Creștinismul

Nistor Ștefania
 Date generale
Creștinismul este una din
cele trei religii monoteiste
contemporane, alături de
iudaism și islam.
Considerând împreună
catolicii, protestanții și
ortodocșii sub eticheta
globală de „creștini”, religia
acestora este,
actualmente, cea mai
importantă din punct de
vedere numeric, cu un
număr de 2,4 miliarde de
adepți.
 Origine
• Creștinismul are originea în iudaism.
• Ca moștenitor (alături de islam și iudaismul contemporan) al tradiției religioase orientale,
creștinismul perpetuează până în zilele noastre credințe și mituri născute pe malurile Eufratului
acum mai bine de 5000 de ani.
• Cuvântul "creștin" vine din limba latină populară, de la "christianus", derivat de la Hristos,
deoarece Iisus/Isus din Nazareth este considerat în religia creștină ca fiind Mesia și fiul lui
Dumnezeu. Cuvântul "Hristos", în limba greacă Christós, "cel uns", este traducerea din limba
ebraică a cuvântului Mașiah . Inițial, cuvântul "creștin" a fost folosit ca o poreclă la adresa celor
care urmau învățăturile lui Iisus în Imperiul Roman.
Descriere
Instituția specifică
creștinismului este
Biserica. Autoritatea
doctrinală este Sfânta
Scriptură sau Biblia, la
care se adaugă, în
ortodoxie și catolicism,
tradiția Bisericii (în plus,
pentru catolicism, se
adaugă și Magisteriul
bisericesc, reprezentat de
autoritatea papei.
 Religia în Evul Mediu

Integrarea între creștinism și puterea imperială se întrerupe în Occident

odată cu invaziile popoarelor barbare, supraviețuind, însă, în Imperiul Bizantin, în
forme și conținuturi care denotau tendințele unei sacralizări crescânde a figurii
împăratului, deținător al puterii politice și religioase.
Biserica Catolică era singura biserică acceptată în Europa Evului Mediu
şi avea propriile sale reguli şi propriile sale cufere mari. Aceasta a fost perioada în
care cele mai mari catedrale ale Europei au fost construite.
Liderii bisericii, precum episcopii şi arhiepiscopii, făceau parte din
consiliul regilor şi aveau roluri foarte importante în conducerea ţărilor. Episcopii
erau de cele mai multe ori bogaţi şi făceau parte din familii nobile. Ei obişnuiau să
domnească peste grupuri de parohii numite dioceze.
 Creştinismul la români în Evul Mediu

Formele primare de manifestare şi

organizare a vieţii religioase a românilor se
înscriu în parametrii latini, fiind creditare unei
biserici încă primitive, fără dogme şi erezii.
Bizantinizarea Imperiului Roman de Răsărit,
demarată, cu precădere, în timpul domniei lui
Justinian, forţarea liniei dunărene de către slavi
şi ruperea unităţii lumii romane răsăritene în 602
au influenţat şi populaţia din nordul Dunării, care
va accepta, probabil, în secolele al VII-lea - al
VIII-lea, ortodoxismul ca singură formă a
manifestării religioase proprii.
 Biserica Apuseană

Biserica Apuseană, o
instituție ecleziastică apărută încă
de la divizarea Imperiului Roman
în cel de răsărit și cel de apus, a
fost o biserică creștină cu o
influență foarte mare în Europa
Occidentală . După căderea
Imperiului Roman de Apus, în anul
476 e.n., ea a rămas singura
instituție organizată din Apusul
Europei, păstrând tainele limbii
latine. Biserica Apuseană s-a
autointitulat Catolică (Universală),
adică prima Biserică Creștină a
lumii, considerând restul bisericilor
creștine ca fiind secte schismatice Biserica Apuseană Teodor Tiron
ce s-au rupt de biserica mamă a
Romei .
 Biserica Răsăriteană
Biserica Răsăriteană este o
instituție ecleziastică apărută în același
timp cu Biserica Apuseană,
dezvoltându-se în cadrul Imperiului
Roman de Răsărit și având o mare
influență în Europa Răsăriteană.
Această biserică era foarte diferită de
cea apuseană, deoarece existau
diferențe, cum ar fi, spre exemplu,
faptul că ritul era grecesc și liturghia se
făcea în limba greacă. Încă de la
începuturile ei, Biserica Răsăriteană
se autointitulase Ortodoxă („de
dreaptă credință”), adică singura
biserică ce propovăduia adevărata
cale a Creștinismului, considerând
restul formelor de Creștinism
Răsăritean (monofizismul, arianismul
și nestorianismul) ca fiind eretice. În
secolele VI-VII, Imperiul Roman de
Răsărit a suferit un proces de
grecizare, schimbându-și numele în Biserica Răsăriteană din Sâmbăta de Sus
Imperiul Bizantin[necesită citare] și,
astfel, Biserica Răsăriteană
grecizându-se și mai mult.
Mulțumesc pentru atenție!