ION

Liviu Rebreanu
 Biografia
 Liviu Rebreanu - biografie
Liviu Rebreanu s-a nascut la 27 noiembrie 1885, in satul Tirlisiua, judetul
Bistrita-Nasaud. Este primul dintre cei treisprezece copii ai invatatorului
Vasile Rebreanu si al Ludovicai, ambii descendenti ai unor familii de tarani
liberi (“graniceri”) de pe Valea Somesului. Isi face studiile gimnaziale in
Nasaud si Bistrita, apoi scoala militara in Sopron. In 1898 indragostit in clasa a
IV-a de liceu, scrie “intiia si ultima poezie”. In 1906 absolva Academia Militara
“Ludoviceum” din Budapesta si activeaza ca ofiter la Gyula. In 1908
demisioneaza, iar in 1909 trece clandestin muntii, spre Bucuresti.
Debutul literar al scriitorului este nuvelistic. Il consemneaza revista
“Luceafarul”, din Sibiu, condusa de O.Goga si O.Taslauanu, catre sfarsitul
anului 1908, apoi, in anul urmator, revista “Convorbiri critice”, la Bucuresti,
unde tanarul prozator se stabilise, incercand sa se afirme in viata literara
romaneasca. In anul 1910 este secretar de redactie la “Falanga literara si
artistica”, condusa de M.Dragomirescu, functie ce o va detine si la “Convorbiri
critice”. In 1911 este numit secretar al Teatrului National din Craiova, mai apoi
devenind colaborator de baza al lui Emil Garleanu, la acea data director al
institutiei.
Pana la aparitia primului sau roman, “Ion”(1920), a
publicat cateva volume de nuvele (“Framintari”, 1912;
“Golanii”, 1916; “Marturisire”, 1916; “Rafuiala”, 1919). In
decembrie 1928 este numit director al Teatrului National
din Bucuresti, functie pe care o va detine vreme de un an.
In anul 1932 tipareste, la Bucuresti, revista “Romania
literara”, care apare pana la 6 ianuarie 1934.
Moare la 1 septembrie 1944 la Valea Mare, in varsta de 59
de ani. Peste citeva luni va fi deshumat si reinhumat la
cimitirul Bellu din Bucuresti.
 Roman realist obiectiv
Romanul este o scriere epica in proza , cu actiune
complexa , de mare intindere , desfasurata pe mai
multe planuri , cu personaje numeroase si cu o intriga
complicata . Romanul are o structura narativa ampla ,
organizata pe mai multe planuri paralele sau
intersectate , in care se prezinta un numar mare de
personaje , cu pondere diferita in structura epica
(personaje principale , secundare , episodice etc.)
. Introducere
 Dupa ce, la inceputul  secolului XX, literatura romana fusese
orientata spre idilizarea  lumii satului, perioada interbelica a insemnat
o reasezare  a discursului literar in fata exigentelor  valorii estetice,
permitand scriitorilor o mare varietate de mijoace de reprezentare a
realitatii. Intre prozatorii vremii, Liviu Rebreanu sta in linia intai, fiind
si cel care, prin „Ion”(1920), deschide larg calea romanului romanesc
modern,dand o capodopera in maniera realismului  dur, afirmat in
literatura universala prin romanele lui Balzac, Stendhal sau Zola.
 „Ion” apare dupa o perioada  de criza a romanului  romanesc,
reflectand o traditie de factura  realista care coboara pana la „Ciocoii
vechi si noi” de N. Filimon, trecand apoi  prin ciclul „Comanestenilor”
al lui Duiliu Zamfirescu si „Mara” lui Slavici.Cartea lui Rebreanu
constituie un eveniment de referinta pentru destinul romanului
autohton, asa cum, de altfel, este perceput de catre cei mai importanti
critici literari ai momentului: Eugen Lovinescu, Perpessicius, G.
Calinescu, P. Constantinescu  etc.
 
 II. Geneza
 Dupa cum afirma Rebreanu in articolul „Marturisiri” din vol.
„Amalgam”(1943), geneza romanului „Ion” este legata de cateva
momente autobiografice: o scena pe care a vazut-o, cand un taran
„deodata s-a aplecat si a sarutat pamantul. L-a sarutat ca pe o ibovnica
…”, un eveniment din satul sau, cu un tanar sarac, ceea ce l-a
determinat pe prozator sa scrie imediat o nuvela intitulata „Rusinea”.O
discutie cu un flacau  foarte sarac din vecini, Ion Pop al Glanetasului,
din cuvintele caruia „se simtea dragostea pentru pamant aproape
bolnavicioasa”. Din legatura intre cele trei momente, a incoltit ideea
unui roman, scriitorul facandu-si diverse notite si insemnand scrierea
cu titlul „Zestrea”. Rebreanu a dezvoltat un plan de roman de cu totul
alte proportii si dimensiuni , urmarind o trilogie care sa trateze aceeasi
tema, in moduri diferite, pentru Ardeal , Vechiul Regat si Basarabia.
Mai apoi s-a gandit sa completeze imaginea satului transilvanean cu
destinul unei familii de intelectuali , ideea venindu-i de la o intamplare
din propria sa familie.Cu aceasta adaugire, fiul invatatorului
Herdelea,Titu, va dobandi un rol mai important, urmand  a fi
personajul care sa circule in toate trei romanele. La datele de mai sus,
se adauga amintirile din satul primei copilarii: petrecerea de la hora,
scandalul, cheful de la carciuma, bataia dintre flacai si toate celelalte
amanunte. Inceput in august 1916, "Ion" este terminat in 1920.
 
III. Semnificatia titlului
 "Ion" desemneaza destinul individual al
taranului roman in lupta pentru dobandirea
pamantului. Autorul insusi marturiseste ca "desi
anodin (banal), titlul mi s-a parut semnificativ“
 IV. Tema
Tema operei o constituie zugravirea universului satului transilvanean de la
inceputul secolului XX, in centrul caruia sta imaginea taranului roman care lupta
pentru pamant.
 V. Compozitia
Din punct de vedere compozitional, din
ratiuniin primul rand editoriale, asa cum
relateaza  autorul,"Ion" a fost impartit in doua
volume: „Gasul pamantului” si „Glasul
iubirii”,  primul avand sase capitole, iar al
doilea sapte, titlurile acestora sintetizand
esenta continutului.
 La randul lor capitolele  au fost structurate in 6-9 secvente epice,
intrega arhitectura a romanului  corespunzand figurii grafice pe care
prozatorul si-o construise. Asfel, imaginea de inceput a cartii infatisand
satul in zi de sarbatoare  este simetrica celei din final cand drumul
parcurs este de semn contrar ,desi  lumea rurala este cuprinsa de aceeasi
frenezie a sarbatorii. Este vorba despre metafora drumului, pe care
cititorul este purtat in primele paginii ale romanului "Ion" trecand
Somesul, traversand satul Jidovita „ca sa dea buzna in Pripasul  pitit
intr-o scrantitura de coline”. Se intampla astfel intrarea in fictiune,
acomodarea cu geografia locului ce urmeaza a fi scena  evenimentelor,
incorporarea in universul romanului , ca martor al unei vieti
imaginare .In final, ca intr-un ritual hipnotic dupa ce „Satul a ramas
inapoi acelasi, parca nimic nu s-ar fi schimbat (…) si pe urma se pierde
in soseaua cea mare fara de inceput…" semn ca ne-am intors in marea
aventura cotidiana  a propriei noastre vieti, in vesnicia
macrocosmosului.
VI. Arta narativa in romanul "Ion"
Arta narativa rebreniana se remarca  prin expresia
bolovanoasa, anticalofilism, precizia termenilor, sobrietatea si
concizia. „Ion” poate fi considerat actul de nastere a romanului
romanesc modern, prima realizare consistenta, monumentala si
bine articulata estetic, din seria impunatoarelor edificii
romanesti ale perioadei interbelice.
 Continut
Actiunea romanului este dispusa pe doua planuri, care se deruleaza in
paralel si se intersecteaza, constituind, de fapt, imagini ale aceleiasi lumi,
ansamblandu-se intr-o realitate complexa care da senzatia viziunii totale, de
unde si impresia de monografie a satului transilvanean. Cele doua planuri; al
taranilor, cu Ion in centru, si al intelectualitatii rurale, cu insistenta asupra
familiei invatatorului Herdelea, sunt adunate la un loc de catre prozator in
prima secventa care infatiseaza viata satului: hora, pretext de intalnire a
personajelor, asezate in grupuri dupa ierarhii, surprinse in atitudini
semnificative.
 In centrul actiunii se afla figura lui Ion, care, stapanit de o obsesiva
dorinta de a avea pamant, isi vede visurile realizate prin apropierea de
Ana, fiica lui Vasile Baciu, unul dintre bogatii satului cu care intra intr-
un conflict care se va intinde pe tot parcursul romanului. Pentru a-si
atinge scopul, personajul isi reprima  iubirea pentru Florica, o fata
frumoasa, dar saraca, si isi urmeaza cu tenacitate si rabdare planul,
lasand-o insarcinata pe Ana si astfel fortandu-l pe Vasile Baciu sa-l
accepte ca ginere. Scena nuntii scoate in evidenta adevaratele relatii
dintre personaje. Il vedem acum pe Ion remarcand din nou uratenia
Anei in comparatie cu Florica, spre care il indeamna „glasul iubirii”.
Dupa ce naste Ana, Ion obtine de la socrul sau inscrierea tuturor
pamanturilor pe numele lui si, intr-un gest de suprema marturisire a
dragostei pentru pamant, il saruta cu voluptate, dar aceasta descarcare ii
reasaza in suflet imaginea Floricai. Relatiile cu Vasile Baciu raman
tensionate, iar atitudinea fata de Ana o determina pe aceasta sa se
sinucida, dupa care ii moare si copilul. Intre timp, Florica s-a maritat cu
George Bulbuc, fiul unui taran instarit, rival al lui Ion din ce in ce mai
puternic, ceea ce il va duce spre moarte, caci, surprins de sotul inselat,
este ucis cu lovituri de sapa.
Nici viata intelectualitatii nu este ferita de tulburari si
privatiuni, determinand uneori umiliri sau compromisuri.
Laura, fiica cea mare a sotilor Herdelea, se casatoreste cu
George Pintea, desi iubise pe altcineva. Invatatorul face fata
cu greu dificultatilor materiale si, intrand in conflict cu
autoritatiile, voteaza, impotriva convingerilor sale, pentru
deputatul ungur. Pe fiul sau Titu, un tanar cu veleitati de poet,
scriitorul il pregateste ca personaj de legatura intre romanele
proiectate. Un rol important in viata satului il are preotul
Belciug, bun roman, sfetnic si conciliator intre Ion si Vasile
Baciu, dar si ins ranchiunos, ceea ce provoaca animozitati cu
familia invatatorului.
Cea dintai preocupare si mandrie a sa este construirea unei noi
biserici si sporirea averilor bisericesti. In final, intre el si
familia Herdelea se produce impacarea si buna intelegere.
 Ion, fiul unui taran risipitor, lipsit de inzestrare pentru munca la
camp, „era iute si harnic, ca ma-sa. Unde punea el mana, punea si
Dumnezeu mila. Iar pamantul ii era drag ca ochii din cap.” Aceasta
iubire pentru pamant, care tine de straturile de profunzime ale fiintei lui
sau, mai degraba de un subcostient ancestral ce determina destinul
taranului roman, il va insoti pe un traseu care-l obliga  sa ignore
propriile-i porniri sufletesti, sa renunte asadar, la dimensiunea eterna a
existentei, in favoarea celei efemere, pragmatice. Aceasta optiune, ce
pare ca il domina cu o forta mai mare decat viata sau respectarea
conventiilor de convietuire, fac din Ion un amoral, pentru ca el nu-si
pune probleme de natura etica si, deci, nu sufera tulburari de pe urma
incalcarii vreunor principii.
Glasul inimii

Glasul pamantului
 Personajul evolueaza intre doua atitudini extreme: in prima parte a
romanului e convins ca „dragostea nu ajungein viata…Dragostea e numai
adaosul „ , in timp ce, spre finalul operei, „i se adaoga in creieri, nechemata,
intrebarea: ce folos de pamanturi, daca cine ti-e drag pe lume nu-i al tau?”
Astfel ca, pana la moartea copilului, pare ca nu fiinta umana care-si respecta
conditia actioneaza, ci”Glasul pamantului care patrundea navalnic in sufletul
flacaului, ca o chemare, coplesindu-l„. Acum, Ion  se confunda cu o idee, pe
cat de telurica, pe atat de inumana, care  ajunge sa-l posede  intr-o asa
masura, incat devine sclavul pamantului, pentru a carui iubire  sacrifica
totul. In momentul in care devine stapanul delnitelor lui Vasile Baciu,
gesturile sale tradeaza  o posesie de natura erotica : „se lasa in genunchi, isi
cobori fruntea si-si  lipi buzele cu voluptate de pamantul ud”. In urzirea
planului si aplicarea acestuia, Ion pare  a fi condus de o inteligenta  aparte, 
practica , dupa principiul  „Graba  strica treaba. Fara dibacie si siretenie nu
ajungi la mal niciodata”. Urmarirea atenta a fiecarui pas catre atingerea
scopului il izoleaza  si-l imunizeaza in fata reprosurilor celorlalti,
neabatandu-l  din drum nici macar apostrofarea de catre preotul Belciug in
biserica. Daca, in implinirea dorintei de avea pamant personajul  reuseste,
chiar calcand peste viata Anei, in scenariul iubirii pentru Florica nu mai este
la fel de abilsi esueaza, fiind omorat de catre George, sotul acesteia.
Cu „Ion”, Rebreanu realizeaza un personaj memorabil,
expresie sintetica  si esentializata a relatiei dintre taranul
transilvanean si pamant, imagine dura si plina de forta in
care se intrupeaza, in egala masura, raportul dostoievskian
dintre calau si victima, vis ii cosmar, destin si fatalitate.
Cel mai impresionant personaj al romanului este Ana,
deoarece ilustreaza conditia tragica a femeii ajunsa mijlocul
si instrumentul prin care Ion parvine la o situatie sociala
superioara. Lipsita de orice vocatie a fericirii, ori de cate ori
se apropie de un sentiment de bucurie si implinire, ea
sufera cate o lovitura din impactul cu realitatea.
Purtand in pantece odrasla lui Ion, situatia Anei nu se va
schimba nici dupa nunta , este batuta si izgonita si de sot
si de tata „Si atunci gandul mortii se coboara in suflet ca o
scapare fericita.” Gandul devine fapta si acum asistam la o
scena magistral realizata de scriitor, care-si plimba
obiectivul, cu incenitorul, urmarind gesturile Anei
pregatindu-se de spanzurare. Dimensiunea epopeica si
monografica a romanului este surprinsa in enumerarea
categoriilor sociale ale vietii satului, taranii bogati,
invatatorul, preotul, functionarii, oamenii politici, dar si in
prezentarea momentelor semnificative - nasterea, nunta,
moartea, hora.
„Ion” reprezinta cel mai important roman realist,
intelegand prin realism „Viata eternizata prin  miscari
sufletesti„ asa cum marturisea insusi autorul.
Conflicte in proza lui Liviu Rebreanu
 Personajul central al cărţii, Ion al Glanetaşului, este personaj reprezentativ pentru
colectivitatea umană din care face parte prin mentalitatea clasei ţărăneşti şi a
vremurilor căreia îi aparţin.
Sfârşitul lui Ion este năprasnic, este omorât de George Bulbuc, care-l surprinde
iubindu-se cu nevasta lui.
Limbajul artistic al lui Liviu Rebreanu se individualizează prin câteva trăsături:
precizia termenilor, acurateţea şi concizia exprimării, sobrietatea stilului, stilul
anticalofil, lipsit de imagini artistice şi respectul pentru adevăr de unde reiese
obiectivitatea şi realismul romanului.
In critica, Ion este un personaj controversat. Astfel, pentru
Calinescu este “o bruta” care a necinstit o fata si a
determinat-o sa se spanzure; pentru E. Lovinescu “ Ion este
expresia instinctului de stapanire a pamantului, in slujba
caruia pune o inteligenta ascutita, o viclenie procedurala si,
mai ales, o vointa imensa” ; Tudor Vianu il priveste pe Ion
categorial, vorbind despre resorturile statornice ale
sufletului taranesc “lacomia de pamant si senzualitatea
robusta, afirmate prin siretenie, lipsa de scrupule, cruzime”.