horodiște", "Întoarcerea țărînii în pămînt", "Biserica
albă", "Toiagul păstoriei" ș.a. fac parte din fondul de aur al literaturii naționale
contemporane. Operele sale au fost traduse în: rusă, franceză, germană, engleză,
ucraineană, bulgară, cazahă, gruzină, letonă, maghiară, lituaniană, georgiană, slovacă,
armeană, uzbecă, azerbaidjană, letonă. La 26 august 2008 i-a fost acordat Premiul de
Stat pe anul 2008 și titlul de ”Laureat al Premiului de Stat” pe anul 2008, pentru
contribuția de excepție la dezvoltarea culturii și literaturii naționale și universale. 
 
 REZUMAT
 

Un tata isi asteapta copii in vizita insa acestia nu vin si

atunci el se hotaraste sa se duca pe la ei.Acesta cu un
cos in mina pregatit de sotie pleca spre casele copiilor si
nepotilor.Pleaca spre fiul Nicolai care traieste la oras pe
urma spre fiul Vasile care lucreaza padurar spre alt fiu
cae traieste cu o ucraineanca si altii.Spre seara el ajunge
acasa obosit si ramine in fata casei uitinduse ginditor
spre drum sperind ca copii sa vina sa il vada...
 PERSONAJELE
Tatal
A trait o viata lunga. A ingrijit de copii, a sadit pomi si o fintana a sapat. A stiut
sa rosteasca o vorba frumoasa la inchinarea unui pahar cu vin si a jucat copiii
pe genunchii osteniti.

Marinca

Traieste apropae si vine la parinti mai des. Ea nu poate prinde radacini la

locul nou. Ea n-a putut sa-si creeze o atmosfera spirituala proprie. Viata ei e
o jertva pe care tata nu o primeste.
 Andrei
Tata e multumit de el, deoarece acesta a mentinut
toate valorile etnice general-umane, o persoana
buna si desteapta.
Nicolae

Se pretinde doar un fecior demn al neamului, dar in

realitate e un om muscat de egoism, lacomie si
sgarcenie. Tata se intristeaza ca Nicolae e strain
printre ai sai.
 Anton
Cel mai cinstit si cel mai ciudat dintre frati. Anton a pierdut
increderea in oameni inca de tanar. A fost inselat in dragoste. Unicul
sau sprijin in viata a ramas padurea, Anton degraba e un simbol
decat o natura vie. E singur, dar este implicit adanc in spatiul naturii.
Are destinul unui martor spiritual al intregului neam. El e o jertfa a
neamului.

Ion
Scriitor, duce o realitate a literaturii, nu cea taraneasca,
dar e impacat cu tatal sau.
Serafim
Mezinul din copii, un tanar care inca nu stie ce vrea, zburdalnic,
seamana cu tatal cind acesta era tanar.