se extinde asupra tuturor persoanelor juridice şi fizice care
desfăşoară activitate de antreprenoriat şi sînt înregistrate în Republica Moldova, cu sediul atît pe teritoriul republicii, cît şi peste hotarele acesteia, independent de apartenenţa ramurală, tipul de proprietate şi forma organizatorico-juridică a acestora (cu excepţia băncilor şi organizaţiilor bugetare). Planul de conturi cuprinde patru capitole: I. Dispoziţii generale II. Terminologia III. Nomenclatorul conturilor contabile IV. Norme metodologice de utilizare a conturilor contabile În capitolul I este prezentată caracteristica generală a capitolelor Planului de conturi, sfera de acţiune a acestuia şi legătura cu noile forme ale rapoartelor financiare, este expus modul de clasificare şi simbolizare a conturilor. În capitolul II sînt formulate definiţiile termenilor şi noţiunilor de bază utilizate în Planul de conturi. Drept bază serveşte terminologia adoptată în practica mondială şi conţinută în S.N.C. Capitolul III cuprinde lista conturilor subdivizate în clase şi grupe în care se evidenţiază conturile de gradul I şi II. În capitolul IV sînt caracterizate clasele, grupele de conturi şi conturile de gradul I, este prezentată corespondenţa conturilor pe tipurile principale ale operaţiilor economice. Planul de conturi se bazează pe clasificarea conturilor după conţinutul economic şi include clasele de conturi, grupele de conturi, conturile de gradul I (conturile sintetice) şi conturile de gradul II (subconturile). Planul de conturi cuprinde 9 clase: 1. Active pe termen lung 2. Active curente 3. Capital propriu 4. Datorii pe termen lung 5. Datorii pe termen scurt 6. Venituri 7. Cheltuieli 8. Conturi ale contabilităţii de gestiune 9. Conturi extrabilanţiere Clasele 1-7 cuprind conturile contabilităţii financiare,clasa 8 - conturile contabilităţii de gestiune, clasa 9 - conturile extrabilanţiere. Conturile contabilităţii financiare se utilizează pentru generalizarea informaţiei care urmează să fie reflectată în rapoartele financiare şi destinată utilizatorilor interni şi externi. Acestea se divizează în conturi de bilanţ (clasele 1-5) şi conturi de rezultate (clasele 6-7). Conturile de bilanţ sînt destinate contabilizării activelor, capitalului propriu şi datoriilor întreprinderii. La finele fiecărei perioade de gestiune soldul (debitor sau creditor) acestor conturi se reflectă în bilanţul contabil. Conturile de rezultate sînt destinate contabilizării veniturilor şi cheltuielilor întreprinderii. La finele fiecărei perioade de gestiune rulajele conturilor: debitoare - pe conturi de cheltuieli şi creditoare - pe conturi de venituri se trec în Raportul privind rezultatele financiare. Conturile contabilităţii de gestiune sînt destinate generalizării informaţiei privind cheltuielile de producţie, costul producţiei (lucrărilor, serviciilor) şi rentabilităţii producţiei utilizată numai pentru necesităţile interne ale întreprinderii în scopul luării unor decizii concrete de gestiune. Conturile extrabilanţiere sînt destinate generalizării informaţiei rivind existenţa şi mişcarea activelor care nu aparţin întreprinderii cu drept de proprietate, dar se află temporar în folosinţa sau la dispoziţia acesteia (active materiale închiriate, valori materiale primite în custodie, titluri de valoare, care nu aparţin întreprinderii etc.), privind drepturile şi datoriile convenţionale, precum şi pentru controlul unor operaţii economice distincte. Simbolizarea conturilor are la bază sistemul zecimal potrivit căruia: - clasele conturilor sînt simbolizate cu o singură cifră de la 1 la 9; - grupele de conturi sînt simbolizate cu două cifre, din care prima indică codul clasei în care este inclusă grupa respectivă, iar a doua - numărul grupei; - conturile de gradul I sînt simbolizate cu trei cifre, din care primele două formează codul (simbolul) grupei, la care se referă contul respectiv, iar a treia cifră - numărul contului de gradul I; - conturile de gradul II sînt simbolizate cu patru cifre, din care primele trei cifre, indică codul contului de gradul I, iar a patra cifră - numărul contului de gradul II al contului sintetic respectiv. Conturile de gradul I din clasele 1-7 sînt obligatorii pentru toate întreprinderile, iar conturile de gradul I din clasele 8-9 şi conturile de gradul II din toate clasele se aplică, dacă este necesar ţinînd cont de particularităţile activităţii întreprinderii, cerinţele privind publicarea informaţiilor în rapoartele financiare, precum şi în scopuri de analiză şi control. Ministerele, departamentele, asociaţiile întreprinderilor pot să introducă grupe suplimentare de conturi şi conturi de gradul I pentru contabilitatea financiară cu avizul Ministerului Finanţelor. Întreprinderile pot să introducă conturi suplimentare de gradul II pentru contabilitatea financiară şi conturi de gradul I şi II pentru contabilitatea de gestiune şi extrabilanţieră în conformitate cu necesităţile acestora fără dublarea şi denaturarea prezentului Plan de conturi. Planul de conturi cuprinde numai conturi de activ şi de pasiv. Conturile din clasele 1, 2, 7, 8 (cu excepţia conturilor rectificative) sînt conturi de activ, iar conturile din clasele 3-6 (cu excepţia conturilor rectificative) sînt conturi de pasiv. Nu se admite utilizarea conturilor de activ-pasiv, fapt condiţionat de necesitatea respectării principiului necompensării activelor şi datoriilor, precum şi a casării reciproce a veniturilor şi cheltuielilor întreprinderii. Planul de conturi este strîns legat de rapoartele financiare. Simbolurile şi denumirile claselor 1-5 din Planul de conturi coincid cu numerele şi denumirile capitolelor din bilanţul contabil, iar numerele şi denumirile grupelor de conturi ale claselor menţionate coincid cu numerele şi denumirile subcapitolelor bilanţului contabil. Denumirile conturilor de gradul I din clasele 6 şi 7 coincid, de regulă, cu denumirile rîndurilor din Raportul privind rezultatele financiare. Informaţia conţinută în conturile de gradul I este reflectată în rapoartele financiare, iar informaţia din conturile de gradul II - în anexele la rapoartele financiare. Modul de aplicare a conturilor şi de reflectare în acestea a operaţiilor economice este reglementat de Normele metodologice de aplicare a conturilor contabile care constituie o parte componentă a prezentului Plan de conturi. Reflectarea operaţiilor economice în conturile din clasele 1-8 se efectuează în baza principiului dublei înregistrări, iar în conturile clasei 9 - în baza sistemului simplu de evidenţă. Corectarea înregistrărilor contabile eronate şi depistate în perioada de gestiune poate fi efectuată prin unul din următoarele procedee: - prin stornare; - prin întocmirea înregistrărilor contabile suplimentare. Înregistrarea contabilă de stornare se utilizează pentru perioada de raportare curentă în cazul cînd formula contabilă a fost întocmită greşit sau suma înregistrată în conturi este mai mare decît suma înscrisă în documentul primar. Înregistrarea contabilă suplimentară se utilizează pentru perioada de raportare curentă în cazul cînd operaţiile nu au fost contabilizate sau suma înregistrată în conturi este mai mică decît cea înscrisă în documentul primar. Data corectării erorilor contabile se consideră data întocmirii notei contabile, care serveşte drept document primar pentru corectarea înregistrării contabile şi conţine referire la acest document. Data comiterii erorii contabile se consideră data întocmirii documentului primar la care se face referire în nota contabilă. Corectarea înregistrărilor contabile întocmite eronat aferente anilor precedenţi şi depistate în perioada de gestiune curentă se efectuează prin intermediul contului 331 "Corectarea rezultatelor perioadelor precedente". La întocmirea rapoartelor financiare nu se permite compensarea reciprocă a soldurilor în conturile contabile de activ /pasiv, cu excepţia cazurilor prevăzute în Standardele Naţionale de Contabilitate. Prezentul plan de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor întră în vigoare la 1 ianuarie 1998.