Periimplantita

A elaborat:
 Periimplantita - este definită ca procesul
inflamator care afectează gingia și osul alveolar
din jurul unui implant dentar, determinând
pierderi ofertei osoase și, în cele din urmă,
necesitatea îndepărtării implantului dentar.
 Cauzele periimplantitei
Una dintre cele mai importante cauze ale periimplantitei o
constituie igiena orală defectuoasă. După procedura de inserare
a implantului dentar, igiena orală trebuie efectuată cu multă atenție,
iar lucrarea trebuie supusă unor controale regulate, astfel încât riscul
periimplantitei să fie redus la minimum. Tot în acest sens, se
recomandă igienziarea implantului dentar odată la circa 6 luni de zile.
Alți factori de risc și eventuale cauze ale dezvoltării
periimplantitei includ:
• schimbările survenite la nivelul ocluziei dentare, care suprasolicită 
implantul dentar;
• boala parodontală preexistentă;
• diabetul;
• radioterapia, chimioterapia;
• administrarea pe termen lung de corticoizi;
• bruxismul nocturn;
• fumatul
 Simptomele periimplantitei

Inițial, periimplantita și faza sa incipientă, mucozita, sunt asimptomatice.

Primele semne pot fi identificate în urma consultului stomatologic – spre
exemplu, modificările de culoare la nivelul gingiei – sau ca urmare a apariției
semnelor specifice, precum:
• sângerarile gingivale (la periaj, la atingere etc.);
• dezvoltarea pungilor periimplantare;
• supurația;
• resorbția vizibilă a osului;
• mobilitatea implantului dentar;
• retracția gingiei;
• radiotransparența periimplantară;
• durerile etc.
Fiindcă afecțiunea este asimptomatică într-o primă fază, identificarea ei se
face adesea în stadiu avansat, când o parte considerabilă a osului din jurul
implantului s-a pierdut. De aceea, igiena riguroasă, dar și controalele regulate
sunt extrem de importante, atât în scop preventiv, cât și pentru ca
periimplantita să fie descoperită în stadiu incipient, favorizând astfel tratarea
sa cu succes, într-un timp relativ redus.
 Tratamentul periimplantitei
Metodele de tratament ale
periimplantitei, deși multiple, sunt
dificil decontrolat, iar reușita lor este
imprevizibilă din cauza numeroșilor
factori care influențează succesul lor,
condiția riscând să genereze
probleme
dentare mai mari decât cele pe
care absența implantării le-ar fi
putut
genera. • debridarea mecanică, plus
Tratamentul periimplantitei administrarea locală de
presupune abordări precum: clorhexidină;
• administrarea de antibiotice • debridarea mecanică si
pe cale sistemică; decontaminarea locală cu ajutorul
• debridarea mecanică, căreia i se laserului;
asociază sau nu administrarea de • debridarea chirurgicală, careia îi
antibiotice; urmează regenerarea osoasă
ghidată.
 Metoda de tratament a periimplantitei cu cel mai ridicat nivel de
reușită
este cea a grefelor osoase, în condițiile în care variantele nechirurgicale
nu dau
rezultate previzibile, iar utilizarea unor substanțe precum
clorhexidina are efect
limitat.
Pentru a mări șansele de reușită ale unui tratament ce presupune
regenerarea
osoasă ghidată, sunt importante vizitele regulate în cabinetul medicului
stomatolog ce implică igienizarea suplimentară a cavității orale, dar și a
zonei în
care s-a intervenit.
 Respectarea întocmai a recomandărilor medicului
specialist, imediat după intervenție, dar și ulterior, este
esențială pentru a diminua șansele unei recidive. Acestea
pot include clătiri cu clorhexidină, administrarea de
antibiotice, evitarea periajului timp de 2 săptămâni în
zona unde s-a intervenit și a aței dentare pe o perioadă
de câteva luni etc.

În cele din urmă, tratamentul chirurgical poate

favoriza vindecarea infecției osoase, iar grefarea se poate
dovedi un succes. Ulterior, în cazul reușitei, se poate
trece la inserarea unui nou implant dentar sau, dacă
intervenția nu oferă rezultatele scontate, se poate
recurge la soluția protezei dentare mobile.