Activități motrice adaptate- Copii

cu autism
Student, Chiroșcă(Buța) Lorela-Valy
 Etimologie
• Termenul de autism , etimologic vorbind ,
provine din grecescul „AUTOS” , care
inseamna „pentru sine insusi”. Acest termen a
fost introdus pentru prima oara in psihiatrie in
anul 1911 de catre E. Bleuler , in lucrarea sa
„Grupa schizofrenicilor”.  
 Definiție
• Definim autismul ca find un sindrom ce constă
în izolarea psihosocială, în închiderea în sine
patologică şi în indeferenţă faţă de orice tip de
comunicare, ca urmare a autoconcentrării
extreme a întregi activităţi psihice a
individului. ( M.Ciolac, O. Moldovan, Elemente
de logopedie, pag 95).
 Tipuri
• In complexitatea spectrului de manifestari
caracteristice pentru sindromul autistic ,
psihanalista engleza F. Tustin propune trei grupe
de clasificare ale acestuia, si anume( Monica
Delicia Avramescu , „Defectologie si
logopedie”,pag.247) :
• 1.    autismul primar anormal;
• 2.    autismul secundar cu carapace;
• 3.    autismul secundar regresiv.
 Diagnosticarea atutismului

• Este foarte important ca diagosticarea să fie făcută din timp

încă de la primele simptome care apar ca să poată să atingă un
potenţial maxim.
• În anul 1961, Creak prezintă 9 puncte definitorii în
diagnosticarea autismului:
• Existenţa unor bariere accentuate şi constante în relaţiile
emoţionale cu cei din jur;
• Apartenenţa lipsită de voinţă în structurarea propriei identităţi;
• Preocuparea patologică faţă de anumite obiecte sau
catacteristici ale acestora, dar fără preocupare faţă de
funcţionalitatea lor
• Rezistenţa accentuată la schimbările mediului său de viaţă şi
preocuparea exagerată pentru refacerea şi conservarea
caracteristicilor iniţiale ale mediului respectiv;
• Experienţa preceptuală anormală (fără existenţa unor tulburări de
natură organică);
• Anxietate acută, excesivă şi aparent ilogică;
• Vorbirea poate fi pierdută sau neînsuşită sau poate degenera până
la un nivel specific copilul mic;
• Evidenţierea unor distoesiuni în modele de mobilitate care i-au fost
oferite.
• Evidenţierea unor „ insule ” de funcţii intelectuale normale, aparent
normale sau excepţionale, pe un fundal de retardare mintală.
• Rezistenţa accentuată la schimbările mediului său de viaţă şi
preocuparea exagerată pentru refacerea şi conservarea
caracteristicilor iniţiale ale mediului respectiv;
• Experienţa preceptuală anormală (fără existenţa unor tulburări de
natură organică);
• Anxietate acută, excesivă şi aparent ilogică;
• Vorbirea poate fi pierdută sau neînsuşită sau poate degenera până
la un nivel specific copilul mic;
• Evidenţierea unor distoesiuni în modele de mobilitate care i-au fost
oferite.
• Evidenţierea unor „ insule ” de funcţii intelectuale normale, aparent
normale sau excepţionale, pe un fundal de retardare mintală.
 Copiii cu tulburare din spectrul autist pot avea
deficienţe în ceea ce priveşte:

• forţa musculară
• coordonarea
• echilibrul
• insuşirea deprinderilor motrice de bază şi utilitare
• funcţiile senzorio-motrice
• motricitatea fina
• capacitatea de relaxare.
Activitățile motrice adaptate îi ajută pe copii:

• să-şi cunoască mai bine propriul corp

• să se integreze mai bine in mediul inconjurător
• să relaţioneze mai bine cu ceilalţi oameni.
• S-a dovedit, de asemenea, că exerciţiile fizice
intense au dus la:
• diminuarea agresivităţii si autoagresivităţii
• diminuarea autostimularii
• diminuarea comportamentului hiperkinetic
• diminuarea stereotipiilor la copii autişti.
Obiectivele urmărite prin activitățile motrice
adaptate sunt
• :
• dezvoltarea motricităţii generale (a aptitudinilor motrice şi a
deprinderilor motrice);
• dezvoltarea motricităţii fine si a indemânării motorii, necesare
autoservirii şi diverselor activităţi cu caracter practic;
• educarea echilibrului static şi dinamic;
• educarea ritmului şi a coordonării mişcărilor;
• dezvoltarea dominanţei laterale;
• dezvoltarea capacităţii de percepţie, orientare şi organizare spaţio-
temporală;
• formarea percepţiei corecte a schemei corporale.
• pentru a reduce șansele de a se frustra și de a se supăra.
 Târâitul ursului

• Târâitul ursului ajută la dezvoltarea nivelului de înțelegere a corpului, la

îmbunătățirea coordonării și a planificării motorii și la formarea forței în
trunchi și în partea superioară a corpului.
• Așezați-vă în patru labe, având grija să așezați mâinile în unghi drept sub
umeri și genunchii sub șolduri.
• Întindeți picioarele până când sunt ușor îndoite. Întindeți-vă degetele
larg pentru a avea un contact optim cu podeaua.
• Mergeți folosind picioarele și mâinile peste podea aproximativ 10-20 de
metri.
• Mențineți această poziție și mergeți înapoi în același mod.
• Încercați să schimbați viteza și direcția pentru rezultate optime.
• Dacă această mișcare este prea grea, îndrumarea unui instructor, prin
așezarea mâinii pe şolduri, poate ajuta.
 Mingea medicala

• Aruncarea obiectelor grele precum mingiile medicale poate crește

rezistența și echilibrul trunchiului și poate ajuta la îmbunătățirea
coordonării. De asemenea, poate avea beneficii terapeutice și poate
stimula centrele cerebrale responsabile pentru memoria pe termen
scurt.
• Se începe stând în picioare, ținând mingea medicala cu ambele mâini.
• Se ridică mingea în sus cu brațele drepte.
• Se aruncă mingea spre sol cu ​cât mai multă forță.
• Se îndoaie genunchii pentru a ridica mingea și repetați mișcarea de
20 de ori.
• Se poate îngreuna acest exercițiu aruncând mingea pentru a lovi o
țintă sau prin creșterea greutății mingii.
 Sărituri stea de mare

• Săriturile reprezintă un exercițiu excelent, care antrenează tot

corpul şi ajută la îmbunătățirea rezistenței cardiovasculare, la
întărirea picioarelor și a trunchiului și la creșterea nivelului de
conștientizare a corpului. Săriturile stea de mare pot fi efectuate
oriunde și pot fi efectuate pe rând sau în repetări multiple.
• Se începe în poziție ghemuit, cu genunchii îndoiți, tălpile lipite
de podea și brațele strânse lângă piept.
• Se execută sărituri repede în sus de la ghemuit, întinzând brațele
și picioarele într-un X.
• La aterizare, se revine în poziția inițială, cu brațele și picioarele
strânse. Repetați de 20 de ori sau până obosiți.
 Exerciții în oglindă

• Autismul este de obicei marcat de dificultăți în interacțiunea cu ceilalți sau

cu mediul. Exercițiile în oglindă încurajează copilul să imite ceea ce face o
altă persoană, ceea ce poate crește coordonarea, conștientizarea corpului
și abilitățile sociale.
• Se sată în fața unui partener, cu mâinile în lateral.
• Se cere partenerului să înceapă să facă mișcări lente cu brațele. Este
indicat să se înceapă cu cercuri și apoi să se treacă la mișcări mai complexe.
• Se imită mișcarea partenerului ca și cum s-ar privi într-o oglindă. De
exemplu, dacă își ridică brațul drept, partenerul ridică brațul stâng.
• Se va încerca să bse atingă ușor mâinile pentru un feedback suplimentar
• Activitatea continuă timp de 1-2 minute, încercând , pe rând să se includă
și alte părți ale corpului, cum ar fi capul, trunchiul și picioarele. Repetări de
3-5 ori.