Manastirea 

              
Radu Voda
Istoricul mănăstirii
Pe locul unde se ridică astăzi Mănăstirea Radu Vodă s-au descoperit importante vestigii arheologice
datate din perioada paleoliticului. În vremea geto-dacilor, așezarea de pe colina din apropierea
Pieței Unirii de astăzi dispunea de puternice fortificații, constituindu-se într-un punct strategic de
prim rang.
Prima biserică de pe colina Radu Vodă este atribuită domnitorului Mihnea cel Rău (1508-1509), cea
de-a doua fiind ctitorie a domnitorului Alexandru al II-lea Mircea (1568-1577), strănepot al
lui Vlad Țepeș. Fiul său, Mihnea Turcitul, va înzestra mănăstirea cu moșii, sate și odoare de preț –
sporind prestigiul ei în Țara Românească. În timpul domniei sale, în mănăstire este înființată prima
bibliotecă din București. În 1595, Mănăstirea Radu Vodă va fi incendiată de trupele lui Sinan Pașa,
în retragerea acestora din calea armatei lui Mihai Viteazul. Radu Vodă Mihnea reface din temelii
mănăstirea, în 1625, închinând-o Mănăstirii Ivirion din Athos.
• Atunci când Bucureștiul a fost ocupat de
armatele turcești ale lui Sinan Pașa, mănăstirea
s-a transformat în cetate fortificată. Acest fapt
a dus la distrugerea ei, fiind aruncată în aer.
După retragerea acestora, biserica a fost
reconstruită în anul 1624 de către domnitorul
Radu Mihnea, de la care a și-a luat denumirea
biserica. Mănăstirea a fost la un moment dat
reședință domnească.
• În urmă distrugerilor provocate de cutremure,
mănăstirea este refăcută între anii 1859-1864 și
pictată de către maestrul lui Theodor Aman,
Constantin Lecca. Din nefericire, zidurile sale
sunt aruncate în aer zece ani mai târziu, din
ordinul lui Titu Maiorescu. Totuși, în picioare a
rămas Turnul Clopotniță, care era considerat
cel mai frumos turn din București la vremea
respectivă.
• Intrând în această mânăstire
am fost pur și simplu
fermecată nu numai de
măreția și de picturile ei, cât
de albastrul – turquoise
predominant al acestora,
care m-au purtat cu gândul
către Mănăstirea Voroneț.
• Totodată, am observat că
această mânăstire se
aseamănă cu cea de la
Curtea de Argeș, prin cele 12
coloane de piatră din
pronaos care simbolizează
apostolii. In număr de 12
sunt și geamurile turlei din
naos, mănăstirea fiind foarte
puțin luminată natural însă,
din cauza geamurilor foarte
înguste care sunt și lipsite de
vitralii.
• Tot în pronaos, există raclă din argint cu
o parte din moaștele Sf. Nectarie
Vindecătorul, renumit pentru minunile
pe care le-a făcut chiar din timpul vieții
sale, ajutându-i pe cei aflați în suferință.
Retras la mănăstirea din Eghina,
construită cu ajutorul credincioșilor,
mulți alergau la el cerându-i ajutorul,
revărsând dragoste și liniște sufletească
în jurul lui. Astăzi, Sf. Nectarie este cel
mai venerat sfânt al Greciei.
• Odată ce intri în mânăstire, ceea ce îți
atrage mai întâi atenția, de teamă să nu
calci pe ele, sunt câteva lespezi din
piatră acoperite cu sticlă mată, sub care
credincioșii au pus acatiste, în speranța
că Dumnezeu le va asculta rugăciunile.
SFARSIT!