Relaţii mandibulo-maxilare

fundamentale
Relaţia centrică
Intercuspidarea maximă
Ocluzia de necesitate
Ocluzia de obişnuinţă
Relaţia de postură
 Relaţia centrică
RC
Definiţie 1: poziţia cea mai înaltă
(superioară) şi posterioară, neforţată
a condililor mandibulari în fosa
glenoidă.
Relaţia centrică
 Relaţia centrică
RC
Definiţie 2:
raport mandibulo-maxilar în care
condilii articulează cu porţiunea cea
mai subţire, avasculară a discurilor
articulare corespunzătoare, iar
complexul disc-condil este situat
antero-superior în contact cu panta
tuberculilor articulari.
ATM normală
A) Tuberculul articular
B) Discul articular
(poziţia la ora 10/11 1/2)
C) Condilul mandibular
D) Fixarea posterioară
E) M. Pterigoidian
Lateral (superior)
F) M. Pterigoidian
Lateral (inferior)
G) Meatul auditiv intern

U.M.F. Carol Davila Bucureşti – Facultatea de Stomatologie – Clinica de Protetică Dentară Fixă şi Ocluzologie –2004 ap
 Relaţia centrică
RC
Caracteristici:
Poziţieligamentară
Poziţieterminală
Poziţienecondiţionată de prezenţa
dinţilor
Poziţie funcţională: masticaţie,
deglutiţie
Poziţie diagnostică
 Relaţia centrică
RC
Caracteristici:
Poziţie cu contacte dento-dentare(ORC) şi
fără contacte dento-dentare(RC)
Poziţie relativ constantă de-alungul vieţii
Poziţie ce poate fi determinată,
înregistrată şi transferată de la pacient pe
modele montate în articulator.
Poziţie materializată prin ABT
Poziţie simetrică (după unii autori)
 Relaţia centrică
RC
Importanţă
La protezarea edentatului total sau a edentatului parţial
fără contacte dento-dentare reprezintă RMM care se
păstrează şi poate fi utilizată.→poziţie constantă

Orice analiză ocluzală porneşte de la examenul poziţiei de

RC.→poziţie diagnostică

RC poate fi determinată, înregistrată şi transferată în

laborator atât la nivelul condililor(prin ABT) cât şi la nivelul
arcadelor dentare(metoda uni/bimanuală).

RC este o poziţie funcţională pentru masticaţia alimentelor

dure, deglutiţie şi deglutiţia salivei în timpul somnului.
 Axa balama terminală
ABT
Axă imaginară care trece prin cei 2
condili mandibulari atunci când
aceştia efectuează o mişcare de
rotaţie pură, situaţie întâlnită la
deschiderea şi închiderea gurii pe o
distanţă limitată la 20-25 mm.
 Axa balama terminală
ABT
Determinare:
Metoda grafică cu arcul facial
Metoda antropometrică
Metoda palpatorie
Inregistrare:
Tuş intradermic
Transfer:
Arc facial de transfer
Se face transferul poziţiei arcadei maxilare
faţă de ABT → montarea modelului maxilar
Determinarea clinică a poziţiei de
RC
Metoda unimanuală- Ramfyord
Relaxarea musculară este obligatorie!!
– Poziţia pacientului- şezut, cu capul drept, nesprijinit de tetieră
– Atmosferă de calm, linişte în cabinet
– Comenzi blânde ale operatorului
– Oboseală indusă prin kinetoterapie/miomonitor
– Gutieră ocluzală 48 ore (stop engrama mastic.)
– Medicaţie miorelaxantă
Se fac mişcări repetate de deschidere
/închidere de amplitudine redusă până la primul contact
deto-dentar.
Se repetă manevrele şi se consideră corectă poziţionarea
dacă se obţin mereu aceleaşi contacte (poziţia este
reproductibilă)
Se poate trece la înregistrare, dacă apar contacte bilaterale
simultane.
Determinarea clinică a poziţiei de
RC
Determinarea clinică a poziţiei de
RC
Metoda bimanuală- Dawson
Relaxarea musculară se obţine prin poziţia culcat a
pacientului, care facilitează şi poziţionarea
mandibulei spre posterior.
Înregistrarea necesită ajutorul unei alte persoane,
alta decât pacientul.
Metoda lerelor
Interpoziţia de lere-separatoare- la nivelul incisivilor
Poziţionarea se face prin simpla contracţie a
muşchilor ridicători (a maseterilor).
În cazul existenţei unor fenomene algice mio-
articulare metoda nu este eficientă.
Metoda bimanuală Dawson
Metoda bimanuală Dawson
Metoda bimanuală Dawson
Metoda bimanuală Dawson
Poziţionarea în RC cu separatorul
Când este necesară poziţionarea
mandibulei în RC?
La examenul pacientului
Când IM este instabilă
La pacientul edentat total
La pacientul edentat parţial fără contacte
dento-dentare
Cînd modelele se montează în articulator
Echilibrare ocluzală preprotetică
Tratamentul TCM
Adaptarea ocluzală a restaurărilor.
 Intercuspidarea maximă
IM
RMM cu contacte dento-dentare
maxime→ poziţie stabilă
Poziţia funcţională cea mai frecventă:
Incizie şi masticaţie
Se determină înregistrează şi
transferă relativ uşor.
Poziţie de forţă, contracţia musculară
este maximă înregistrată
electromiografic.
 Raportul RC-IM
Point centric → ORC coincide cu IM
Teoretic contacte tripodice
Se aplică la protezele totale
Long centric → ORC nu coincide cu IM
Glisare fiziologică sagitală ORC→IM
Teoretic contacte vârf cuspid fund fosă
Se aplică la protezele fixe
Wide centric→ libertate de mişcare în fosă a
cuspidului în IM în sens transversal.
Long centric + wide centric = freedom in centric
(Libertate de mişcare in centric)
 Ocluzia de necesitate
Definiţie: IM diferită de cea iniţială
produsă de:
Obstacol ocluzal în RC care obligă mandibula să
derapeze spre o altă poziţie de IM, de necesitate.
Obstacol ocluzal la închiderea gurii → restaurare
directă sau indirectă înaltă
Caracteristici:
Depistarea şi îndepărtarea obstacolului determină
revenirea la IM iniţială.
Netratată se poate transforma în ocluzie de
obişnuinţă
Profilaxie: adaptarea corectă ocluzală a
restaurărilor directe şi indirecte.
 Ocluzia de obişnuinţă

Definiţie: IM diferită de cea iniţială

provocată de un obstacol ocluzal ce a
acţionat de mult timp, modificând
engrama masticatorie.
 Ocluzia de obişnuinţă
Caracterisitici:
Obstacolul ocluzal cauzal este vechi,
Evoluează din ocluzia de necesitate,
Îndepărtarea obstacolului nu determină revenirea la
IM corectă
Atitudine terapeutică:
Neintervenţie, dacă se apreciază că s-a produs o
adaptare a structurilor ADM.
Tratament complex dacă au apărut modificări
patologice: mio-articulare sau dento-parodontale.
Amendarea simptomelor, tratamente specifice.
Profilaxie: echilibrare ocluzală preprotetică
 Relaţia de postură
RMM fără contacte dento-dentare,
caracterizată prin:
Spaţiu interarcadic→ spaţiu de inocuzie
fiziologică SIF
Echilibru muscular între ridicători şi coborâtori care
se află în contracţie tonică,realizând postura
mandibulei
Repaus al ligamentelor parodontale
Poziţie fiziologică în care mandibula se
află cel mai mult timp
 Relaţia de postură
Apare pe diagrama sagitală pe
traseul IM-DM şi este notată cu R
DVR→ dimensiunea verticală de repaus
valoare ce corespunde relaţiei de postură
DVR nu depinde de prezenţa dinţilor şi are
valoare practică pentru deducerea DVO
 Relaţia de postură
DVO→dimensiune verticală de ocluzie , valoare
ce corespunde poziţiei de IM
În absenţa IM, edentat total/parţial fără contacte
dento-dentare
DVO=DVR-SIF
Spaţiul minim de vorbire este spaţiul interarcadic
mai mic de 1mm ce apare la pronunţia
fonemelor s şi z. Este folosit ca test fonetic de
verificare a DVO care poate fi modificată prin
edentaţie,abraziune sau terapeutic.
 Relaţia de postură
Factori care modifică DVR:
Poziţia corpului
Starea psihică
Boli ce afectează contracţia musculară
Starea de veghe/somnul
Vârsta
Algii (dureri dentare care se exacerbează la
atingerea dinţilor)
Medicaţie
Efort fizic, concentrare intelectuală/stress