Planul de conturi 

 se extinde asupra tuturor persoanelor juridice şi fizice care

desfăşoară activitate de antreprenoriat şi sînt înregistrate în  Republica  Moldova,
cu sediul atît pe teritoriul republicii, cît  şi peste  hotarele acesteia, independent de
apartenenţa ramurală, tipul  de proprietate  şi  forma organizatorico-juridică a
acestora  (cu  excepţia băncilor şi organizaţiilor bugetare).
Planul de conturi cuprinde patru capitole:
I. Dispoziţii generale
II. Terminologia
III. Nomenclatorul conturilor contabile
IV. Norme metodologice de utilizare a conturilor contabile
În capitolul I este prezentată caracteristica generală a capitolelor
Planului  de  conturi, sfera de acţiune a acestuia şi legătura cu  noile
forme  ale  rapoartelor financiare, este expus modul de  clasificare  şi simbolizare a
conturilor.
În capitolul  II sînt formulate definiţiile termenilor şi noţiunilor de bază utilizate
în Planul de conturi. Drept bază serveşte terminologia adoptată în practica
mondială şi conţinută în S.N.C.
Capitolul III  cuprinde  lista  conturilor subdivizate în  clase  şi grupe în care se
evidenţiază conturile de gradul I şi II.
În capitolul  IV  sînt caracterizate clasele, grupele de conturi  şi
conturile  de  gradul  I, este prezentată  corespondenţa  conturilor  pe tipurile
principale ale operaţiilor economice.
Planul de conturi   se  bazează  pe  clasificarea  conturilor   după
conţinutul  economic şi include clasele de conturi, grupele de  conturi,
conturile  de  gradul I (conturile sintetice) şi conturile de gradul  II (subconturile).
Planul de conturi cuprinde 9 clase:
1. Active pe termen lung
2. Active curente
3. Capital propriu
4. Datorii pe termen lung
5. Datorii pe termen scurt
6. Venituri
7. Cheltuieli
8. Conturi ale contabilităţii de gestiune
9. Conturi extrabilanţiere
Clasele 1-7 cuprind  conturile  contabilităţii financiare,clasa 8  -
conturile    contabilităţii   de   gestiune,   clasa   9   -   conturile extrabilanţiere.
Conturile contabilităţii    financiare    se    utilizează    pentru
generalizarea  informaţiei care urmează să fie reflectată în  rapoartele
financiare  şi  destinată utilizatorilor interni şi externi. Acestea  se
divizează  în  conturi de bilanţ (clasele 1-5) şi conturi  de  rezultate (clasele 6-7).
Conturile de   bilanţ   sînt  destinate  contabilizării   activelor,
capitalului  propriu  şi datoriilor întreprinderii. La  finele  fiecărei
perioade  de  gestiune soldul (debitor sau creditor) acestor conturi  se reflectă în
bilanţul contabil.
 Conturile de  rezultate sînt destinate contabilizării veniturilor şi
cheltuielilor  întreprinderii.  La finele fiecărei perioade de  gestiune
rulajele  conturilor: debitoare - pe conturi de cheltuieli şi creditoare
-  pe  conturi  de  venituri se trec  în  Raportul  privind  rezultatele financiare.
Conturile contabilităţii  de  gestiune sînt destinate  generalizării informaţiei  
privind  cheltuielile  de  producţie,  costul   producţiei (lucrărilor,  serviciilor) şi
rentabilităţii producţiei utilizată  numai pentru  necesităţile  interne ale
întreprinderii în scopul  luării  unor decizii concrete de gestiune.
Conturile extrabilanţiere  sînt destinate generalizării  informaţiei
rivind  existenţa şi mişcarea activelor care nu aparţin  întreprinderii
cu  drept  de  proprietate,  dar se află temporar în  folosinţa  sau  la
dispoziţia  acesteia  (active  materiale  închiriate,  valori  materiale primite  în
custodie, titluri de valoare, care nu aparţin întreprinderii etc.),  privind drepturile şi
datoriile convenţionale, precum şi  pentru controlul unor operaţii economice
distincte.
Simbolizarea conturilor are la bază sistemul zecimal potrivit căruia:
- clasele conturilor  sînt simbolizate cu o singură cifră de la 1 la 9;
- grupele de  conturi sînt simbolizate cu două cifre, din care prima indică  codul
clasei în care este inclusă grupa respectivă, iar a doua - numărul grupei;
- conturile de  gradul  I sînt simbolizate cu trei cifre,  din  care primele  două
formează codul (simbolul) grupei, la care se referă contul respectiv, iar a treia cifră
- numărul contului de gradul I;
- conturile de  gradul II sînt simbolizate cu patru cifre, din  care primele trei
cifre, indică codul contului de gradul I, iar a patra cifră - numărul contului de
gradul II al contului sintetic respectiv.
Conturile de  gradul I din clasele 1-7 sînt obligatorii pentru toate
întreprinderile,  iar conturile de gradul I din clasele 8-9 şi conturile de  gradul II din
toate clasele se aplică, dacă este necesar ţinînd cont de  
particularităţile  activităţii  întreprinderii,  cerinţele  privind
publicarea  informaţiilor în rapoartele financiare, precum şi în scopuri de analiză şi
control.
Ministerele,  departamentele,  asociaţiile întreprinderilor  pot  să
introducă  grupe  suplimentare de conturi şi conturi de gradul I  pentru
contabilitatea financiară cu avizul Ministerului Finanţelor.
Întreprinderile  pot să introducă conturi suplimentare de gradul  II
pentru  contabilitatea  financiară şi conturi de gradul I şi  II  pentru contabilitatea  
de  gestiune  şi  extrabilanţieră  în  conformitate  cu necesităţile  acestora fără
dublarea şi denaturarea prezentului Plan  de conturi.
Planul de conturi  cuprinde  numai  conturi de activ  şi  de  pasiv.
Conturile  din clasele 1, 2, 7, 8 (cu excepţia conturilor rectificative)
sînt  conturi  de  activ,  iar conturile din clasele  3-6  (cu  excepţia conturilor
rectificative) sînt conturi de pasiv.
Nu se admite  utilizarea conturilor de activ-pasiv, fapt condiţionat
de  necesitatea  respectării  principiului  necompensării  activelor  şi datoriilor,
precum şi a casării reciproce a veniturilor şi cheltuielilor întreprinderii.
 Planul de conturi   este  strîns  legat  de  rapoartele  financiare.
Simbolurile  şi denumirile claselor 1-5 din Planul de conturi coincid cu
numerele  şi denumirile capitolelor din bilanţul contabil, iar  numerele
şi  denumirile  grupelor de conturi ale claselor menţionate  coincid  cu
numerele  şi  denumirile subcapitolelor bilanţului contabil.  Denumirile
conturilor  de  gradul  I  din clasele 6 şi 7  coincid,  de  regulă,  cu
denumirile  rîndurilor  din  Raportul  privind  rezultatele  financiare.
Informaţia  conţinută  în  conturile  de gradul  I  este  reflectată  în
rapoartele  financiare,  iar informaţia din conturile de gradul II -  în anexele la
rapoartele financiare.
Modul de aplicare  a  conturilor  şi  de  reflectare  în  acestea  a
operaţiilor  economice  este  reglementat  de  Normele  metodologice  de
aplicare  a  conturilor contabile care constituie o parte  componentă  a prezentului
Plan de conturi.
Reflectarea operaţiilor  economice  în conturile din clasele 1-8  se
efectuează  în  baza principiului dublei înregistrări, iar în  conturile clasei 9 - în
baza sistemului simplu de evidenţă.
Corectarea înregistrărilor contabile eronate şi depistate în perioada de gestiune
poate fi efectuată prin unul din următoarele procedee:
- prin stornare;
- prin întocmirea înregistrărilor contabile suplimentare.
Înregistrarea contabilă de stornare se utilizează pentru perioada de raportare
curentă în cazul cînd formula contabilă a fost întocmită greşit sau suma înregistrată
în conturi este mai mare decît suma înscrisă în documentul primar.
Înregistrarea contabilă suplimentară se utilizează pentru perioada de raportare
curentă în cazul cînd operaţiile nu au fost contabilizate sau suma înregistrată în
conturi este mai mică decît cea înscrisă în documentul primar.
Data corectării erorilor contabile se consideră data întocmirii notei contabile,
care serveşte drept document primar pentru corectarea înregistrării contabile şi
conţine referire la acest document.
Data comiterii erorii contabile se consideră data întocmirii documentului primar
la care se face referire în nota contabilă.
Corectarea înregistrărilor contabile întocmite eronat aferente anilor precedenţi
şi depistate în perioada de gestiune curentă se efectuează prin intermediul contului
331 "Corectarea rezultatelor perioadelor precedente".
La întocmirea rapoartelor financiare nu se permite compensarea reciprocă a
soldurilor în conturile contabile de activ /pasiv, cu excepţia cazurilor prevăzute în
Standardele Naţionale de Contabilitate.
Prezentul plan  de  conturi contabile al activităţii economico-financiare  a
întreprinderilor întră în vigoare la 1  ianuarie 1998.