PREVEDERI GENERALE

1. Prezentul Plan de conturi al evidenţei contabile în băncile licenţiate din

Republica Moldova (în continuare – Plan de conturi) este elaborat în conformitate cu
art.5, 11 şi 44 din Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr.548-XIII din
21.07.95, art.85 din Legea privind activitatea băncilor nr.202 din 06.10.2017, în baza
Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (în continuare SIRF) şi legislaţiei în
vigoare.
2. Prevederile Planului de conturi se extind asupra băncilor licenţiate de BNM din
Republica Moldova, precum şi asupra sucursalelor băncilor din alte state licenţiate de
către Banca Naţională a Moldovei (în continuare – bănci).
Planul de conturi nu constituie temei legal pentru efectuarea operaţiunilor
economico-financiare, ci serveşte numai la înregistrarea corespunzătoare în
contabilitate a operaţiunilor efectuate. Operaţiunile economico-financiare supuse
înregistrării în contabilitate trebuie efectuate în concordanţă strictă cu prevederile
actelor normative care le reglementează.
3. Planul de conturi se bazează pe clasificarea conturilor după esenţa economică
şi cuprinde conturile necesare înregistrării în evidenţa contabilă a operaţiunilor ce pot
avea loc în cadrul băncii, conţinutul, destinaţia şi descrierea fiecărui cont.
4. Planul de conturi reprezintă întregul sistem de conturi, în cadrul căruia fiecare
cont este delimitat printr-o denumire şi un simbol cifric, încadrat într-o clasă şi grupă, în
raport cu un anumit criteriu de clasificare.
5. Planul de conturi conţine 7 clase:
Clasa 1 – Active,
Clasa 2 – Obligaţii,
Clasa 3 – Capital şi rezerve,
Clasa 4 – Venituri,
Clasa 5 – Cheltuieli,
Clasa 6 – Conturi condiţionale,
Clasa 7 – Conturi memorandum.
6. Conturile claselor “Active” şi “Cheltuieli” sunt active, conturile claselor “Obligaţii”,
“Capital şi rezerve”, “Venituri” sunt pasive, cu excepţia contra-conturilor.
7. Conturile din clasa “Active” prevăzute în planul de conturi sunt ordonate în
funcţie de descreşterea lichidităţii.
8. Desfăşurarea în analitic a conturilor sintetice prevăzute în planul de conturi este
de competenţa fiecărei bănci, în funcţie de necesităţile proprii. Conturile analitice se
deschid în baza conturilor sintetice în moneda naţională şi valută străină.
9. Pentru evidenţierea în clase a grupelor de conturi, iar în grupe a conturilor
aparte este folosit principiul ierarhic. Ierarhia claselor, grupelor, conturilor este reflectată
cu ajutorul sistemului de notaţii numerice din patru cifre:
Prima cifră a numărului contului reprezintă apartenenţa la clasa contului
respectiv.
A doua şi a treia cifră reprezintă grupa contului care include conturi cu
apartenenţa economică omogenă.
A patra cifră reprezintă obiectul concret al evidenţei.
În cadrul acestei structuri fiecare grupă include de regulă până la 9 conturi. Cu
toate acestea, pentru a evita divizarea conturilor având conţinut general economic,
unele grupe includ un număr mai mare de conturi. În acelaşi timp, într-o grupă se includ
conturile care (după cifrele a doua şi a treia) ar fi trebuit raportate la diferite grupe.
10. Soldurile conturilor din planul de conturi se utilizează pentru generalizarea
informaţiei care urmează să fie reflectată în rapoartele financiare, întocmite şi
prezentate de către bancă.
 11. Evidenţa pe conturile primelor cinci clase (conturi de bilanţ) se efectuează
după metoda partidei duble, care reprezintă modul de reflectare a operaţiunilor
economice şi evenimentelor în expresie valorică concomitent în debitul unui cont şi
creditul altui cont a aceleiaşi sume.
12. Evidenţa pe conturile extrabilanţiere (condiţionale şi memorandum) se
efectuează după metoda partidei simple, care reprezintă modul de reflectare unilaterală
a operaţiunilor economice.
Conturile condiţionale sunt destinate pentru evidenţa obligaţiilor ce depind de
anumite circumstanţe eventuale. După destinaţia operaţiunii efectuate conturile
condiţionale se divizează în conturi debitoare şi creditoare. Evidenţa se ţine prin
înscrierea operaţiunilor în debitul/creditul contului şi derecunoaşterea prin contabilizarea
inversă.
Conturile memorandum sunt destinate pentru evidenţa valorilor, documentelor
importante în activitatea băncii sau consemnate la aceasta, diverse creanţe, inclusiv de
recunoscute din bilanţul contabil, reduceri calculate în scop prudenţial pentru pierderi la
active şi angajamente condiţionale, etc. Evidenţa pe conturile memorandum se ţine
după metoda intrare-ieşire.
13. În Planul de conturi al evidenţei contabile în băncile licenţiate se utilizează
următorii termeni şi noţiuni:
Active transmise în posesiune/achiziţionate pentru vânzare – imobilizări
corporale şi cote de participare transmise în posesiune/achiziţionate de către bancă
pentru rambursarea creditelor şi a altor datorii şi clasificate ca deţinute pentru vânzare.
Alte rezerve – mijloacele băneşti defalcate din profitul nedistribuit al băncii pentru
formarea rezervelor suplimentare în conformitate cu legislaţia în vigoare (plata
dividendelor fixate la acţiunile preferenţiale şi alte pierderi).
Capital de rezervă – mijloacele băneşti defalcate din profitul nedistribuit al băncii
care se utilizează pentru acoperirea altor pierderi (cu excepţia pierderilor cauzate de la
nerambursarea creditelor) conform prevederilor Legii privind societăţile pe acţiuni.
Contra-cont – cont pasiv deschis în clasa activelor (sau cont activ – în clasele
obligaţiilor, capitalului şi rezervelor) care ajustează valoarea activelor (sau obligaţiilor şi
capitalului).
Cont “Loro” – cont curent deschis de bancă pentru o altă bancă, inclusiv contul
sucursalei subordonate sediului central deschis în registrul intern al sediului central.
Cont “Nostro” – contul curent al băncii date deschis în altă bancă, inclusiv contul
sucursalei subordonate sediului central deschis în registrul intern al sucursalei.
Depozite de economii – depozite la vedere sau la termen fără stabilirea sumei
iniţiale minime, plasat pentru economia mijloacelor băneşti la care poate fi eliberat libret
de economii.
Parte afiliată – astfel cum este definit în IAS 24 “Prezentarea informaţiilor privind
părţile afiliate.
Surplus de capital – mijloace băneşti obţinute de la comercializarea acţiunilor
peste valoarea nominală (fixată) a acestora.