ACCIDENTE DE CIRCULAŢIE

 Principalul factor etiologic al politraumatismelor

 Cel mai frecvent

 20-40 ani → şoferi
 < 20 >50 → pietoni

 Vinovăţia
 90 % - factorul uman
 60 % - şoferii
 FACTORI FAVORIZANŢI

 Consumul de alcool
 Consumul de droguri
 Viteza mare
 Experienţa insuficientă la volan
 Hiporeflectivitatea:
 Oboseala
 Diverse stări psiho-emoţionale
 “bravada” la tineri
 Starea carosabilului
 Defecte la sistemul de frânare, direcţie sau iluminare
 Indisciplina pietonilor
 ALTE CAUZE

 Mărimea şi tipul maşinii

 Poziţia victimei în maşină

 Tipul impactului:
 Frontal
 Lateral
 Posterior
 Rostogolire

 Utilizarea mijloacelor de siguranţă

 Centuri
 Air-bag-uri
MECANISMELE DE PRODUCERE
A LEZIUNILOR

 CIOCNIRE → IMPACT

 DECELERAŢIE → OPRIRE BRUSCĂ

 ACCELERAŢIE → PROIECTARE
 MODELE LEZIONALE

 În funcţie de:
 Locul ocupat în maşină
 Folosirea sau nu a mijloacelor de protecţie
 Tipul de impact

▼
Apar cu frecvenţă mai mare anumite leziuni
(modele lezionale)
 LOVIRE FRONTALĂ → ŞOFER FĂRĂ
MIJLOACE DE PROTECŢIE

 Lovire de: volan, parbriz, oglindă retrovizoare:

 Leziuni craniene
 Fracturi oase faciale
 Plăgi scalp, faţă
 Fracturi braţ sau antebraţ
 Lovire de volan:
 Fracturi de stern
 Fracturi costale
 Contuzii pulmonare
 Contuzie sau ruptură cardiacă
 Rupturi splină, ficat
 Rupturi de intestin
 Lovire de bordul maşinii:
 Fracturi de bazin
 Fracturi de şold
 Fracturi de femur
 Prin deceleraţie:
 Fractură coloană cervicală
 Contuzii cerebrale
IMPACT LATERAL
 Plăgi ale scalpului

 Plăgi ale feţei

 Fractură coloană cervicală

 Fracturi costale

 Contuzii pulmonare

 Ruptură de splină

 Ruptură de ficat

 Ruptură de rinichi stâng

 Fractură de pelvis
 PASAGERUL DIN FAŢĂ →
IMPACT FRONTAL

 Bilanţ lezional diferit prin absenţa volanului şi a pedalelor de frână

şi ambreiaj:
 Fracturi craniene
 Fracturi faciale
 Fracturi pelvine
 Fracturi de claviculă

► Bilanţul lezional se dublează dacă în spate

se află un pasager fără centură
IMPACT LATERAL

 Leziuni la nivelul scalpului

 Leziuni la nivelul feţei

 Leziuni la nivelul gâtului

 Leziuni la nivelul toracelui

 Leziuni rinichi drept

 Leziuni lob drept hepatic

 MIJLOACE DE PROTECŢIE

 Scad mortalitate şi morbiditatea

 Apar leziuni legate de mijloacele de protecţie

 VICTIMA - PIETON

MECANISME:
 SIMPLE
 ASOCIATE
 MECANISME SIMPLE

 Impact direct:
 Escoriaţii la locul de contact
 Plăgi
 Alte leziuni

 Proiectare: → leziuni grave → pe partea opusă contactului

 Prin călcare → leziuni grave → pe toată suprafaţa corpului

 Comprimare (strivire) → leziuni similare călcării

 MECANISME ASOCIATE

 Lovire – cădere

 Lovire – cădere – călcare

► asociază leziuni ca în mec. simple

TRATAMENT

 PROFILACTIC

 CURATIV
 TRATAMENT PROFILACTIC

 Medicul → sfătuieşte sau interzice pe anumite perioade să conducă

autovehiculul:
 Persoane cu boli psihice grave

 Diminuarea capacităţii de conducere

 Scăderea atenţiei şi concentrării

 Modificări de comportament

 Tulburări de percepţie a culorilor

 TRATAMENT CURATIV

PRIMUL AJUTOR:

 Degajarea victimei:
 Cu blândeţe
 Fără mişcări bruşte
 Fără miscări de flexie sau extensie
→ corect: bloc cranio-cervical

 Poziţia pe sol → decubit dorsal

 Inventarierea leziunilor

 Asistenţă de urgenţă cardio-respiratorie

 Hemostază provizorie

 Imobilizarea fracturilor
 ASISTENŢA DE URGENŢĂ ÎN
CALAMITĂŢI (DEZASTRE)

FACTORI:
 Lezarea sau îmbolnăvirea fiinţelor umane

 Distrugerea şi / sau contaminarea mediului

 Solicitarea copleşitoare a resurselor locale

 Întreruperea funcţionării normale a mecanismelor

societăţii

 Ridică probleme de asistenţă de urgenţă de masă

 Depasesc uneori teritoriul unei ţări

 CLASIFICARE
DUPĂ ETIOLOGIE:

 Naturale:
 Unundaţii
 Cutremure
 Uragane
 Tornade
 Ecologice:
 Prăbusiri de avioane
 Prăbusiri de blocuri
 Incedii
 Deraieri de trenuri
 Deversare în mediu de:
 Subst. Chimice
 Subst. Radioactive
 Subst. Biologice
 Conflicte:
 Războaie
 Ciocniri de stradă
 terorism
 CLASIFICARE

DUPĂ NUMĂRUL VICTIMELOR:

 Cu victime multiple → (4 – 40 victime)

 Dezastre propriu-zise → sute sau mii de victime

 ORGANIZAREA AJUTORULUI
MEDICAL (ÎN AFARA RAZBOAIELOR)
 Spitalele să aibe planuri de asistenţă pentru eventualele dezastre ce pot
apare în teritoriu
 Tratarea victimelor de toate:
 Culturile
 Religiile
 Naţionalităţile
 Rasă
 Vârstă
 sex
 Echipele să fie complexe:
 Chirurg
 Internist
 Pediatru
 Infecţionist
 Epidemiolog
 Etc
 Stabilirea de legături cu alte formaţiuni din teritoriu uneori şi formaţiuni
internaţionale
 ETAPELE ASISTENŢEI DE URGENŢĂ

 Anunţarea evenimentului:
 Staţii de salvare  telefon
 Spitale de urgenţă  Radio
 Unităţi sanitare din teritoriu  Televiziune
 Organele de ordine
 Etc.

 Degajarea victimelor:
Presupune existenţa de echipe mixte (medicale + pompieri +
organe de ordine) – care sunt instruite (SMURD)

 Nu se degajează un accidentat dacă nu avem un număr

suficient de ajutoare

 Asigurarea permeabilităţii căilor aeriene

 Poziţie corectă a corpului în timpul degajării

 ETAPELE ASISTENŢEI DE URGENŢĂ
 Triajul accidentaţilor:
 Scoaterea victimelor din focar
 Examen clinic complet
 Bilanţ lezional
 Scoruri
 Ierarhizarea tratamentului
 Ierarhizarea urgenţelor

 Primul ajutor medical:

 Asigurarea respiraţiei
 Asigurarea circulaţiei
 Masaj cardiac extern
 Masaj cardiac intern
 Defibrilaţie
 Hemostaza
 Imobilizarea fracturilor
 Calmarea durerii (analgetice)
 Protecţie împotriva frigului
 Cai venoase (2)
ETAPELE ASISTENŢEI DE URGENŢĂ

 Transportul primar:
 În condiţii cât mai bune:
 Improvizat
 Auto
 Aero
 Naval

 În ordinea priorităţilor

 Conform indicaţiilor echipei medicale

 Sub supravegherea unui membru al echipei

 După asigurarea funcţiilor vitale

 LA SPITAL

→ CA LA POLITRAUMATIZAT
 TRANSPORTUL SECUNDAR

 Este un act reglat → adaptat fiecărui caz în parte

 Supus de 3 cauze:
 Chirurgical (explorări, intervenţii complexe)
 Medical
 Umane – dificultăţi de limbă

 Se face cu anunţarea spitalului destinatar

 Se comunică date complete despre bolnav

 Asigurarea unui transport adecvat

 LEZIUNI COMBINATE

 Se caracterizează prin polimorfism traumatic generat de armele

nucleare la care se poate adăuga traumatisme produse prin arme
de foc

 Efectele armei nucleare:

 Energie:
 Mecanică → 50 % → unda de soc
 Luminoasă → 35 % → lumină + căldură
 Nucleară → 15 % → radiaţii ionizante
 LEZIUNI CONSECUTIVE AGRESIUNII
MECANICE
 Explozia:
 Caldură
 Lumină ╞ Unda de şoc

 Unda de şoc – viteză supersonică indiferent de.....

∟produce:  leziuni de organe interne:
 SNC
 Organe abdominale
 analizatori
Leziuni prin lovire

Gravitatea leziunilor în funcţie de:

 distanţă
 poziţia individului
 mediul de propagare
 LEZIUNI CONSECUTIVE AGRESIUNII
LUMINOASE
 Mare cantitate de caldură şi lumină
 Explozia de la Hiroshima → 7 mil. Kcal.

Leziuni:
 Lumină:
 Raze infrarosii
 Raze ultraviolete
 Aprinderea:
 Haine
 Obiecte din jur

 Interesează – tegumentele neprotejate

 Proporţional cu puterea exploziei
 Cele superficiale afectează:
 Tegumentele
 Mucoasele
 Cornee ± conjunctivă
 LEZIUNI CONSECUTIVE ACŢIUNII RADICE

 Radiaţia:

 iniţial – raze γ + neutroni (1/3 ) – acţionează 10-15

sec. de la explozie

 Reziduală:
 Eliberare treptată (luni, ani)
 Căderi radioactive de la mare înălţime
 Acoperă suprafeţe foarte mari
 BOALA DE IRADIERE
FACTORI:

 Distanţa de la epicentrul exploziei

 Cantitatea de radiaţii recepţionată
 Vârstă
 Tare organice

CANTITATEA DE RADIAŢII:

 > 3000 R – leziuni ireversibile SNC

 3000 – 800 R – tulburări gastrointestinale
 800 – 200 R – tulburări hematologice
 < 200 R – tulburări urinare
 IRADIEREA

 Externă:
 Depuneri radioactive pe tegumente
 Apar după 48 h de la expunere

 Internă:
 Inhalarea sau ingestia prafului radioactiv
 Leziuni grave ale organelor interne
 PERIOADE EVOLUTIVE

 Iniţială – predomină:
 Semnele neurologice
 Semne gastrointestinale
 Semne hematologice

 Latenţă:
 Semne hematologice
 Infecţii

 Stare:
 Agresiune microbiană
 Trombopenie
 anemie
 TRATAMENT
 PROFILACTIC:

 Evitarea razboaielor
 Limitarea exploziilor atomice dirijate
 Centre nucleare cât mai sigure

 CURATIV:

 Dezactivare – spălare cu apă

 În spital:
 Rezolvare leziunilor traumatice
 Reechilibrare electrolitică
 Vitamino-terapia
 Trat. simptomatic