Securitatea tehnică

Elaborat: Samocrainîi Vasile

 Electrosecuritatea
Pericolul electrocutării la exploatarea instalaţiilor electrice
este determinat de faptul, că părţile conductoare sau corpurile
maşinilor ce au nimerit sub tensiune în rezultatul unor defecte de
izolaţie nu emit semnale care ar preîntâmpina omul despre pericol.
Reacţia omului la curentul electric apare doar după trecerea lui
prin corpul uman.
Valoarea curentului ce se scurge prin corpul omului este
factorul principal de care depinde rezultatul electrocutării: cu cât
este mai mare curentul, cu atât este mai periculoasă acţiunea lui.
 Acţiunea fiziologică a curentului electric asupra
organismului uman
Trecând prin corpul omului, curentul electric provoacă acţiune termică, electrolitică şi biologică.
Acţiunea termică se manifestă în arsuri ale unor sectoare ale corpului, încălzirea vaselor sangvine,
nervilor şi ţesuturilor precum şi a organelor interne.
Acţiunea electrolitică se manifestă în descompunerea plasmei sângelui şi altor lichide ale corpului ce
duce la schimbări esenţiale a componenţei fizico-chimice a lor.
Acţiunea biologică este un proces specific deosebit,caracteristic doar pentru materia vie. Ea se manifestă
în excitarea ţesuturilor vii ale organismului (lucru însoţit de contracţii
involuntare ale muşchilor), precum şi în dereglarea proceselor
bioelectrice interne ce decurg într-un organism sănătos şi strâns legate de funcţiile principalelor organe
vitale (inima,plămânii ş.a.).
Ca rezultat se poate întrerupe activitatea inimii şi a plămânilor. Această acţiune poate fi directă, atunci
când curentul se scurge nemijlocit prin aceste ţesuturi, şi reflectorie, adică prin intermediul sistemului
nervos central, când calea curentului electric este în afara acestor ţesuturi.
Diversitatea acţiunilor curentului electric deseori duce la diferite traume electrice, care condiţional pot fi
reduse la traume de două feluri: traume electrice locale şi generale (şocul electric).
Traumele electrice locale – afecţiuni locale ale ţesuturilor organismului clar evidenţiate, cauzate de acţiunea
curentului sau arcului electric. Sunt cunoscute următoarele traume electrice
locale: arsuri electrice, semne electrice, metalizarea pielii, afecţiuni mecanice şi oftalmia electrică.

Şocul electric prezintă excitarea ţesuturilor vii ale organismului provocată de scurgerea curentului electric
prin corp şi însoţită de contracţii involuntare ale muşchilor. Sunt stabilite următoarele patru grade ale
şocului electric:
I – contracţii convulsive ale muşchilor fără pierdere de cunoştinţă;
II – contracţii convulsive cu pierdere de cunoştinţă, dar cu păstrarea activităţii inimii şi plămânilor;
III – pierderea cunoştinţei şi dereglarea activităţii inimii
sau plămânilor (sau şi a inimii şi a plămânilor);
IV – moartea clinică, adică lipsa respiraţiei şi circulaţiei sângelui.
 Câmpurile electromagnetice (C.E.M.)
Sursele C.E.M. sunt: inductoarele, condensatoarele, liniile fider ce unesc părţile generatoarelor,
transformatoarele, generatoarele de frecvenţe superînalte etc. Influenţa C.E.M. asupra organismului
uman (O.U.) depinde, în mare măsură, de intensitatea câmpurilor electric şi magnetic, frecvenţa
oscilaţiilor, localizarea iradierii şi particularităţile individuale ale O.U. Mecanismul acţiunii C.E.M.
constă în polarizarea atomilor şi moleculelor şi orientarea lor în direcţia propagării C.E.M.,apariţia
curenţilor ionici, fapt care provoacă încălzirea ţesuturilor O.U. Afară de acţiunea termică C.E.M.
Exercită influenţă şi asupra unor obiecte biologice. Influenţează nemijlocit asupra sistemului nervos,
schimbând orientarea celulelor şi a lanţurilor de molecule, asupra activităţii biochimice a moleculelor
albuminoase, asupra componenţei sângelui. Influenţa C.E.M. poartă caracter temporar – întreruperea
acţiunii duce la dispariţia fenomenelor însoţite de durere.
Valorile admisibile ale C.E.M.:
a) componenta electrică:
20 V/m – în diapazonul de frecvenţe
100 kHz…30 MHz;
- 5 V/m – în diapazonul de frecvenţe
30… 300 MHz.
b) componenta magnetică
- 5 A/m în diapazonul de frecvenţe 100
kHz…1,5 MHz.
Măsurile şi mijloacele de protecţie contra C.E.M.:
a) măsurile organizatorice:
- admiterea la lucru doar a persoanelor sănătoase, trecute
de
vârsta de 18 ani;
- regim optimal de muncă şi odihnă;
- măsurarea periodică a nivelului C.E.M.;
- reducerea zilei de muncă şi concedii suplimentare.
b) măsurile tehnice:
- micşorarea iradierii în sursă;
- folosirea utilajului cu nivel scăzut al iradierilor
electromagnetice;
- utilizarea absorbanţilor de putere;
- folosirea ecranelor reflectoare sau absorbante de iradieri;
- utilizarea sarcinilor concordate pentru evitarea reflectării
undelor în mediu.
c) mijloacele individuale de protecţie:
- halate din pânză cu fibre metalice;
- ochelari de protecţie cu sticlă acoperită cu strat străveziu
de bioxid de staniu.
 Pericolul electrocutării şi măsurile de profilaxie
a electrotraumatismului
Principalele măsuri organizatorice sunt:
- îngrădirea părţilor conductoare sau amplasarea acestora
la înălţimi inaccesibile;
- folosirea tensiunilor reduse (42, 36, 24, 12 V);
- separarea electrică a reţelelor în sectoare scurte cu
lungimea de 2 – 6 m cu ajutorul transformatoarelor de
separare;
- folosirea sistemelor de blocare, de semnalizare,a
placardelor avertizoare;
- folosirea mijloacelor individuale de protecţie.
Măsurile tehnice de bază sunt:
- izolarea părţilor conductoare (ordinară,
dublă,sporită,suplimentară);
- protecţia prin legare la pământ – unirea în mod voit cu
priza de pământ a părţilor metalice ale instalaţiilor
electrice (IE), care în mod normal nu se află sub tensiune,
dar care pot nimeri sub tensiune din cauza unor defecte de
izolaţie;
- protecţia prin legare la conductorul de nul – unirea în
mod voit a părţilor metalice ale IE, care în mod normal nu
se află sub tensiune, cu firul nul de protecţie direct legat
la pământ;
- deconectarea de protecţie – se foloseşte frecvent în
reţelele cu punctul neutru izolat.
 Instructiuni în domeniu SSM la lucrările de oficiu
1. Angajaţii în oficiu se primesc persoanele care corespund vîrstei, trecînd comisia medicală şi sunt obligaţi să urmeze instructajul
introductiv general la locul de muncă şi periodic.
2. Angajaţii (salariatul) anunţă şeful de compartiment despre, fiecare situaţie care pune in pericol viaţă si sănătatea oamenilor, care
se întâmplă in timpul lucrului, despre agravarea sănătăţii, despre apariţia simptomelor bolilor acute.
3. Angajaţii sunt obligaţi să respecte regulile interne, regimul de lucru si odihnă, instrucţiunile de securitate şi sănătate în muncă.
4. In cazuri de traumatism sau defectarea utilajului, lucrătorul imediat încetează lucrul si comunică şefului de compartiment despre
cele întâmplate, acordă primul ajutor medical şi organizează, la necesitate, deplasarea bolnavului la instituţia curativă.
5. Lucrătorul este obligat să cunoască şi să îndeplinească regulile de igienă personală: - prezentarea la serviciu în haine
(încălţăminte) curată, adecvate sezonului; - menţinerea igienei personale de urmărit curăţenia corpului, mâinilor şi părului; -
spălarea mâinilor cu săpun, după vizitarea WC, a contactului cu obiecte murdare.
6. Se interzice păstrarea la locul de muncă obiectelor ce prezintă pericol, de explozii şi incendiare.
7. Se interzice consumul de băuturi alcoolice, drogurilor în timpul orelor de lucru şi a fumatului în locurile neautorizate.
8. În caz de încălcare a cerinţelor actelor normative privind starea sănătăţii şi securităţii în muncă lucrătorul este tras la răspundere
conform legii în vigoare.
9. La locul de muncă lucrătorul primeşte instructajul primar privind respectarea securităţii şi sănătăţii în muncă, desfăşurarea
stagiului în muncă privind exploatarea mijloacelor şi dispozitivelor, verificarea cunoştinţelor teoretice şi practice la mijloacele
vizînd exploatarea accesoriilor electrice.
10. Toţi salariaţii vor respecta cerinţele de securitate contra incendiilor, Regulile de folosire a ascensoarelor.
11.Lucrătorii de oficiu vor înlătura obiectele de prisos din zona de lucru.
12.Pregătirea zonei de lucru prevede: - verificarea echipamentului tehnic; - starea bună de funcţionare a accesoriilor
electrice; - verificarea vizuală a iluminării, starea bună de funcţionare a întrerupătoarelor şi prizelor 13.Pînă la demararea
lucrărilor cu accesoriile electrice, lucrătorul este obligat să efectueze: - verificarea utilajului electric; - controlul completării
şi siguranţa fixării detaliilor; - verificarea vizuală a siguranţei cablului (cordonului); - verificarea exactităţii lucrului
întrerupătorului; - de folosit dispozitivele de statale.
14.Lucrătorul este obligat să raporteze şefului de compartiment, în caz de depistare a oricăror defecte a utilajului electric.
15.La conectarea accesoriilor electrice se controlează ca furca şi priza să fie în stare satisfăcătoare de funcţionare.
16.În timpul lucrului cu accesoriile electric, lucrătorul este obligat să menţină locul de muncă în ordine.
17.În timpul lucrului cu mijloace electrice este interzis următoarele: - conectarea utilajului electric fără supraveghere; -
transmiterea accesoriilor electrice persoanelor necompetente, care nu au nuci o atribuţie la aceasta; - lovirea mijloacelor
electrice; - scoaterea mijloacelor de protecţie; - smulgerea cablului de alimentare pentru deconectare; - strunirea,
suprapunerea şi îndoirea cablului de alimentare; - amplasarea cablului de alimentare cu obiecte străine; - admiterea
atingerii cablurilor electrice cu obiecte ascuţite, fierbinţi sau calde. 18.Angajatul este obligat să îndeplinească lucrări cu
accesorii electrice, acel volum de lucrări pentru care el este destinat.
19.Dacă în timpul lucrului se atestă o mică intensitate sau defect a mijloacelor electrice, atunci lucrul se opreşte imediat,
mijlocele defectate se controlează şi se repară.
20.Deconectarea mijloacelor electric de la priză este necesar de executat: - în timpul întreruperii lucrului; - la
terminarea procesului de lucru.
 SSM la lucrările inginerești de evaluare
Evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională este un instrument eficient în optimizarea activităţii de
prevenire a accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale la locurile de muncă. Acest instrument permite
ierarhizarea riscurilor în funcţie de dimensiunea lor şi alocarea eficientă a resurselor pentru măsurile de securitate
prioritare. Există numeroase modalităţi de evaluare a riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională. Una din acestea
o reprezintă utilizarea metodelor de evaluare a riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională.
Metodele de evaluare a riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională pot fi clasificate în două mari categorii:
  calitative, bazate pe liste de control a riscurilor (check-list-uri)
  cantitative, mai complexe, care permit stabilirea nivelului de risc pe post de lucru, pe baza combinaţiei între
gravitatea şi frecvenţa consecinţei maxime previzibile a acţiunii factorului de risc asupra organismului uman. Alegerea
metodei de evaluare a riscurilor de natură electrică depinde de în primul rând de tipul activităţii desfăşurate, de
echipamentele de muncă utilizate, numărul de lucrători evaluaţi, condiţiile de muncă, caracteristicile particulare ale
locului de muncă, riscurile specifice, etc. Pericolul de electrocutare nu se poate identifica şi evalua decât prin
examinări, măsurători, testări și verificări. Tipurile de verificări, de măsurări specifice şi metodologii de măsurare
pentru diverse echipamente şi medii de muncă sunt standardizate, prevăzute în reglementările tehnice, precum şi în
prezentul ghid. Evaluarea pericolelor şi propunerea de măsuri, deşi bazată pe aceleaşi principii, va avea particularităţi
diferite, în funcţie de lucrările executate de către lucrători şi de echipamentele de muncă utilizate.