Adaptoare electronice

Adaptorul preia
semnalul de la elementul
sensibil ES şi îl
transformă în semnal
electric calibrat y variind
în limite unificate.

Structura unui adaptor este
prezentată în figura…. în care:
CI - circuit de intrare;
CPI - circuit de prelucrare
intermediară;
CE - convertor de ieşire;
BRL - bloc de reacţie locală;
BRG - bloc de reacţie globală;
SAE - surse auxiliare de energie.
Circuitul de intrare CI are forma cea mai diversificată,
întrucât acesta trebuie să preia atât variaţiile elementelor
sensibile parametrice, cât şi a celor de tip generator
Semnalul si → tensiune necalibrată şi - de cele mai multe
ori – depinde neliniar de intrarea x ; semnalul si poate
conţine - pe lângă componenta utilă - şi o serie de
componente parazite, fie provenite de la metoda de
1
măsurare, fie zgomote din intrare.
 Adaptoare electronice
În cadrul circuitului de prelucrare intermediară CPI, corelat cu CE şi BRL (BRG), se realizează
liniarizarea semnalului şi se elimină zgomotele / componentele parazite, astfel că semnalul sp
este o tensiune proporţională cu x, variind într-un domeniu convenabil funcţionării corecte a
circuitelor electronice folosite (de exemplu 0V...1V; 0V...5V; 0V...10V etc).
Convertorul de ieşire CE asigură semnalul electric calibrat, variind în limite unificate
riguroase, cu o putere asociată suficientă pentru realizarea caracteristicilor de ieşire impuse
traductorului (de exemplu, la o ieşire în curent continuu 4mA...20mA se admite o rezistenţă de
sarcină Rs = 0 ...660 Ω, cu o liniaritate ≤ 0,1%, reproductibilitate ≤ 0,1%, clasă de precizie 0,2,
protecţie la întreruperea circuitului extern etc).
Liniarizarea caracteristicii statice y = f(x) se poate realiza fie pe calea directă (în cadrul CPI),
fie - cel mai frecvent - pe calea de reacţie BRL sau BRG.
De reţinut că, în cadrul CPI, se pot găsi o serie de blocuri speciale de calcul, cum ar fi:
multiplicatoare, extractoare de radical, ridicare la pătrat, mediere, filtrare etc.
Pentru alimentarea tuturor circuitelor electronice din schema adaptorului, inclusiv a
circuitului de intrare CI, se folosesc sursele auxiliare de energie SAE. De asemenea, în cadrul
convertorului de ieşire CE, semnalul y0 asigură ieşirea decalată (≠ 0) în cazul curentului
2
unificat.
 Adaptoare electronice
Funcţie de modul cum se conectează în exterior SAE şi semnalul calibrat de ieşire se
disting variantele (figura…..):

♦ conexiunea pe 4 fire - fig.a - → 2 fire pentru alimentarea externă Ualim şi 2 fire pentru semnal
(este situaţia în care alimentarea externă trebuie decuplată de ieşire şi intrare);
♦ conexiunea pe 3 fire - fig.b - situaţie în care alimentarea externă Ualim şi semnalul de ieşire au
un conector comun;
♦ conexiunea pe 2 fire - fig.c - la care atât alimentarea externă cât şi semnalul de ieşire sunt pe
3
aceleaşi conductoare.
 Adaptoare electronice
Construcţia - principială - a adaptoarelor pentru conexiunea pe 2 fire se particularizează prin
modul de realizare a convertorului de ieşire, după cum se poate observa din figura….

În principiu → o structură de două surse de curent, una debitând curentul constant de la limita
inferioară a domeniului (4mA) şi cealaltă un curent proporţional cu mărimea de intrare x.
Circuitul de intrare şi prelucrare intermediară CIPI comandă prima sursă de curent cu o
tensiune proporţională cu parametrul de proces x, iar dioda D asigură protecţia adaptorului la
conectarea - accidentală - a sursei de alimentare externă Ualim cu polaritatea inversă. 4
 Circuite din structura adaptorului

I. Circuite de intrare în adaptor

Aceste circuite au gradul de diversitate cel mai mare, existând însă deosebiri esenţiale funcţie
de tipul elementului sensibil: parametric şi generator
1. Circuite de intrare pentru elemente sensibile parametrice
Aceste circuite presupun:
● necesitatea surselor auxiliare de energie (SAE);
● concepţia lor în aşa fel încât să asigure o liniaritate acceptată, o bună sensibilitate şi o
rejecţie ridicată a perturbaţiilor
Ca variante constructive se întâlnesc:
- cu modulaţie în amplitudine - cele mai răspândite - fiind folosite la toate tipurile
parametrice uzuale (R, L, C);
- cu modulaţie în frecvenţă sau fază, întâlnite la elementele sensibile inductive şi
capacitive.
Se vor detalia doar tipurile cele mai reprezentative.
5
 Circuite de intrare pentru
elemente sensibile parametrice
A. Circuit de intrare tip punte Wheatstone
de curent continuu, funcţionând în regim
dezechilibrat, cu ieşire în tensiune
In cazul elementelor sensibile rezistive (de
deplasare, de temperatură), la care x →
ΔR(x), se foloseşte o punte Wheatstone
alimentată în curent continuu (figura….), în
care…..
Deci:
U e  AAD  U d
Pentru intrare x=0 considerăm ΔR=0, iar
puntea echilibrată, adică: R0 R4  R2 R3 .
Pentru intrare x ≠ 0
rezultă ΔR ≠ 0, deci:
 R3 R4  R  R4
U d  VC  VD  E      E.
 R0  R  R3 R2  R4  ( R0  R  R3 )( R2  R4 ) 6
 Circuite de intrare pentru
elemente sensibile parametrice
Se pot pune în evidenţă trei aspecte:
a) în ce limite de variaţie ale lui ΔR se poate considera că dezechilibrul Ud are o variaţie liniară;
b) în ce raport trebuie să se găsească elementele punţii pentru ca sensibilitatea acesteia să fie
maximă;
c) modul în care puntea dezechilibrată asigură rejecţia perturbaţiilor.
Cazul a) liniaritatea: să considerăm ΔR << (R0+R3):
R  R4 dezvoltare în serie Taylor a termenului
Ud   E 1/[1+ΔR/(R0+R3)], din care să se considere
 R 

( R0  R3 )( R2  R4 )1   doar primul termen al dezvoltării
 R0  R3 
R  R4  R 
Ud   1   E
( R0  R3 )( R2  R4 )  R0  R3  primul termen reprezintă
componenta liniară - notată
R  R4 R 2  R4 Udlin - iar al doilea compo-
Ud   E E nenta neliniară - notată Udnel.
( R0  R3 )( R2  R4 ) ( R0  R3 ) ( R2  R4 )
2

7
 Circuite de intrare pentru
elemente sensibile parametrice

Se consideră că eroarea de neliniaritate este dată de raportul dintre Udnel şi Udlin

U d nel R
n    nmax   n a Problema poate fi rezolvată în două
U d lin R0  R3 moduri:

1) dacă R0 este impus, R3 este dat din condiţia de echilibru, εna este impus, atunci variaţia
maximă a lui ΔR este dată de condiţia:
| R |max  ( R0  R3 ) na
2) dacă |ΔR|max este impus, R0 este impus, εna este impusă, atunci se modifică R3, R2 şi R4 astfel
încât, din condiţia:
1
R0  R3 | R |max  să rezulte valoarea R3 care - împreună cu R2 şi R4 - să echi-
 na libreze puntea la ΔR=0 şi să îndeplinească condiţia anterioară.

b) Analiza sensibilităţii se face numai pentru partea utilă (liniară) a tensiunii de dezechilibru:
8
 Circuite de intrare pentru
elemente sensibile parametrice
Punem condiţia de echilibru R0∙R4=R2∙R3 sub forma:
R4 R3 iar în Udlin împărţim atât numărătorul, cât şi numitorul prin termenul R0∙R2,
 k
R2 R0 obţinându-se:
R R4 R
 k
R0 R2 R0
U d  U d lin  E E.
 R3  R4 
1  1  
 1 k
2

 R0  R2 
Se defineşte sensibilitatea punţii SW ca fiind:
Ud / E k care este maximă atunci când (dSW)/(dk)=0, de unde rezultă k=1.
SW  
R / R0 1  k  2
Condiţia k=1 înseamnă:
R E
R4  R2 si R3  R0  SW  max  1 U d  S max    . 9
4 R0 4
 Circuite de intrare pentru
elemente sensibile parametrice
c) Rejecţia perturbaţiilor. Fie situaţia în care apare o variaţie perturbatoare ΔRp asupra
rezistenţelor R0 şi R2, iar componenta utilă - dependentă de x - o notăm cu ΔRu. Avem:
- în braţul AC R = R0 + ΔRu + ΔRp
- în braţul AD R2 = R20 + ΔRp
condiţia de echilibru fiind aceeaşi (R0∙R4 = R20∙R3).
 R R 
U d  E 3
 4 
 R  R  R  R R  R  R 
 0 u p 3 20 p 4 

 Ru  R4  ( R3  R4 )R p
Ud  E .
( R0  Ru  R p  R3 )( R20  R p  R4 )
Se observă că o rejecţie foarte bună a perturbaţiilor se obţine atunci când R3 = R4, adică
atunci când puntea are la echilibru toate rezistenţele egale.

Alte variante de punţi Wheatstone lucrând în regim

dezechilibrat: 10
 Circuite de intrare pentru
elemente sensibile parametrice
B. Punte Wheatstone de c.c cu două braţe active
diferenţial – figura… - întâlnită la traductoarele
de forţă cu mărci tensometrice, pentru care:
 R  R R  R
U d  E  0     E.
 2 R0 RR 2 R0
dependenţă liniară a tensiunii de U /E 1
dezechilibru cu variaţia de SW  d 
rezistenţă R, iar sensibilitatea R / R0 2
C. Punte Wheatstone de c.c. cu 4 braţe active în
montaj diferenţial două câte două
 R0  R R0  R  R
U d  E   
 E
 2 R0 2 R0  R0
Ud / E
SW  1
R / R0 11
 Circuite de intrare pentru
elemente sensibile parametrice

D. Punte Wheatstone de c.c. cu un braţ

activ şi tensiune de ieşire liniară cu
variaţia de rezistenţă a elementului
sensibil
A
Ue
 U D  UC   0 deci U C  U D .
I 0 A
I   0 Cum I1+Ir+I+ = 0, rezultă că I1 = -Ir,
astfel că se obţin relaţiile:
UC U A UC  E
I1  
kR0 kR0
U Ue E E
Ir  C din care E   Ue E R
R0  R rezultă: k 1  k 1 Ue  
kR0 R0  R k  1 R0
E E
UD  R0  12
kR0  R0 k 1
 Circuite de intrare pentru
elemente sensibile parametrice

E. Circuite de intrare pentru elemente sensibile inductive şi capacitive; pentru cazul

traductoarelor inductive şi capacitive (de deplasare, de nivel), la care impedanţa elementului
sensibil este de forma:
- la cele inductive: Z ES  RES  jLES (x) LES ( x)  L0  L( x)
1 CES ( x)  C0  C ( x)
- la cele capacitive: Z ES 
jCES ( x)
se utilizează fie montaje de punţi de c.a. lucrând în regim dezechilibrat, la care amplitudinea
tensiunii de dezechilibru depinde de intrarea x, fie circuite oscilante RC, la care frecvenţa de
oscilaţie depinde de intrarea x.
Exemplificare - într-o modalitate sumară - cazul unui circuit de intrare pentru un traductor
inductiv diferenţial de deplasare folosind o punte de c.a.
Se consideră elementul sensibil al traductorului, compus din două bobine cilindrice lungi B 1 şi
B2 identice, în interiorul căruia se deplasează un miez din material feromagnetic cilindric,
13
acţionat de mărimea de intrare (deplasarea x). (figura…)
 Circuite de intrare pentru
elemente sensibile parametrice

Pentru un Δx ≠ 0 apare un dezechilibru al punţii

dependent de valoarea deplasării Δx, iar faza
tensiunii de dezechilibru Ud depinde de sensul
deplasării faţă de poziţia de zero. Într-adevăr,
scriind tensiunea de dezechilibru (datorită
modului de construcţie a celor două bobine se
neglijează inductivitatea mutuală):
 Rp Rp 
Ud Ua   
 R  R  j( L  L) R  R  j( L L) 
 p 0 0 p 0 0 
ţinând seama că (ΔL)2 << L02 - după prelucrare devine:
2 jR p  L
Ud Ua
( R p  R0  jL0 ) 2
deci amplitudinea tensiunii de dezechilibru - considerată în modul - este proporţională cu variaţia
14
de inductivitate ΔL.
 Circuite de intrare pentru
elemente sensibile parametrice
Luând ca referinţă faza tensiunii alternative de alimentare a punţii (arg Ua = 0), atunci:

 2L0 ( R p  R0 )
arg U d  arg( 2 jR p L)  arg( R p  R0  jL0 )    arctg
2

2 ( R p  R0 ) 2  2 L20
Dacă se asigură condiţia (Rp+R0)2 - ω2L02 = 0 prin alegerea corespunzătoare a rezistenţei Rp,
atunci - faţă de poziţia de echilibru - argUd poate fi – π [rad] sau 0 [rad],

Concluzie: prin discriminarea fazei tensiunii de dezechilibru se asigură găsirea sensului

deplasării Δx în raport cu poziţia de echilibru.

2. Circuite de intrare pentru elemente sensibile generatoare

Mărimile de proces x de tip generator - mărimi active - au asociată o energie proprie, din care
o parte mică poate fi folosită în procesul de măsurare. Această parte este cedată elementului
sensibil care, folosind-o, ar rezulta că nu mai necesită surse auxiliare de energie. Totuşi,
aceste surse se folosesc pentru alimentarea circuitelor de intrare CI, care realizează - pe cale
electronică - adaptarea în nivel de semnal, adaptarea în impedanţă şi conversia în tensiune.15
 Circuite de intrare pentru
elemente sensibile generatoare

A. Adaptarea în impedanţă – figura a -

presupune preluarea tensiunii generate de ES de
o aşa manieră încât circuitul de intrare al CC-ului
- prin impedanţa sa - să nu influenţeze ieşirea din
elementul sensibil.
Conform figurii b trebuie îndeplinită condiţia:
eES
ui  eES Ii 
RES  Ri
Ri 1
U i  Ri I i  eES  eES
RES  Ri RES
1
Ri
RES
 1 sau Ri  RES
Ri
16
condiţie care poate fi realizată cu un element activ având o foarte mare impedanţă de intrare.
 Circuite de intrare pentru
elemente sensibile generatoare
O modalitate de realizare efectivă a acestei condiţii este prin
_
folosirea unui amplificator operaţional în montaj repetor –
figura……. AO
+ u e  eES
B. Pentru a realiza doar adaptarea în nivel de semnal se poate eES
folosi un montaj de amplificator neinversor ca în figura., la care:
 R  cu observaţia că rejecţia modului
ue  1  2  eES comun este slabă.
R1  R2

C. Pentru performanţe mai bune - adaptarea în nivel şi
_
impedanţă - se folosesc structuri diferenţiale ca în
figura de pe slide-ul urmator, la care: AO
+ ue
 unde RCT se numeşte rezistenţă
2R  eES
ue  1   eES de câştig (amplificare), cu R1
 RCT  ajutorul căreia se pot realiza
amplificări între 1 şi 1000 şi
rejecţia modului comun mai
bună de 120 dB. 17
 Circuite de intrare pentru
elemente sensibile generatoare

D. În cazul când semnalele de tensiune generate + R R

de elementele sensibile sunt de valori foarte mici, AO
_
obţinute de la surse cu impedanţe interne foarte R _
mari (de exemplu la elementele sensibile de pH),
eES R AO
se folosesc amplificatoare instrumentale cu ue
+
modulare-demodulare, sau structuri cu ambaza RCT _
R
termostatată pentru controlul riguros al derivei AO
termice. + R
E. În multe aplicaţii cerute de practica sistemelor de
achiziţie a semnalelor tip tensiune de nivel mic se
impune folosirea unor amplificatoare / atenuatoare cu
factor de amplificare programabil (sistemele de
achiziţie de date - prescurtat SAD - au în structura lor
un astfel de amplificator, a cărui factor de amplificare
este comandat numeric de µP sau µC).
18
 Circuite de intrare pentru
elemente sensibile generatoare
Ii
F. Când se doreşte conversia curent-tensiune, adică CI
IRES
pentru cazul când x+Δx → I+ΔI(x) = IES, atunci avem IES RES Ri
circuitul echivalent din figura a pentru care:
I ES  I i  I RES I R ES  RES  I i  Ri
a)
RES Dacă RES >> Ri, adică Ir
Ri RES/Ri >> 1, atunci: I i  I ES . I1 V- _ Rr
Ii  I .
RES ES Ultima relaţie se poate asigura cu un IRES AO
1 IES V+ + Ue
Ri circuit ca în figura b, denumit RES
V convertor curent-tensiune, pentru că:
I R ES  0
RES
b)
I1  I ES  I R ES  I ES Ue
U
I ES  U e  Rr  I ES .
Ir   e Rr
Rr
19
I1  I r  0
 Circuite de intrare pentru
elemente sensibile generatoare
G. Pentru cazul elementelor sensibile cu
acumulare de sarcină electrică (de exemplu la
cele pizoelectrice pentru măsurarea forţelor),
atunci schema echivalentă este cea din figura a
Prin alegerea convenabilă a impedanţei de
intrare Zi - tot de tip capacitiv - rezultă relaţia:
1 1

Ci CES
Folosind montajul din figura b, la care ICES este
neglijabil, se obţine:
dQ du
I ES  I r  0  Cr e  0
dt dt
Q
ue   care arată că ieşirea din AO este proporţională cu sarcina electrică dinamică
Cr acumulată pe CES; de aceea această schemă se mai numeşte şi amplificator
de sarcină sau convertor sarcină-tensiune. 20