ARHITECTURA CIVILĂ DE LA

SARMISEGETUSA
 INTRODUCERE

• Prezentarea de față își propune să abordeze informații legate de un subiect esențial pentru istoria poporului
nostru, mai exact, arhitectura civilă de la bine-cunoscuta Sarmisegetusa.
• Prezentarea va conține informații legate de stilul arhitectural civil din acea perioadă cu detaliile aferente
temei noastre.
• Pentru început țin să fac o scurtă referire la calitatea cercetării științifice care este influențată de mai mulți factori
care depind de conștiința, formațiunea științifică și mai ales de mentalitatea cercetătorului.
• La noi există niște carențe în ceea ce privește atingerea nivelului maxim de excelență arheologică. Din această
cauză, nu se poate explica în totalitate fenomenul prin care "tracomania" și "dacomania" create de comuniști
influențează în zilele noastre mediile sociale. Având în vedere acestea, s-a ajuns la concluzia că acea "dacomanie"
se transformase într-o "dacopatie".
• Raportându-ne strict la tema noastră, sunt prezente anumite subiecte care au un interes axat pe caracteristicile și
geneza arhitecturii militare sacre și de piatră. Punctul de plecare al imaginii prezente abordată de către istoricii și
arheologii care sunt specializați pe studierea epocii Latene a fost fixat între anii 1950-1970 de către un colectiv de
cercetare a cetăților din Munții Șurianu.
• Ce lipsește în cercetările, scrierile despre cetățile dacice din Munții Șurianu este o cronologie arheologică. Cercetătorii
români și-au ales drept repere raportat la aceste cercetări diverse date din istoria dacică, de exemplu, domnia lui
Burebista și expedițiile lui Traian.
• Câteva informații concludente și pertinente sunt oferite la Costești care explică existența a trei etape de a construcției
fortificației realizate pe argumente logice și nu pe argumente arheologice. Everett L. Wheeler aprecia starea de la
Grădiștea Muncelului ca fiind un "coșmar arheologic" din cauza lipselor de cercetare a terenului și a incertitudinii
arheologice din respectiva zonă.
• Ca urmare a acestor argumente, în continuare vom aborda tehnica de construcție a cetăților și veracitatea conceptului
"murus Dacius" și identificarea substrucțiilor de piatră cu cele ale edificiilor de cult.
 ARHITECTURA CETĂȚILOR DE PIATRĂ

• Pentru început, este esențial să știm explicația termenului "murus Dacius". În acest sens, "murus Dacius" este un
anumit tip de zic folosit de către daci care este alcătuit din blocuri de calcar dispuse în "asize pe două paramente
legate între ele cu bârne transversale din lemn fixate la capete în lăcașuri speciale numite babe".
• Mesajul acestui "Murus Dacius" este unul deosebit de simbolic "fiind o transpunere în practică a unei ideologii a
elitelor, care nu s-a fundamentat exclusiv militar.“ St. Ficht a subliniat existența a trei funcții tradiționale pentru
cetățile celtice din epoca Latene. Aceste funcții fiind : militară, ostentatorie și cea simbolică deosebit de
importantă. S. Stefan este unul dintre singurii autori români care au elaborat o lucrare despre tema asta intitulata
"Murus Dacius" încercând să afle esența și justificarea acestui termen.
• Pe parcursul lucrării sale a avut o tentație de a aborda cu negativism acest termen însă spre final a ținut să
folosească argumente prin care încerca să explice de ce este necesar să păstrăm acest termen.Argumentul de bază
utilizat constă în faptul că este slab răspândit dar util mulțumită celor două paramente prin bârne de lemn fixate.
• În timpul barbarilor singurul zid de fortificație atestat a fost " Murus Gallicus". Structura sa conținea
eșafodajul de lemn care susținea piatra nesafonata.Însă, în ceea ce privește zidurile cetăților din
Munții Șurianu este evidentă influența elenistică. Acest element de zidărie a fost numit de către
Daicoviciu "opus Dacium".
• Este esențial de menționat că elementul de originalitate al zidului dacic este considerat a fi acel sistem
de legătură între paramente prin bârne de lemn fixate în "scorburi în formă de coadă de rândunică
tăiate în fata superioară a blocurilor de piatră". De aici se poate deduce că la celți lemnul este
combinat cu piatra, iar la daci piatra cu lemnul.
• Acest sistem care cuprinde ziduri de susținere a scărilor de intrare este situat într-unul dintre
sanctuarele patrulatere precum și în sanctuarul sacru de la Sarmisegetusa. Este considerat a fi
preluat de la greci din Pontul Euxin.
• Elementul de originalitate al zidului dacic este diminuat considerabil de tehnica "babelor". Însă,
este cam dificil să apreciem că într-o asemenea societate care nu cunoștea tehnica arhitecturii de
piatră să apară asemenea construcții fără vreo inspirație din exterior.
 EDIFICII DE CULT

• Templul mare din Grădiștea de Munte este cea mai enigmatică construcție putând fi interpretată atât ca și
templu-calendar cât și ca mormânt , altar , sanctuar . Din acea perioadă provine împărțirea acestui sit în ,,
Cetatea cea mare , zona sacră și zona civilă . ,, Astfel , Cetatea cea mare a fost un castru roman , iar zona
civilă a fost slab cercetată. Singura zonă cercetată în întregime a fost cea sacră.
• Pentru ca o zonă să fie considerată cultă trebuie avut în vedere două aspecte : forma și inventarul său
arheologic. Legătura dintre fortificație şi zona sacră se făcea prin intermediul unui drum pavat cu lespezi de
calcar, cu o lungime totală de aproximativ 200 m. Zona sacră cuprinde două mari terase antropogene,
susținute de ziduri de calcar a căror înălțime era, în unele segmente, de peste 10 m. Aici au fost identificate
vestigiile a șapte temple (două circulare, restul cu un plan patrulater), un altar monumental, precum şi sisteme
de distribuire sau evacuare a apei (canalul deversor din piatră de pe terasa a XI-a şi conducte din tuburi de
teracotă). Elementele păstrate aici, precum plintele, tamburii, pilaștrii din calcar sau din andezit din structura
templelor vorbesc de la sine despre o arhitectură religioasă monumentală, unică prin proporțiile sale în Dacia.
• Fortificația pe care vizitatorii o pot vedea astăzi pe teren datează din perioada războaielor daco-romane de la
începutul secolului al II-lea p. Chr.. Zidurile sale, realizate mai ales din blocuri de calcar, închid o suprafață de
cca. 30 000 m2 (în unele porțiuni ale zidului au fost incluse piese arhitectonice din andezit provenite de la
edificiile religioase). În diverse puncte din interior şi din imediata vecinătate, au fost descoperite urmele unor
barăci şi ale unor edificii romane. Fortificația dacică inițială, cu o suprafață estimată la cca. 10 000 m2, a fost
aproape complet afectată de distrugerile și de amenajările de mare amploare ale terenului din timpul războaielor.
• Cercetările arheologice din cartierele civile au dus la descoperirea mai multor locuințe cu plan circular sau
poligonal, precum și a unor ateliere meșteșugărești. În cazul celor din urmă se remarcă atelierele de făurărie, a
căror activitate poate fi catalogată drept una extraordinară. La Sarmizegetusa Regia au fost aflate mii de piese
din fier: unelte de făurărie, de tâmplărie – dulgherie, de bijutier, de pietrari, pentru agricultură, obiecte de uz
domestic, arme, piese decorative
• De asemenea , la nivelul marelui sanctuar s-au găsit fragmente de ceramică , mei carbonizat și orz ceea ce
constată că o terasă respectivă nu a fost utilizată pentru construcții sacre .În această categorie intră și inventarul
sacru care nu poate fi inclus în activitățile religioase. Uneltele de fierărie și tâmplărie , o armă precum și
materialele de construcție găsite pe podeaua construcției scoate în evidență caracterul laic al edificiului.
• Este esențial de menționat faptul că zona sacră ar fi fost edificată în trei etape cronologice : prima
etapă situându-se la începutul secolului I a.CH , a doua la jumătatea secolului I p.CH , iar ultimele
două lucrări de la sfârșitul sec. I p.CH fiind în curs în momentul cuceririi romane.
• După cum bine știm , religia dacilor era politeist-individualistă de tip grecesc , religie care era
specifică popoarelor indo-europene, iar singura divinitate identificată a fost Bendis pe baza unei ,,
protome de bronz,, Astfel , având în vedere religia lor este clar că pentru sanctuarul Sarmizegetusa se
utilizau ritualuri cum ar fi sacrificiul , depunerea de ofrande, procesiunea și libațiile.
• Reîntorcându-ne la arhitectura edificiilor de cult menționăm faptul că în urma cercetărilor s-a ajuns la
concluzia că aveau două nivele explicându-se în același timp și lipsa urmelor unei pardoseli la nivelul
discurilor de piatră. Putea să fie astfel un templu de plan patrulater cu pereți laterali de lemn , inspirat
din arhitectura civilă locală.
• Tot la capitolul edificii de cult putem să menționăm rezultatele descoperite în urma săpăturilor de la Piatra
Craivii . Pe terasa I, în interiorul unei locuințe circulare, au fost găsite câteva elemente ce proveneau de la un
templu de andezit. Piesele au fost refolosite, în scopuri care astăzi ne scapă. Este vorba de un stâlp de calcar,
de trei stâlpi de andezit cu secțiune rectangulară, înalți de cca 1 m și cu vârful retezat, foarte asemănători cu
cei de la templele rectangulare de andezit de pe terasa XI a Sarmizegetusei Regia, și de un bloc de andezit la
colțul unui templu, de asemenea foarte asemănător cu blocurile de la templele din capitală. Rămâne un
mister unde se află templul din care au fost aduse aceste piese.
• Pe terasa III a existat un templu circular, cu diametrul de 10,80 m, delimitat prin stâlpișori de calcar. Astăzi
mai sunt în picioare doar câțiva stâlpi, monumentul, lipsit de orice protecție, fiind aproape complet distrus
(de intemperii, de vegetație, de turiști). Ca și la cele două temple circulare de la Sarmizegetusa Regia,
existau două feluri de stâlpi – unii subțiri și înalți, iar alții scunzi și lați, care alternau după o anumită
formulă.
• Pe terasa V s-au găsit tamburi de piatră , pe a căror bază s-a identificat un sanctuar patrulater cu 7
șiruri. . Sunt prezenți tamburi de piatră a straturilor masive de arsură care provin de la structurile de
lemn ale edificiului , precum și de la inventarul arheologic care consta în din râșnițe , ceramică ,
unelte , mărgele.
• Este evident faptul că uneltele și râșnițele nu erau obiecte de cult , tocmai din această cauză există o
posibilitate ca sanctuarul să nu fi fost un sanctuar ci probabil un depozit. Construcțiile civile ,
depozitele sunt discuta în amănunt de către Daicoviciu care-l contrazice pe D.M. Teodorescu
considerându-le sanctuare legate de cultul fenomenelor cerești argumentând că aliniamentele au fost
substrucțiile unor construcții gospodărești. De asemenea , în sanctuarul nr. 3 de la Costești s-a
găsit ,,grăunțe carbonizate . ,, Iar la Sarmisegetusa , în urma săpăturilor s-au descoperit o cantitate
foarte mare de grâu carbonizat. Faptul că au fost carbonizate ne duce cu gândul că ar fi fost ținute
într-un hambar de lemn care a fost ars.
• Lipsa terenurilor din zona Sarmisegetusei a determinat un schimb cu regiunile producătoare, cel mai
probabil din Valea Mureșului . Aspectul urban al Sarmisegetusei se întinde pe aproximativ 6 km de
terase cu urme de producție artizanală fiind străbătută de un singur drum și având locuințe tradiționale.
• Evoluția spre urbanism reprezintă una dintre numeroasele urmări ale centralizării politice. În ceea ce
privește Sarmisegetusa această centralizare a constat în organizarea rezervelor pe termen lung fiindcă
era o așezare fortificată având rolul principal de-a centraliza rezervele de cereale.
• În anul 1804 administratorul domeniului Hunedoara a descoperit la Sarmisegetusa un depozit de boabe
și de grâu carbonizate care erau amestecate cu cărbune , cuie și câteva fragmente de fier. S-a mai
descoperit că acest depozit ar fi fost construit pe piloni de zidărie , însă , spre dezamăgirea noastră nu
sunt disponibile alte informații în legătură cu această construcție , ceea ce l-a determinat pe autor să
creadă că ar fi fost un ,,borreum militar roman ridicat pe piloni de zidărie și legat cu mortar,,.
 CONCLUZII FINALE

• În consecință , arhitectura civilă de la Sarmisegetusa este deosebit de importantă în studierea

arheologiei pentru că ne ajută să înțelegem cât mai bine bazele edificiilor noastre istorice și ne dă
în același timp posibilitatea interpretării lor mulțumită numeroaselor descoperiri din zona
respectivă.
• De asemenea , este esențial de menționat că finalitatea prezentării accentuează opinia autorului
în legătură cu zona sacră a Sarmisegetusei considerând că nu a reprezentat un templu ci un
depozit. Și-a întemeiat argumentele pe baza descoperirilor de cereale și lemn carbonizat , precum
și existența pilonilor de lemn la baza construcției.
BIBLIOGRAFIE