PADUREA LETEA

Cap. 1 Descrierea Ecosistemului

Romania este o țară mijlocie ca mărime cu climat
temperat-continental, ce cuprinde in proporții egale
principalele trepte de relief, lucru care ii conferă
diversitatea si armonia. Născuți si crescuți pe aceste
meleaguri, românii pretind uneori că nimic nu ii mai
poate surprinde la capitolul "Atracții turistice
naturale".Pădurea Letea a inceput sa se formeze pe
grindul de nisip omonim in urmă cu foarte mult timp,
consituindu-se dintr-un amestec de specii zonale si
exotice, acestea din urmă aduse ca semințe de
păsările migratoare. La bază nu se află nici o  minune
si nici ambiția unei persoane sau instituții, ci cursul
firesc al naturii.Teritoriul “Pădurii Letea” este amplasat
pe teritoriul administrativ al județului Tulcea (Nord-Est) ,
comuna C.A Rosetti-Periprava, Delta Dunării.

Fig.1. Localizarea geografică a perimetrului

cercetat;
 Fig.4. Prezentarea perimetrului cercetat

 Suprafața este de circa 170 km2 și are o altitudine maximă de 12 m;

 Padurea Letea –rezervație forestieră cunoscută sub numele de Pădurea Hășmacu
Mare( de localnici);
 Bioregiune-pontică;
 Rezervatie științifică;
 Administratorul ecosistemului din Delta Dunării este “ARBDD” (Administrația
Revervației Biosferei Delta Dunării), fiind zonă cu protecție integrală;
 Pădurea Letea este o arie specială de protecție care face parte din rețeaua
Europeană NATURA 2000;
 Ocolul Silvic din care face parte se numește Ocolul. Silvic C.A. Rosetti.
1.2. Condiții abiotice caracteristice
 Ecosistem terestru;
 Temperatura medie anuală care se regasește in zona pădurii Letea este de 10-11°C;
 Clima este temperată cu nuanță continentală, relativ excesivă;
 Unitatea de relief – grind fluvio-maritim situată in Nord-Est –ul Deltei Dunării, intre
brațele Chilia la Nord si Sulina la Sud;
 Relieful este predominant de dune de nisip ale căror altitudine variază intre 3-10
metri. Intre aceste dune se găsesc o serie de depresiuni dezvoltate mai mult pe
lungime, sub formă de benzi ocupate de vegetație arboricolă. Aceste depresiuni
poartă numele de hașmacuri;Grindul Letea este o unitate de relief grind fluvio-
maritim;
 Precipitatiile medii anuale sunt de 350-500 mm , depăşesc cu mult cantităţile medii,
după cum sunt perioade în care nu plouă timp de 30 zile;
 Viteza vântului - in iarnă și in primăvară predomină vânturile Nord-Estice, Nord-Estice
și Nordice iar in vară si toamnă cele de Nord-Est, Nord-Vest si Sud-Estice;
 Tipul de sol- predomină solurile cu fertilitate redusă, solurile nisipoase, solurile
aluviale.Tipurile de sol identificate : psamosol gleic,salinic,distric,salinic,aluvisol
molic,gleic;
 Substrat geologic – starea lor actuală este formată din vegetație forestieră propriu-
zisă (44%) și dune de nisip(56%) . Formațiunile forestiere sunt naturale in proporție
de 93% și inclu monumente ale naturii, rezervații naturale , zone seculare de valoare
deosebită.
1.3. Vegetația caracteristică
 Periploca graeca(liană);
 Vitis silvestris(vița sălbatică de vie) ;
 Quercus robur(stejar);
 Carpinus betulus(carpenul);
 Fraxinus palissae(frasin);
 Dryopteris filix(ferigă);
 Rosa L. (trandafir);
 Amarita muscaria(Palaria sarpelui);
 Polygonum pernicaria(troscotul);
 Rumex hydrolapathum(măcrișul de apă);
 Convolvulus persicus(volbura de nisip );
 Merendera sobolifera (brândușa de nisip );
1.4. Fauna caracteristică
 Picus viridis(ciocanitoarea verde);
 Eremias arguta deserti (șoparla de nisip );
 Haliaetus albicilla(vulturul codalb);
 Upupa epops(pupăza );
 Buteo legopus(șoricarul incălțat);
 Falco sulbuteo sulbuteo(șoimul rândunelelor);
 Martes martes(jderul de copac);
 Falco tinnunculus(vinderelul);
 Testudo graeca ibera(țestoasa de uscat Dobrogeană);
 Coronella austriaca(șarpele de alun);
 Bufo viridis (broasca râioasă verde);
 Canis lupus lupus(lupul);
 Capreolus capreolus(căprioară);
 Rhyparioides metelkana(fluture nocturn);
 Vulpes vulpes( vulpe);
 Lepus europaeus(iepure sălbatic);
 Sciurus vulgaris(veverița).
1.5. Fișe pentru 4 specii de plante

1.5.1 Feriga
 Denumire latină- Dryopteris filix;
 Denumire populară- ferigă;
 Denumire in engleză- fern;
 Incadrare taxonomică :
-familie : Dryopteridaceae;
-clasă : Pteridopsida;
-ordin : Dryopteridales;
-gen : Dryopteris;
-specie: Dryopteris filix-mas;
 Descriere si caractere taxonomice, ecologie :
- Ferigile sunt cormofite. Aceasta înseamnă că au organe vegetative adevărate (rădăcină,
tulpină, frunze). Feriga comună trăiește în locuri umede pe marginea apelor de munte, în
păduri, etc. În pământ are un rizom, de care sunt prinse rădăcinuțe adventive și firoase care
alcătuiesc în fiecare an buchețele de frunze. Frunza este formată din teacă, pețiol și limb
(organe vegetative adevărate) întrucât acestea au vase conducătoare. Pe dosul frunzelor la
ferigi se găsesc sori cu sporangi, iar sporangii la rândul lor conțin spori. La maturitate sporii cad
pe pământ. Dacă găsesc locuri umede, ei vor da naștere unei plăntuțe numită protal. Aceasta
are organe sexuate bărbătești și femeiești. Prin fecundație, ele dau naștere celulei-ou. Anual se
dezvoltă frunze noi, care la unele specii pot atinge 30m în lungime. La început ele sunt răsucite
în formă de melc, deoarece partea inferioară crește mai repede decât cea superioară .
 Pe măsura creșterii, frunzele se desfac, aparând un pețiol și o lumină dublă penat-sectată.
Frunzele îndeplinesc, de regulă, doua funcții: de fotosinteză și de sporificație.Se întâlnesc și
ferigi cu frunzulițe mici.
Ferigile se inmultesc Vegetativ (prin fragmente de rizomi),asexuat (prin spori)
sau sexuat (gameti - spermatozoizi si oosfere). Pentru realizarea inmultirii sexuate este
necesara prezenta apei, prin care spermatozoizii se deplaseaza cu ajutorul fleagelului spre
oosfera. Ferigile sint mai evoluate comparativ cu muschii prin prezenta tesuturilor si a organelor
adevarate (frunze,tulpina si radacina) care formeaza cormul.
 Corologie – Cartea Roșie a Moldovei
 Habitatul in care trăiește - În locurile umede și umbroase.

1.5.2. Amarita muscaria

 Denumire latină- Macrolepiota procera;
 Denumire populară- Pălăria șarpelui;
 Denumire in engleză- snake hat ;
 Incadrare taxonomică :
-familie :Agaricaceae ;
-clasă :Basidiomycota ;
-ordin :Agaricaceae ;
 Descriere si caractere taxonomice, ecologie :
-piciorul este cilindric, fistulos, bulbos la bază, de 15-35 cm înăltime si 1-3 cm
grosime. Acesta are culoare cenusie si prezintă numerosi solzi bruni, dispusi
în benzi transversale. Inelul este dublu, gros, mobil, albicios pe fata
superioară, iar pe fata inferioară este brun-cenusiu. Carnea are gust de miez
de nucă si este albă initial, apoi devine brună.
Macrolepiota procera creste pe sol, izolat sau în grupuri, în luminisuri de
pădure, pajisti, locuri înierbate, de vară până toamna. Este comestibilă si
este foarte apreciată.se consumă numai pălăria, deoarece piciorul este foarte
tare.
Se aseamană foarte mult cu specia Macrolepiota rhacodes, care, însă, are
piciorul mai scurt si o bulbozitate mai pronuntată la bază.
Specia se poate confunda cu ciupercile otrăvitoare
cu care se înrudeste si, cu toate că se deosebeste
net de acestea ale ciupercii sunt: înăltimea iesită din
comun, gulerașul mobil si pălăria care se desprinde usor de picior.
 Habitatul in care trăiește – creste pe sol, in luminișuri
de pădure, pajiști,locuri înierbate.
1.5.3. Quercus robur
 Denumire latină-Quercus robur ;
 Denumire populară-stejar ;
 Denumire in engleză-oak;
 Incadrare taxonomică :
-familie : Fagaceae ;
-clasă : Magnoliopsida ;
-ordin : Fagaceae;
 Descriere si caractere taxonomice, ecologie :
- este un arbore din zona temperată, înalt, cu ramuri puternice, noduroase, coroană largă și bogată
Scoarța stejarului este de culoare brun-negricioasă, aspră, adânc brăzdată, adăpostind adesea o
micro-faună activă (în special furnici și anumite specii de gândaci).Frunzele sunt lobate, cu 4-8
perechi de lobi. Petiolul este scurt
(4-8 cm). Stejarul înflorește în luna mai. Fructul este achena (ghindă). Se întâlnește mai ales la
câmpie și în zonele colinare, foarte rar la deal. În afară de pădurile curate de stejar, numite stejărete
stejarul se găsește și în amestec cu alte foioase, în așa-numitele păduri de șleau.
 Habitatul in care trăiește – in campie, zonele colinare, foarte rar la deal.
1.5.4. Rosa L.
 Denumire latină- Rosa;
 Denumire populară- trandafir;
 Denumire in engleză- roses;
 Incadrare taxonomică :
-familie : Rosaceae ;
-clasă : Magnoliopsida ;
-ordin : Rosales ;
 Descriere si caractere taxonomice , ecologie:
-este un gen de plante perene ornamentale din familia Rosaceae, originar din regiunile
continentale și subtropicale ale emisferei nordice, cuprinzând peste 200 de specii de
arbuști erecți, deseori spinoși.Planta tipică are tulpina spinoasă și fructul
ca măceșele trandafirului sălbatic, „Rosa canina” care crește sub formă de tufișuri în
regiunile aride, cu soluri calcaroase. Tulpina, poate fi cățărătoare sau târâtoare, de
înălțime variabilă în funcție de soi (0.5 - 4 m).
Frunzele alterne, imparipenat-compuse, (cu peste 11 foliole, rar simple), însoțite de
stipele, pot fi caduce sau persistente.Florile cu 5 petale, 5 sepale și număr mare de
stamine și stile, pot fi solitare, pauciforme, umbeliforme sau dispuse în raceme
umbeliforme, de diverse culori (albe, galbene, roz, roșii, etc).Fructul este cărnos, iar
receptaculul, sferic sau urceolat, cu numeroase ovare, stilul cu stigmatul capitat.Se
înmulțește atât pe cale sexuată (prin semințe) cât și pe cale asexuată (drajoni, butași).
 Habitatul in care trăiește – in orice mediu;
 1.6. Fișe pentru 4 specii de animale
1.6.1.Bufo viridis
 Denumire latină- Bufo viridis;
 Denumire populară-broasac râioasă verde ;
 Denumire in engleză-green toad ;
 Incadrare taxonomică :
-familie : Bufonidae ;
-clasă : Amphibia ;
-ordin : Anura ;
 Descriere si caractere taxonomice ,ecologie: Masculul are o lungime intre 7 - 10
cm, femela fiind ceva mai mare.Botul este scurt si turtit, pupila fiind orizontala.
Timpanul vizibil, dar mult mai mic decat ochiul. Primul deget, anterior, putin mai
lung decat al doilea. Degetele posterioare sunt palmate pana la 1/2 sau 2/3.
Masculul prezinta pete verzui deschis pe fond intunecat iar femelele pete
intunecate pe fond deschis. Uneori spatele are o linie vertebrala galbena, ventral
alb-uniform sau cu pete negre. Spatele cu negi plati, neregulati, evident porosi,
raspanditi neregulat, cei mai mari avand varful rosu. Masculii au un sac vocal
mare, care umflat depaseste ca volum capul.Femela depune intre 10000 si 18000
oua, de la sfarsitul lui martie pana in iunie, care se clocesc repede. Mormolocii
apar la 4 - 5 zile,metamorfozând din iulie pana in septembrie. Se hraneste cu
rame, limaci, muste.
Habitatul in care trăiește - este prezenta aproape pretutindeni, cu exceptia
zonelor alpine, fiind rezistenta la uscaciune, apa sarata si poluare. Populeaza cu
succes zonele stepice secetoase din Dobrogea si Baragan si este frecvent gasita
pe malul marii si al lacurilor sarate;
 1.6.2. Eremias arguta deserti
 Denumire latină- eremias arguta deserti ;
 Denumire populară-șopârla de nisip ;
 Denumire in engleză- sand lizard;
 Incadrare taxonomică :
-familie :Lacertidae ;
-clasă : Reptilia ;
-ordin : Squamata ;
 Descriere si caractere taxonomice ,ecologie:
- Apare intr-o gama mai larga de habitate: pe dunele de nisip, pe parloage, in grădini, in
zonele muntoase; Exemplarele adulte au un aspect robust, nu depasesc lungimea
corpului de 25 cm, au capul scurt, putin inalt, cu partea de deasupra maronie. Ochii sunt
mari si negri, iar botul este scurt si rotunjit la varf. Membrele posterioare si cele anterioare
sunt scurte, dispuse lateral, cu degete subtiri prevazute cu gheare. Coloritul pielii
solzoase la femela este cafeniu-cenusiu, cu doua dungi longitudinale, deschise, ce
apar pe partea dorsala, iar la mascul este in nuante mai stralucitoare, deseori verzui, in
special in perioada de imperechere. Ambele exemplare prezinta pete albe cu margini
inchise. Reproducerea este ovipara, femela depune 4-14 oua in gropi sapate special de
ea. Dupa o perioada de 6-9 saptamani ouale ajung la o greutate de 2-3 ori mai mare fata
de inceput si eclozeaza, astfel apar puii care masoara cca. 3 cm.
 Habitatul in care trăiește -  Apare intr-o gama mai larga de habitate: pe dunele de nisip,
pe parloage, in gradini, in zonele muntoase la altitudini de pana la 2500 m.
 Corologie : Cartea Roșie a Moldovei.
 1.6.3.Picus viridis
 Denumire latină-picus viridis ;
 Denumire populară- ghionoaie;
 Denumire in engleză- green woodpecker ;
 Incadrare taxonomică :
-familie :Accipitridae ;
-clasă : Aves ;
-ordin : Falconiformes ;
 Descriere si caractere taxonomice, ecologie : Picidele cuprind circa 201 de specii,
ele au cea mai bună specializare pentru locomoția prin cățărare pe trunchiurile
arborilor care este realizată cu ajutorul ghearelor puternice, curbate și ascuțite.
Ciocănitoarele au limba lungă de formă cilindrică, care este cleioasă, protractilă,
prevăzută cu peri, cu ajutorul ei scoate larvele sau insectele din galeriile
truchiurilor. Penele aripilor și în special cele ale cozii sunt rigide, coada servind ca
punct de sprijin la cățăratul pe trunchiuri. Ciocul păsării este conic, ascuțit cu
ajutorul ei ciocănitoarea sapă în lemnul arborilor galeria pentru cuib, sau lărgește
galeria din truchi unde se ascund insectele. In general picidele sunt păsări de talie
mare, putând atinge mărimea unui corb. Cele mai multe specii de ciocănitori sunt
păsări sedentare, care se deplasează pe distanțe mici, nefiind zburătoare bune.
 Habitatul in care trăiește – regiuni cu climă temperată.
 1.6.4.Upupa epops
 Denumire latină-upupa epops ;
 Denumire populară-pupăză ;
 Denumire in engleză- hoopoe;
 Incadrare taxonomică :
-familie : Upupidae ;
-clasă : Aves ;
-ordin : Coraciiformes ;
Descriere si caractere taxonomice , ecologie: Pupăza are o lungime de 25–29cm, cu
o anvergură a aripilor de 44–48cm. Această pasăre este neconfundabilă, mai ales
din cauza zborului haotic, asemănător unui fluture gigactic. Creasta este erectilă, dar
în principiu ținută închisă.
Sunetul produs de ele este trisilabic "pu-pu-pu", fapt ce a dat naștere numelui comun
și celui științific.
Cuibul este o gaură într-un copac sau într-un perete. Acesta tinde să conțină o
cantitate mare de fecale și miroase foarte urât, ca protecție împotriva prădătorilor.
Pupezele care au pui sunt capabile la aruncarea de fecale pe intruși.
 Habitatul in care trăiește - este reprezentat de spațiile cultivate deschise, cu iarbă
scurtă. Își petrec mult timp pe sol, vânând insecte și viermi.
 Cap.2. Structura Ecosistemului
2.1 Schema rețelei trofice simplificată Vulpes vulpes
Canis lupus Lepus ( vulpe)
Coronella europaeus(iepure
lupus(lupul)
austriaca sălbatic)
(șarpele de
alun) Martes martes
Eremias arguta (jder)
deserti (șoparla de Haliaetus
nisip ) albicilla(vulturul
codalb)
Sciurus
Rhyparioides vulgaris(veverița)
Bufo viridis metelkana
(broasca (fluture nocturn)
râioasă verde)
Capreolus capreolus
(căprioară)

Periploca
Quercus robur graeca(liană)
(stejar)
2.2 Categorii trofice:
 Bunuri:
-vânătoarea ;
-fructe de pădure;

-masă lemnoasă.

 Servicii: - reglarea nutrienților;

- formarea solului;
-fotosinteza;
- reglarea climei .

 Amenințări:
-exploatare forestieră;
- pășunatul abuziv .