ATITUDINI ȘI

STILURI
PARENTALE
CE SUNT STILURILE PARENTALE?

 Modul de educare a copilului prin interacțiune părinte

- copil;
 Comportamentul matern sau patern condiționat de
prezența abilităților parentale (Killen)
 Un ansamblu de atitudini dorecționate spre copil,
care îi sunt comunicate copilului și care, luate
împreună, crează un climat emoțional unde sunt
exprimate comportamentele părinților (Nany Darling
și Laurence Steinberg)
ABILITĂȚILE PARENTALE (1)

 Abilitatea de a percepe copilul în mod realist

 Abilitatea de a accepta că este responsabilitatea
adulților să satisfacă nevoile copilului și nu invers
 Abilitatea de a pune limite copilului
 Abilitatea de a se angaja pozitiv în interacțiunea cu
copilul
 Abilitatea de a avea o relație empatică cu copilul
ABILITĂȚILE PARENTALE (2)

 Abilitatea de a oferi copilului experiențe noi, de a-l

stimula cognitiv și afectiv
 Abilitatea de a-și înfrunta propriile dureri și porniri
agresive fără a le proiecta
în relația cu copilul
 Abilitatea de a răsplăti

copilul
STILURILE PARENTALE

Având ca bază de analiză controlul parental și

suportul parental identificăm:
Părintele autoritar
Părintele absent/neimplicat/dezangajat
Părintele permisiv
Părintele democratic
PĂRINTELE AUTORITAR
Caracteristici și atitudini
 copilului îi sunt impuse satandarde ridicate, multe reguli și limite în
privința comportamentului ;
 aceste reguli au valoare absolută, iar la cea mai mică greşeală
este urmată de pedeapsă;
 părintele nu se simte obligat să răspundă întrebărilor suplimentare:
„De ce? Pentru că sunt mama / tatăl tău! Nu discutăm!”
 intenţia copilului de a-şi manifesta independenţa este interpretată
ca o formă de răzvrătire, fapt ce reprezintă o sursă importantă a
conflictelor părinte – copil;
 de obicei părintele este rece şi detaşat faţă de copil impunând
respectul muncii şi a efortului;
 acest stil autoritar îl învaţă pe copil să devină ordonat, disciplinat,
respectuos faţă de cei de care îi este frică, îi dezvoltă simţul critic,
îl învaţă să devină perfecţionist;
Consecințe

 un copil crescut de părinţi autoritari va învăţa foarte greu să

devină maleabil, sensibil la dorinţele altora, va fi neiertător cu
cei care greşesc;
 va manifesta lipsa empatiei, dificultăţi în comunicare și
integrare socială;
 va fi lipsit de iniţiativă, de curaj, veşnic nemulţumit, se va
teme permanent să nu greşească, pentru el, a greşi e sinonim
cu „a fi un ratat”;
 preocuparea lui majoră este „Ce va zice tata / mama când va
afla?”
 scade stima de sine: „Am greşit! Nu sunt bun de nimic!
Niciodată nu voi putea să…!”
PĂRINTELE ABSENT
Caracteristici și atitudini

 cumulează cei doi factori – controlul şi căldura

afectivă – însă sub un semn negativ, în sensul că se
manifestă puţină căldură şi control;
 datorită absenţei unor modele şi criterii clare,
autoevaluarea şi imaginea de sine a copilului are fie
o tendinţă de hipervalorizare, fie o una de lipsă de
valorizare
Consecințe

 slaba socializare a copiilor (aceştia nu au o regulă

clară despre regulile familiale);
 rezultate slabe în toate domeniile, extrem de
sensibili la eșec;
 un nivel scăzut al stimei de sine;
 nevoie permanentă de a fi acceptați și apeciați
 copiii manifestă confuzie cu privire la propria
identitate
PĂRINTELE PERMISIV
Caracteristici și atitudini

 îi permite copilului să se manifeste cum vrea el, fără prea mari

restricţii;
 manifestă sensibilitate la drepturile altora;
 se consultă cu copilul atunci când ia o decizie;
 manifestă căldură şi interes faţă de tot ce face copilul;
 cazurile în care îl pedepseşte pe copil sunt foarte rare;
 copilul îşi dezvoltă autonomia, creativitatea și capacitatea de a
lua decizii;
 copilul se simte important, special, fapt ce îi va determina
creşterea stimei de sine;
Consecințe

 Copilului crescut într-o manieră indulgentă, îi va fi greu să

înţeleagă rolul limitelor, al regulilor şi să ţină cont de ele
atunci când situaţia o va cere; pentru foarte mulţi adulţi, el
poate fi considerat obraznic sau chiar copil – problemă.
 Părinţii se pot aştepta ca în curând el „să preia controlul
familiei” în sensul că va face numai ce vrea el şi cu greu va
accepta sfaturi.
 Este posibil să rămână dependent de părinți chiar și la
vârstă adultă.
PĂRINTELE DEMOCRATIC
Caracteristici și atitudini
 are în vedere ca întotdeauna să fie respectate drepturile
copilului;
 stabileşte reguli pe care le aplică cu consecvenţă;
 pentru el nu legea este pe primul loc ci omul;
 este indulgent, flexibil, deschis spre nou pentru a accepta tot ce
ar putea ameliora viaţa copilului şi a familiei;
 încurajează copilul să fie independent, respectându-i opiniile,
interesele şi personalitatea;
 manifestă căldură faţă de copil, îl apreciază, îl consideră
membru responsabil al familiei;
 copilul îşi va dezvolta un echilibru emoţional, îşi va dezvolta
deprinderi de comunicare eficientă, va manifesta creativitate,
iniţiativă,capacitate decizională, autonomiei personală;
Consecințe

 va avea curajul să –şi exprime punctul de vedere;

 va fi capabil să-şi aleagă meseria care i se potriveşte cel
mai bine, îşi va îndeplini propriile vise nu pe cele ale
părinţilor;
 se va adapta cu greu stilului autoritar (pe care îl va întâlni la
şcoală, în grupurile de prieteni etc.)
 ar putea fi considerat „bleg” pentru că nu va executa prompt
sarcinile care i se dau, sau ar putea fi considerat
„impertinent” sau încrezut pentru că „discută” ordinele.
ÎN CONCLUZIE!

 Adulții nu folosesc în exclusivitate un singur stil

parental, ci un mixt de stiluri, în funcţie de diferiţi
factori.
 Într-o familie, fiecare dintre părinţi poate avea
propriul stil parental, care se completează cu cel al
partenerului sau poate fi incompatibil, ajungând să
dezorienteze copilul şi să-i creeze un climat afectiv
nefavorabil dezvoltării lui
armonioase.
În loc de încheiere....

Parenting-ul nu este un job ci este o

responsabilitate pe viața.
Job-ul ți-l poți schimba, poți demisiona dar
copilul îți aparține pe viață și cea mai mare răsplată
este atunci cand ai crescut un
copil fericit, sănătos și binecrescut!