EVREII ÎN ALBA-IULIA ,

SECOLELE XVIII-XIX
INTRODUCERE

 Prezentarea de față își propune un studiu legat de evoluția comunității evreiești în

Alba-Iulia în secolul XVIII-XIX . De asemenea , încercăm să aflăm care au fost
etapele de formare ale acestei comunități , influența pe care au avut-o în oraș și
cum sunt organizați.
Formarea comunității

 Dacă ne raportăm la prezența evreilor în Alba Iulia de la începuturi , aceasta nu este atestată
în vreun document.Primii evrei despre care se știe că au sosit în Alba au fost semnalați în
secolul al XVI-lea.
 La început, evreii care se stabileau în Transilvania au fost alungați, tratați necorespunzător,
de exemplu, în timpul princepelui Sigismund Bathory, evreii sosiți în Alba riscau să fie
spânzurați. Toate aceste probleme luau sfârșit odată cu domnia lui Bethlen Gabor care oferea
acordul stabilirii evreilor în principatul transilvănean.
 În secolul al XVII-lea, evreii au dobândit privilegiile necesare fiind trecuți în subordinea
episcopiei romano-catolice. Acest secol a reprezentat o adevărată perioadă de schimbări pe
toate planurile pentru Alba Iulia fiindcă a fost cucerită de către Imperiul Hasburgic.
 Astfel , începând cu secolul al XVIII-lea a apărut o carte a comunității evreiești elaborată de
Daianul Stefan Abraham Ben Isak Russo prin care se explică foarte bine cum s-a format
comunitatea precum și structura acesteia.
 Etapele formării comunității
 Conform cărții comunității , evreii erau organizați în comunitate pe trei nivele astfel :
 - primul nivel îl reprezenta conducerea comunității alcătuită dintr-un grup restrâns (5-7 membri) fiecare având câte o
funcție precisă. Din rândul acestora se alegea un preşedinte care nu avea şi rolul de jude al evreilor în faţa autorităților;

 - al doilea nivel era format din trei comisii, una alcătuită din trei împuterniciți numiţi şi juraţi, care îl ajutau pe preşedinte
în activitatea lui, o altă comisie formată din trei membri avea rolul de a stabili darea comunitară care trebuia plătită de
fiecare membru al comunităţii. Ultima comisie era compusă din 2-3 persoane care aveau rolul de a aduna aceste dări.
 - al treilea nivel îl constituia Adunarea Generală a Comunității alcătuită din membri bărbaţi din comunitate.
 De asemenea , conducerea comunității era aleasă în fiecare an printr-un vot majoritare de către Adunarea generală , iar cei
aleși trebuiau să fie confirmați de către episcopul catolic din Alba Iulia. Tot la acest capitol este esențial de menționat că
un important angajat comunitar al comunității era Rabinul. Cel mai reprezentativ Rabin fiind Şef Yeheskel Paneth . Acesta
a avut un rol excepțional în organizarea şcolilor religioase, instalarea de rabini în diferite localităţi din Transilvania,
ridicarea de sinagogi noi şi modernizarea vieţii sociale şi a justiţiei comunitare. Fiind un mare gânditor , evreii din Alba
Iulia i-au păstrat amintirea, considerându-l unul dintre înțelepții cu trecere în faţa lui Dumnezeu. Există credinţa că
dorinţele înscrise pe bileţelele depuse în capela rabinului Paneth, vor fi îndeplinite. Sinagoga ridicată pe vremea rabinului
Şef Yeheskel Paneth, adăpostea atât sala de judecată a comunităţii cât şi camera de penitență. Martoră a istoriei
zbuciumate ale ultimelor două veacuri, poartă înfipte în frontispiciu câteva ghiulele din timpul revoluţiei de la 1848 -
1849. Ornamentele de fier forjat şi mobilierul sculptat, de o rară frumuseţe, mărturisesc despre nobleţea de odinioară a
acestui locaş de adunare, care astăzi îşi aşteaptă răbdător renovarea. Sinagoga e adesea pustie, dar nu abandonată. Pragul ei
e trecut nu numai de membrii comunităţii care vin aici de sărbători, ci şi de turiştii străini, de tineri care studiază istoria
evreilor sau arhitectura.
 Altă atribuție a comunității a fost strângerea dărilor din partea acelor evrei care nu aveau
domiciliul în Alba Iulia. Acești evrei aveau denumirea de provinciali și apar în Alba Iulia
după integrarea în Imperiul habsburgic. La începuturi nu au apărut într-un număr atât de
mare , însă , după anul 1736 în Moravia s-a elaborat o lege de restricție în ceea ce îi
privește pe evrei.
 Conform acestei legi , doar un singur fiu din familie avea dreptul să se căsătorească.
Comunitatea avea drept reprezentant pe judele evreilor , numit în actele oficiale drept ,,
Judex Judaeorum,, având responsabilitatea de-a strânge impozitul de la membrii
comunitari. Judele evreilor era ales pentru un an și trebuia să fie confirmat de către
Principe . De exemplu , în secolul XVIII-lea , primul jude al evreilor a fost Beniamin
David în vârstă de 25 de ani. A avut onoarea de-a fi numit Prim jude datorită creșterii
numărului de evrei.
 Începând cu anul 1761 evreii din Alba și-au găsit pasiunea pentru construcția unor sinagogi din
zidărie fiindcă până atunci ei își oficiau slujbele în sinagogi de lemn. În scurt timp după ce şi-au
procurat materialele de construcție, aceștia s-au apucat de construirea sinagogii fără a avea vreo
aprobare oficială prealabilă, continuarea lucrărilor fiind sistată.
 Câțiva ani mai târziu , în 1779 , evreii au cerut autorităților permisiunea de reluare a slujbelor , în
zadar însă . Având în vedere situația dată , evreii nu aveau de ales și au ost nevoiți să oficieze slujbele
împreună cu evreii aşchenazi. Evreii au întâmpinat dificultăți în această privință fiindcă evreii
spanioli nu erau de acord cu propunerea de-a efectua slujbe împreună precizând că ei au fost primii
care au ajuns în Transilvania.
 Bunăstarea comunității evreiești este tulburată în perioada domniei Mariei Tereza , perioadă cuprinsă
între anii 1740-1780 deoarece între anii 1779-1781 la inițiativa guvernatorului Marelui Principat al
Transilvaniei, baronul Samuel Von Brukenthal , a fost realizat un proiect privind concentrarea tuturor
evreilor din Transilvania la Alba Iulia, singurul oraş liber în care aceştia puteau să locuiască având
acest drept.
 În acest context , baronul a înaintat camerei aulice de la Viena acest proiect împreună cu
statistica privind populația evreiască de la acea dată din Transilvania , precum și prezentarea
structurii profesionale și situația lor materială . Astfel , în legătură cu situația lor materială
este esențial să precizăm că ei își câștigau existența arendând cărciumi unde vindeau bere şi
fierbând rachiu, mai erau câţiva mici negustori, croitori şi învăţători, dintre aceştia un număr
de circa 82 de evrei aveau dreptul de a locui în Alba Iulia, restul fiind răspândiți în alte
celelalte regiuni ale Transilvaniei.
 La data de 3 mai 1780 , Maria Tereza a aprobat proiectul și propunerea acestui baron .
Consecințele aprobării asupra acestui proiect au fost interzicerea stabilirii evreilor în afara
orașului Alba, iar restul evreilor care erau situați în alte părţi ale Marelui Principat al
Transilvaniei urmau , de asemenea , să fie concentraţi în acest oraş. O urmare cu impact
pozitiv al acestui proiect a fost creșterea numărului de evrei , ceea ce a dus automat la
necesitatea unei sinagogi mai mari pentru a avea posibilitatea efectuării slujbelor religioase.
 Nu după foarte mult timp a urcat la tron fiul Mariei Tereza , Iosif II a cărui domnie se
încadrează între anii 1780-1790 . În cadrul domniei sale au avut loc o multitudine de schimbări
în ceea ce privește politica imperială , Iosif al II –lea amânând proiectul concentrării.
 Iosif al II-lea a fost foarte implicat în legătură cu problemele evreilor din Imperiul Habsburgic
emițând în acest sens edicte de toleranță pentru provinciile ereditare cât și pentru Galiția și
Ungaria. Din păcate , un astfel de edict nu a fost elaborat și în Transilvania ci doar s-au aplicat
anumite măsuri cu ar fi eliberarea restricțiilor cu privire la fierberea rachiului , precum și în
cadrul comerțului ambulant , anularea taxelor abuzive , protejarea nou-născuților de botezul
forțat.
 Luând în considerare toate măsurile luate de către Iosif al II-lea , putem să observăm și să
afirmăm în același timp că a fost singura comunitate care a fost construită legal. Spre
exemplu , în anul 1781 a elaborat Edictul de concivilitate în cadrul căruia erau stipulate
drepturi de cetățenie și de proprietate tuturor locuitorilor indiferent de apartenență , însă nu îi
incluse și pe evrei.
 Alt exemplu bun este elaborarea edictului din 1787 prin intermediul căruia Iosif al II-lea le dă
dreptul evreilor să-şi practice cultul mozaic în particular, nemaifiind obligați să poarte
veșminte distinctive sau să plătească taxe speciale. Împăratul a ales înlăturarea veșmintelor
obligatorii pentru a aboli discriminarea vestimentară .
 În următorii doi ani , evreii erau obligați să vorbească în afara casei limba germană fiindu-le
interzis să vorbească ebraica în cadrul relațiilor comunitare sau în adunări. De asemenea , era
necesar ca toate documentele să fie redactate în limba germană , iar evreii trebuiau să-şi
schimbe numele şi prenumele evreiești în nume şi prenume germane putând să-și folosească
ebraica și numele doar în cadrul slujbelor religioase din sinagogă.
 În ceea ce privește drepturile de proprietate menționate anterior , precizăm că evreii Puteau
să lucreze în agricultură în zonele unde locuiau, dar nu puteau fi proprietari de pământuri, ci
doar arendași. Tot în acest context le erau interzise faptele ilicite în relațiile cu persoanele
care nu erau evreii.
 După moartea lui Iosif al II-lea a fost înființată o comisie de către Dieta de la Cluj care avea
drept scop elaborarea proiectului de reglementare a statutului evreilor. Lucrarea elaborată se
intitulează ,,Opinio de Judaeis,, și descrie situația de facto și de iure a evreilor din
Transilvania de la finele secolului al XVIII-lea.
 Astfel , comunitatea evreiască avea dreptul de-a dispune de un domiciliu stabilit oferit prin
intermediul legii . În ceea ce îi privește pe evreii din Principat existau prevederi prin care se
menționa ca aceștia să fie primiți în sate prin jurisdicție domenială , practicând meserii precum
agricultura , să aibă dreptul la învățare și exercitarea locului de muncă, precum și supunerea
lor unor cheltuieli și autorităților publice . Iar dacă obțin aprobarea ,,Guberniului,, , ei își pot
ridica sinagogi , școli , pot să participe la școlile publice și să se folosească de limba localității
unde își au stabilit domiciliul, și cel mai important , au dreptul să-și adopte nume proprii de
familie.
 Așadar, proiectul intitulat ,,Opinio de Judaeis,, prin intermediul drepturilor proclamate se
apropie foarte mult de iluminism. A oferit evreilor o libertate pe care nu au avut-o până atunci
precum și o serie de dreptul în favoarea lor prin care a diminuat discriminările acestei
minorități. Însă, deciziile finale au fost stabilite în cadrul Dietei din 1810-1811 printr-un
proiect de lege intitulat ,,De Judaeis,, care în cele din urmă a fost respins de Curtea Imperială.
Evoluția evreilor în secolul al XIX-lea

 Alba Iulia a rămas în secolul al XIX-lea cu titlul renumit de fostă capitală a Principatului.
În ceea ce privește comunitatea evreiască în cadrul acestui secol este esențial să
menționăm că s-au produs schimbări pe toate planurile. Datorită arhivei comunitare avem
câteva informații privitoare la evrei , însă informațiile respective acoperă doar perioada
anilor 1874-1950. Pe lângă această arhivă se mai regăsește si Arhiva Arhiepiscopiei
Romano-Catolice din Alba pentru perioada 1818-1860.
 Analizând aceste documente observăm cum în prima jumătate a secolului al XIX-lea evreii
sunt nevoiți să facă față pe plan local conflictelor dintre Magistratura orașului și
Arhiepiscopia Romano-Catolică , precum și abuzurilor și restrângerii drepturilor acumulate
în ultimele două secole.
 În aceste condiții precare , comunitatea evreiască din Principat , singura legal construită ,
s-a luptat în prima jumătate a secolului al XIX-lea pentru redobândirea drepturilor civile
ale tuturor evreilor din Transilvania. Iar la jumătatea secolului al XIX-lea asistăm la
emanciparea evreilor din Imperiul Austro-Ungar , precum și la așezări moderne a
structurilor comunitare.
 Astfel , în anul 1801 , la început de secol XIX , Magistratul primește cererea de la
Guberniu de-a verifica statutul evreilor străini din oraș având obligația de-a îi da afară pe
cei care nu aveau actele în neregulă. Totodată , în acea perioadă domeniul episcopal avea
dreptul de protecție doar asupra evreilor din localitate. Având în vedere numeroasele
plângeri ale comunității evreiești împotriva Magistratului , Guvernul stabilește un an mai
târziu că protecția episcopală se ocupă de toate domeniile cu excepția problemelor de
administrație și faliment fiindcă de acele probleme se va ocupa Magistratul , evreii
continuând să se afle sub autoritatea sa.
 Zece ani mai târziu , în 1811 , la Cluj a fost adoptat un proiect de lege care viza
subordonarea evreilor din Alba Iulia raportat la normele și instrucțiunile ale poliției , ale
administrației publice , autorităților judiciare și administrative locale. Acest proiect de lege
și-a propus să delimiteze atribuțiile administrative și cele ale poliției aflate în sarcina
Magistratului din Alba Iulia asupra comunității evreiești de patronajul exercitat de
Episcopul Romano-Catolic care avea calitatea de stăpân de pământ.
 În anul 1815 Episcopul Iosif Martonffi a luat deciza de-a renunța la jurisdicția asupra
evreilor în favoarea Magistratului. Această a fost aprobată de Guvernul Regal , iar ca
urmare a aprobării acestei decizii s-a declanșat nemulțumirea comunității evreiești care a
ales să se adreseze printr-o petiție Capitulului Episcopiei Romano-Catolice cu scopul de-a
anula această hotărâre. Nu după mult timp , în luna septembrie a aceluiași an s-a elaborat o
rezoluție prin care Guberniul Transilvaniei a anulat hotărârea , iar evreii revin sub
autoritatea episcopiei .
 În vara anului 1817 , evreii au realizat o petiție în care au menționat din nou plângerile
împotriva Magistratului , însă Magistratul respinge aceste acuzații . Dar în urma anchetelor
efectuate , Guberniul decide ca evreii să aibă dreptul de-a practica comerțul pe baza că
acești evrei se află sub jurisdicția Forului Domenial Episcopal.
 După câțiva ani , mai precis în 1823 , noul Episcop , Ignațiu Szepesy a dat o dispoziție
fiscalului să se adreseze împăratului într-un timp relativ scurt prin care solicita ca toate
procesele evreilor aflate pe rolul instanței să fie oferite Magistratului. În anul 1824 ,
episcopul a reluat ideea renunțării la autoritatea asupra evreilor din Alba Iulia care locuiau
pe pământul orășenesc .
 În acest secol evreii au fost nevoiți să suporte toate abuzurile Magistratului , de exemplu ,
chiar în anul 1825 , Magistratul a abuzat o mulțime de evrei cu ocazia recrutărilor .
Comunitatea evreiască a fost inclusă pentru recrutarea de soldați în contextul războaielor
cu Franța. Magistratul a recrutat evreii într-un mod care le încălcau absolut toate drepturile
și libertățile cetățenești , aceștia fiind luați forțat. Evreii care erau declarați inapți pentru a
servi în forțele armate erau arestați și reținuți în închisoarea Magistratului .
 Abuzurile acestor recrutări au continuat și în anul 1828 . În acest sens , Guberniul
stipulează hotărârea conform căreia evreii sunt scutiți de contribuția asupra bunurilor
imobiliare pe motivul încălcării lor la recrutare. Evreii nu s-au oprit din a depune plângeri
Guberniului cu privire la acțiunile ilicite ale Magistratului , însă , Magistratul deține o
putere mult mai mare decât aceștia și a negat implicarea autorităților orășenești în
judecarea conflictelor dintre evrei . Magistratul a solicitat în același timp ca membrii
comunității evreiești să fie pedepsiți pentru acuzații mincinoase.
 În decursul acestor ani , comunitatea evreiască s-a mai confruntat și cu dorințele
Magistratului de-a propaga dispozițiile guberniale cu privire la extrădarea evreilor străini
care nu aveau un loc de muncă stabil sau care nu erau înscriși în tabelele contribuționale .
Alte abuzuri la care au fost supuși evreii au fost cele cu privire la repartiția dărilor și a
sarcinilor publice ajungând ca între 1838 și 1839 să solicite o jurisdicție exclusivă.
 În anul 1840 , Guberniul respinge această cerere , fapt ce i-a determinat pe evrei să o
reformuleze iar sub forma unei petiții de această dată și să o adreseze Dietei din Cluj în
perioada 1841-1843. Într-un final , această cerere nu a fost luată în considerare pe motiv că
nu existase nicio rezoluție asupra sa.
 În anul 1846 Compania evreiască a fost acuzată de furt din bisericile aflate în Secuime
.Judele Kovacs a considerat că această acuzație de furt iar fi dat ocazia lui Iosef Taubner
să-i folosească atelierul. Tot în decursul anului 1846 evreii au fost acuzați de un omor
fiindcă s-a constat lipsa unui copil creștin. Deși nimeni nu știa absolut nimic de dispariția
copilului , mai mulți soldați alături de localnici au intrat în casa unui evreu din cetate și l-
au torturat în speranța să-și mărturisească crima.
 De asemenea , este esențial de menționat că , comunitatea evreiască s-a evidențiat prin
implicarea directă în lupta pentru obținerea drepturilor civile din Principat. Comunitatea
evreilor a trimis în numele tuturor evreilor un memoriu Dietei în care erau menționate mai
multe cereri cum ar fi cererea referitoare la posibilitatea evreilor de-a locui în toate
orașele , scaunele , comitatele și să beneficieze de toate drepturile cetățenești. Altă cerință
consta în acceptarea lor ,,în bresle și în asociații meșteșugărești.,, Iar ultimele două
solicitări constau în dreptul de-a beneficia de sesii iobăgești și de loturi cetățenești în orașe
regești , precum și acordarea lor același drepturi pe care le au și locuitorii care nu erau
nobili ai țării fiindcă ,, ei suportă toate sarcinile acestora , inclusiv recrutările militare,,
 Acest memoriu a fost semnat de Șef Rabin al Transilvaniei Ezechiel Paneth și de juzii
Hersch Lobel și Benedict Baruch. Semnatarii au întemeiat aceste revendicări bazându-se
pe argumente atât istorice cât și juridice. Astfel , se va adopta o mentalitate și o atitudine
mult mai pozitivă , ajungându-se la stadiul toleranței. Procesul de emancipare din țările
Europei a pus într-o lumină favorabilă necesitatea evreilor în cadrul activităților
economice. Acest memoriu a fost încheiat cu promisiunea evreilor de-a acorda posibilitatea
evreilor din cadrul comunității de-a atinge nivelul educațional , respectiv cel cultural.
 Următoarea perioadă a fost cea a revoluției din 1848-1849.
 Termin mâine dimineată , scuze.