Victor Hugo a fost un poet, dramaturg şi romancier

francez.Scriitor romantic, a fost pair al Franţei din 1845,

senator al Parisului şi membru al Academiei Franceze din
1841. Printre operele sale cele mai cunoscute se numă ră
Mizerabilii (1882) şi Notre-Dame de Paris (1831), precum şi
volumele de poezii Les Contemplations şi La Lé gende des
siè cles.Victor Hugo s-a aflat în fruntea curentului literar
romantic cu piesa sa Cromwell şi cu drama Hernani. A
militat pentru cauze sociale printre care eliminarea
pedepsei capitale.Deşi era un regalist convins în tinereţea
sa, opiniile sale politice s-au schimbat cu trecerea
deceniilor şi a devenit un susţină tor pasionat al
republicanismului; lucră rile sale ating majoritatea
problemelor politice şi sociale şi tendinţele artistice ale
timpului să u.

Victor
Hugo
1802-1885
 Operele lui Victor
Hugo
Fiica cea mare şi favorita lui Hugo, Lé opoldine, a murit în
1843, la vâ rsta de 19 ani , A scris apoi multe poezii despre
viaţa şi moartea fiicei sale, iar cel puţin un biograf susţine
că nu s-a recuperat niciodată complet. C ea mai cunoscută
poezie a sa este probabil Demain, dè s l'aube (Mâ ine, la
ră să rit), în care îşi descrie vizita la mormâ ntul ei.

Primele opere ale lui Victor Hugo au fost profund

influenţate de François-René de Chateaubriand. Victor
Hugo a publicat primul să u roman, Han din Islanda, în
1823, la numai 21 de ani.

Poeme, ode şi balade

-1822: Ode şi poezii diverse ("Odes et poé sies diverses")
-1829: Orientalele ("Les Orientales")
-1831: Frunze de toamnă ("Les Feuilles d'automne")
-1835: Câ ntecele crepusculului ("Les Chants du cré puscule") Lé opoldine Hugo
-1837: Vocile lă untrice ("Les Voix inté rieures")
-1840: Razele şi umbrele ("Les Rayons et les Ombres")
-1853: Pedepsele ("Les châ timents") - capodoperă a poeziei satirice franceze
-1856 - 1857: Contemplaţiile ("Les Contemplations")
-1859 - 1883: Legenda secolelor, două volume - capodoperă a poeziei franceze
Catedrala Notre-Dame din Paris este un monument al
arhitecturii gotice timpurii din Franța, sediu al
Arhiepiscopiei Parisului. Catedrala se află pe Île de la Cité ,
în centrul Parisului. Construcția a început în anul 1163, pe
locul unui lă caș de cult dedicat sfâ ntului diacon Ș tefan. În
1182, episcopul Maurice de Sully a sfințit altarul, dar
construcția catedralei a durat din 1163 pâ nă în 1345.
Construcția clă dirii cu cinci nave s-a terminat prin lucră rile
de pe fațada vestică , iar pe la mijlocul secolului al X IV-l ea,
prima capodoperă a stilului gotic timpuriu era gata. Cu
toate că desenele inițiale ș i strana evocau încă stilul
romanic, aici s-au aplicat pentru prima oară soluții
arhitecturale specifice stilului gotic. În timpul iacobinilor
(1793-1794), catedrala a fost profanată devenind Templu al
Rațiunii ș i loc unde erau citite ș i dezbă tute operele
iluminiș tilor în timp ce era venerată Ființa Supremă .
Catedrala a redevenit catolică în urma concordatului lui
Notre-Dame de Paris
Napoleon I cu Papa Pius al VII-lea din 1801, Napoleon fiind
încoronat aici împă rat al Franței pe data de 2 decembrie
1804.
Notre-Dame de Paris este un roman al scriitorului francez Victor
Hugo, publicat in 1831. Titlul se referă la Catedrala Notre-Dame
din Paris, locul de desfă ș urare a acțiunii romanului.Acțiunea
romanului are loc în Parisul Evului Mediu, mai exact pe la
sfâ rș itul secolului al X V- l e a , începutul secolului XVI.Romanul, pe
lâ ngă acțiunea propriu-zisă , este o creionare a Parisului medieval,
a clă dirilor (catedrala Notre-Dame, în principal), a oamenilor ș i a
moravurilor pe care aceș tia le au. Biserica este cea care
guvernează tot, ea sfințeș te, condamnă sau propovă duieș te.
Din porunca ei, unii suspectați de vră jitorie sau pact cu diavolul,
pot avea ca sentință pedeapsa capitală .Într-o catedrală de acest
gen, adică vestita Notre-Dame de Paris, este să laș ul unui biet
cocoș at surd. Acesta a fost pă ră sit de mic copil lâ ngă catedrală ș i
adoptat de arhidiaconul catedralei, Claude Frollo.Quasimodo,
după numele să u, este cocoș atul care ajuns la maturitate devine
clopotarul catedralei. Refugiul lui sunt zidurile reci, prieteni îi
sunt clopotele ș i statuile ce împodobesc edificiulOamenii se sperie Desen din 1881 ilustrâ nd
de sluțenia lui ș i îl condamnă la singură tate.
Cocoș atul ș i garguiele de
la Notre-Dame de Paris
Quasimodo este protagonistul romanului Victor Hugo
"Catedrala Maicii Domnului din Paris". Quasimodo este
clopotul cu cocoaș ă al Catedralei Maicii Domnului din Paris.
Numele Quasimodo a primit numele jură mâ ntului catolic
octava Paș telui, care, la râ ndul să u, este numit după primul
cuvâ nt al lui introitus — " ca nou-nă scuți, iubiți laptele pur
verbal, pentru ca el să vă crească în mâ ntuire; pentru că ați
gustat că binele este Domnul» .Quasimodo sa nă scut cu
dizabilită ți fizice. Victor Hugo scrie că întregul corp al lui a
fost în formă neregulată , el a fost cocoțat, crom ș i a avut un
negi imens pe ochiul stâ ng. În loc de primul ei copil, s-a dus
Quasimodo, dar mama lui era să înnebunească , iar bă iatul a
fost luat. Imediat, în Reims, el a fost botezat ș i trimis la
Paris, unde a fost gă sit în iesle pentru avanpremiera
Catedralei Fecioarei pariziene, preotul de două zeci de ani,
Claude Frollo, care la numit după să rbă toarea octavei
Paș telui .

Quasimodo
Esmeralda este personajul principal al romanului Victor
Hugo "Catedrala Maicii Domnului din Paris" , precum ș i al
filmelor, spectacolelor, muzicalelor, baletelor ș i poeziilor
create pe baza acestei lucră ri. În romanul lui Victor Hugo,
povestea lui Esmeralda este dezvă luită treptat. Pentru
prima dată , Esmeralda apare o tâ nă ră frumoasă care
tră ieș te în "curtea Minunilor" din Paris (lă caș ul cerș etorilor
ș i infractorilor), câ ș tigâ nd bani prin dans ș i performanță cu
capra dresată a lui J a l l i . Poetul Pierre Grenguar, preotul
Claude Frollo ș i clopotul urâ t Quasimodo se îndră gostesc de
ea. Frollo încearcă să fure Esmeralda cu ajutorul lui
Quasimodo, dar este salvată de ofițerul Feb de Chateauper.
Esmeralda se îndră gosteș te de salvatorul să u.Imaginea lui
Esmeralda în roman este complicată ș i tragică . Ea este
întruchiparea castită ții ș i naivită ții, nu ca ceilalți locuitori
ai"Curții Minunilor". Chiar ș i faptul că trebuie să -ș i
câ ș tige existența prin dans nu o corupe.

Esmeralda