TIPURI DE PESTI

jhbbpiiu
 Baracuda face parte din ordinul Perciformes, familia Sphyraenidae.
 Este un peste rapitor care se aseamana cu stiuca, de aceea este numit stiuca de mare. Este un peste destul de agresiv, uneori
ataca si omul. Cele mai agresive exemplare s-au intalnit in regiunea Caraibelor. Muscatura lor poate provoca rani grave,
datorita dintilor foarte ascutiti, ca de rechin.
 Traieste in mediul marin, oceanic, cat si in zonele de varsare ale fluviilor. Astfel apare in Oceanul Atantic, Indian, Pacific,
Marea Neagra si Marea Mediterana. Exemplarele tinere migreaza si in apele salmastre din estuare.
 Are corpul alungit, fusiform, acoperit cu solzi netezi, mici si uniform distribuiti. Capul este destul de lung, prevazut cu doi
ochi mari, o gura larga cu maxilar puternic si dinti ascutiti. Maxilarul inferior este putin mai lung decat cel superior. Spatele
ei este destul de rigid, deoarece coloana sa are 24 de vertebre. Inotatoarea codala este bifurcata, cea dorsala este relativ
mica, situata in partea inferioara a corpului, iar cele doua inotatoare ventrale sunt distantate intre ele. Culoarea este alb-
argintie, pe laterale cu linii maronii. Acest peste poate ajunge la o lungime cuprinsa intre 25 cm si 1,8 m.
 In perioada de reproducere este intalnit in regiunile cu stanci si corali, unde se aduna in grupuri mari. In lunile septembrie-
aprilie, femela depune aproximativ 5000 de icre in apele de coasta care au adancime mai mica.
 Fiind un peste rapitor, ataca diferite specii de pesti, mai ales scrumbii, ton, cefalopode, uneori isi mananca si propriii pui.
Cei tineri vaneaza in grup si stau mai ales in apele de coasta. Cei mari sunt solitari, vaneaza singuri in ape mai adanci.
 Carnea acestui peste poate fi toxica, deoarece el se hraneste si cu pesti de corali otravitori.
 Este un peste foarte apreciat de pescarii sportivi, fiind o prada importanta.

BARACUDA
 Bibanul de mare face parte din supraclasa pestilor ososi, supraordinul Acanthopterygii, ordinul
Peciformes, familia Serranidae.
 Are lungimea de 20-30 cm. Corpul bibanului este usor comprimat si alungit, cu solzi ctenoizi, potrivit de
mari, ce acopera mai mult sau mai putin operculul si preoperculul. Operculul are 3 ghimpi in partea
posterioara. Gura este mare, oblica, cu dinti fini in perie, printre care se disting si dinti conici ce au aspect
de canini. Cerul gurii are dinti mici. Pedunculul codal este inalt.
 Culoarea generala a bibanului de mare este rosie-caramizie, cu 7-9 benzi verticale albastre intunecat pe
laturile corpului, trecand si pe linia laterala. Obrajii sunt roz-portocalii, cu dungi si pete neregulate,
albastrui, ce au aspect de inscriptii. Operculul este cu o pata intunecata.
 Traieste pe funduri pietroase, adanci, hranindu-se cu pesti mici si creveti.
 Reproducerea poate fi normala sau prin autofecundare.
 Bibanul de mare este raspandit in Atlantic, Mediterana si Marea Neagra. La noi a fost semnalat la Agigea.

BIBAN DE MARE
 Coregonul face parte din familia salmonidelor. Aceasta specie valoroasa a fost introdusa pentru prima oara in tara noastra in
1956, primele exemplare fiind aduse de la una dintre statiunile de reproducere piscicola de pe malul lacului Ciudskoe, din
fosta URSS.
 Coregonul poate fi intalnit indeosebi in Lacul Rosu si in unele crescatorii de crap din nordul Moldovei.
 Corpul coregonului seamana ca forma cu cel al heringilor, insa inotatoarea adipoasa, aflata la baza cozii, tradeaza apartenenta
sa la familia salmonidelor. Capul este mic, gura lipsita de dinti. Corpul este argintiu, usor mai intunecat pe spinare. Pe margini,
inotatoarele sunt negricioase, in perioada reproducerii, corpul pestelui sclipeste mai intens.
 Coregonul traieste in ape dulci, statatoare. Se hraneste cu organisme zooplanctonice si cu larve de tantari care plutesc pe apa.
Exemplarele mai mari au modul de viata al rapitorilor, hranindu-se cu pesti de talie mica.
 Reproducerea are loc in noiembrie-decembrie. Femelele depun icrele in lac sau in albia raurilor care se varsa in el. In functie
de greutatea corporala, o femela depune 16000-82000 boabe de icre de culoare galbuie.
 Este o specie foarte valoroasa, cu carnea deosebit de gustoasa, asemanatoare cu a pastravului.
 Coregonul se pescuieste la fel ca pastravul. Se mai poate incerca si cu naluci mici cum ar fi voblere sau lingurite rotative
evident mici.
 Lungimea minima admisa la pescuit: 22 cm

COREGON
 Biban soare - Lepomis eupomotis gibbosus
 Biban Soare ,Regina Baltii,Sorete
 Lepomis eupomotis gibbosus
 Familia: Centrachide.
 Denumire populara: Regina baltii, regina, biban-soare, sorel, sorete.
 Aspect: Corpul este oval, plat, cu solzi colorati frumos verde-oliv, cu pete brune si albastre, burta fiind liliachie.
 Raspandire pe glob: Originar din America de Nord, a fost adus in Europa in sec XIX, raspandindu-se pe intreg continentul.
 Raspandire in Romania: In toate apele dulci, rauri, lacuri, iazuri, helestee. Prezenta nedorita fiind daunator altor specii.
 Caracteristici principale:
 Dimensiuni:
 -Lungime: 12 - 15 cm
 -Greutate: 100 - 150 g
 -Aspect: Corpul este oval, plat, cu solzi colorati frumos verde-oliv, cu pete brune si albastre, burta fiind liliachie.
 Mod de viata: Ii plac locurile cu stuf alge si alte plante acvatice pe unde pestii isi depun icrele cu care acesta se hraneste. -Se hraneste cu:
icrele de peste, insecte, larve, alevinii altor pesti.
 Durata de viata: Pescuitul sportiv: In general pescarii nu il doresc. Se prinde intamplator, cand se urmaresc alti pesti. Este foarte lacom si
inghite carligul cu totul
 Valoare gastronomica: Carnea este buna mai ales la exemplarele mari. Da gust bun ciorbei de peste.
 Hranire: icrele de peste, insecte, larve, alevinii altor pesti. Se pescuieste la: rama rosie,vierme,larve de libelule si unele exemplare mai mari
la lingurita rotativa

BIBAN SOARE
 Pestii din familia Scorpaenoidea, care numara peste 250 de specii, sunt atat de diferiti intre ei ca forma,
incat inrudirea filogenetica se poate stabili numai pe baza alcatuirii scheletului. Toti au in comun o apofiza
indreptata in jos pe al treilea os al inelului orbital, care, partial, poate acoperi toata regiunea faciala.
 Majoritatea scorpenoidelor sunt marine si se caracterizeaza, adesea, prin culori vii, atragatoare si prin forme
ciudate. Reprezentatii familiei Scorpaenoidea au capul prevazut cu ghimpi ososi, puternici; iar inotatoarele
spinoase, ca si corpul, sunt adesea prevazute cu expansiuni ale pielii; fruntea este indesata, in forma de sa,
corpul drept, alungit si foarte putin comprimat lateral. Capul este numai in putine locuri solzos, fiind, in
schimb, acoperit de ghimpi si tepi indreptati in diferite directii. Gura mare, larga si oblica este prevazuta cu
dinti subtiri si ascutiti pe ambele falci.
 O specie curioasa si des intalnita in Oceanul Atlantic, in Mediterana si in Marea Neagra este scorpia sau
porcul de mare (Scorpaena scrofa) - un peste lung de 15 - 30 cm., dar scurt si gros, care poseda capacitatea
de a-si schimba culoarea (mimetism). Corpul de culoare cafenie, cu puncte negre, are un aspect ghebosat.
Porcul de mare este acoperit cu placute osoase pe cap, iar in dreptul ochilor este aparat de tentacule.
Inotatorele au tepi alimentati de secretia unor glande veninoase, care reprezinta temute arme de atac.
 Reproducerea are loc in lunile mai si iunie.
 Carnea acestui peste, desi nu se consuma in tara noastra, este considerata o delicatesa in alte parti ale lumii.

SCORPIE DE MARE
 Zglavoaca (Cottus Gobio)
 Are capul mare cu gura larga. Corpul cilindric, fara solzi, se subtiaza spre coada, fiind prevazut cu
aripioare pectorale foarte dezvoltate.
 Intunecat la culoare, cu pete si puncte spre burta usor mai deschise ca nuanta.
 Mare mancator de icre, este un peste daunator si periculos mai ales in zonele cu pastrav, periclitand
inmultirea acestora.
 Este o hrana preferata de pastravi, e rar vazut pentru ca simtul de conservare il face sa stea mai mult
ascuns pe sub pietrele raurilor.
 Din cauza faptului ca sta nemiscat, se poate prinde foarte usor, chiar si cu mana.
 Nu exista restrictii privind dimensiunea capturii.

ZGLĂVOACA
 Aceasta specie traieste numai in Marea Neagra si in Marea Azov, precum si in lagunele si lacurile litorale din jurul celor doua
mari. Este o specie endemica, relicta pontocaspica. In apele noastre se gaseste de-a lungul intregului litoral marin si in lacurile
Razelm si Siutghiol, unde patrunde din mare.
 Guvidul de mare are corpul alungit si cilindric in partea anterioara si comprimat lateral in cea posterioara, acoperit cu solzi
ctenoizi. Capul este mare, putin comprimat dorso-ventral, cu o gura mare, terminala, putin oblica, cu buzele groase si
carnoase. Cele doua inotatoare dorsale sunt concrescute la baza. Ventuza ventrala este de lungime variabila. Solzii acopera
pieptul si istmul pestelui.
 Mediul acvatic ambiant are o mare influenta asupra coloritului pestelui, astfel incat acesta este foarte variat in cazul respectivei
specii. Partea superioara a dorsalei si a capului este de culoare intunecata, de multe ori de un brun-ocru sau brun negricios, cu
multe pete inchise, de forma variata si neregulata. Pe opercule si bot prezinta multe pete si marmoratii. Partea ventrala a
pestelui este cenusiu deschisa. Acest colorit de baza variaza in multe nuante, in functie de mediul acvatic. Dorsalele sunt
cenusii, cu dungi longitudinale negre intrerupte. Anala, caudala si pectoralele au pete mai intunecate sau mai deschise la
culoare, nu insa si inotatoarea ventrala.
 Lungimea obisnuita este de 20 cm, dar atinge si 24 cm, in Marea Azov s-au semnalat si exemplare de 28 cm.
 Guvidul de mare este o specie marina care intra si in lacurile salmastre, dar niciodata nu s-a semnalat in ape dulci, in Marea
Neagra traieste pe fundul pietros, unde se hraneste cu crabi, creveti, amfipode, uneori si cu puiet de peste de alte specii.
Consuma si scoici mici, culese din zona pietrisului unde traieste. Are carne gustoasa, motiv pentru care este un peste cautat.
 Unealtele si metodele de pescuit sunt comune cu cele practicate in cazul hanosului.
 Legea nu reglementeaza lungimea minima admisa la pescuit.

GUVIDUL DE MARE - GOBIUS CEPHALARGES

 Grindelul traieste in apele colinare, foarte putine exemplare urcand in apele de
munte.
 Are corpul in forma de fus alungit, de culoare cafenie cu pete si puncte, ca si
pastravul.
 Poate fi recunoscut dupa cele sase mustati din jurul botului, cu care adulmeca
si simte hrana. Este un peste care poate fi prins la undita rareori in special pe
apa tulbure.
 Nu exista restrictii privind dimensiunea capturii.

GRINDEL - NOEMACHEILUS BARBATULUS

 Nisetrul (Acipenser gueldenstaedtii) este o specie de sturion care poate sa traiasca pana la
fabuloasa varsta de 48 de ani si poate ajunge la greutatea de 100 de kilograme. Specia
ajunge la maturitate reproductiva intre varsta de 8 si 16 ani, iar femelele traiesc pana la
maximum 26 de ani.
 Arealul de distributie este localizat in Marea Caspica, Marea Neagra si Marea Azov si pe
raurile tributare, dar, din cauza construirii de baraje, inmultirea este, in momentul de fata,
periclitata.
 Pe langa construirea intensa de baraje, pescuitul excesiv si poluarea industriala au facut
ca habitatul de inmultire si crestere sa fie puse in pericol, ajungandu-se ca, la nivelul
anului 1990, aproximativ 30% din populatia de nisetru din Marea Caspica si toata
populatia din Marea Azov sa fie inlocuita cu specimene inmultite si crescute in
captivitate.

NISETRUL
 Pestele spada (Xiphias gladius) este un rapitor feroce, care se recunoaste dupa
pielea fina, lipsita de solzi, inotatoarea codala in forma de semiluna si dupa
maxilarul prelungit ca o spada.
 Poate atinge 6 m lungime si o greutate de peste 800 kg. Numele lui provine
din limba greaca si latina (peste si spada).
 Pestii vietuiesc in apele tropicale cu clima temperata din oceanele Atlantic,
Pacific si Indian, unde pot fi gasiti la suprafata la adancimi de 550m. Pestele
spada comun atinge lungimi de 3m.

PESTELE SPADA
 In general, peste din fam. scombridae, din care fac parte si macroul si
palamida, pesti caracterizati prin corp fusiform, comprimat lateral, foarte
subtire inspre coada, acoperit cu solzi mici, abia perceptibili.
 Tonii sunt scombride de talie mare care populeaza toate marile calde, in
special Oceanul Atlantic si Marea Mediterana.
 Tonul din Mediterana (Thunnus thynnus) poate ajunge pana la 2-3 m lungime,
fiind unul dintre cei mai pretuiti pesti de consum, alte specii de ton din zonele
europene avand, in general, sub 1 m lungime.

TONUL
 Merluciul (Merluccius merluccius) este un peste care apartine genului
Merluccius. Traieste in ape cu adancimi medii de200 de metri.
 Este intalnit in marea Meditareneana, marea Nordica si pe coasta de est a
oceanului Atlantic intre Islanda si Mauritania.

MERLUCIUL
 Denumire stiintifica: Acerina cernua
 Dimensiune minima legala: 7cm
 Lungimea 12 – 15cm (rar 25-30).
 Corpul relativ scurt turtit lateral, cu solzi potrivit de mari, care lipsesc pe cap, piept si abdomen. Tot corpul acoperit
cu mucus. Botul turtit gura mica cu buze protractile si dintii dispusi pe falci si cerul gurii. Culoarea variaza cu
varsta si mediul: in ape curgatoare sau lacuri adanci deschisa; in ape statatoare aproape neagra. In general spatele si
laturile verzi-cenusii pana la masliniu. Masculii, in timpul reproducerii, au o nuanta slab rosiatica pe piept.
 Peste rapitor traind atat in ape curgatoare, cat si statatoare, pe funduri pietroase, argiloase (in ape adanci) sau chiar
pe funduri maloase (in cele putin adanci). Se hraneste cu larve de insecte, crustacei, icrele altor pesti si chiar pesti
mici.
 Reproducerea in martie-aprilie, imediat dupa dezghetarea apei, cand adultii, adunati in grupuri pe fundul apei,
inoata in cercuri.
 Raspandit in aproape toate apele dulci ale Europei centrale si nordice. La noi, in Dunare si in baltile sale, in lacuri
litorale, in Snagov, in baltile Prutului si in toate apele de ses pana in regiunea dealurilor (zona mrenei), in Olt,
Timis, Bega, Mures, Cris.

GHIBORŢ - ACERINA CERNUA

 Dorada (Sparus aurata) face parte din familia Sparidae, ordinul Perciformes.
Aceasta familie cuprinde 155 de specii.
 Este un peste care traieste in Marea Mediterana si Atlanticul de Nord.
 Desi popular, acest peste are mai multe denumiri.

DORADA