Poluarea

radioactiva

Facultatea:
S.A.I.A.P.M.
Specializare:I.P.M.A, II

Nume:Baragan Andreea
Birtan Teodora
Mindroc Maria
Dugulan Isabella
 Radioactivitatea
 Radioactivitatea reprezinta
proprietatea unor atomi de a elibera
in mod spontan energie sub forma
de particule sau unde. Bilantul
energetic al nucleului unui atom
determina daca un nucleu este
stabil sau instabil. Atomii se gasesc
in natura fie in stare stabila fie in
stare instabila.
 Radiatia nu poate fi eliminata din
mediu. Riscul expunerii la radiatie poate fi
insa controlat prin evitarea zonelor
radioactive si controlul expunerii la
radiatie. De obicei cand se vorbeste de
radiatie se iau in considerare surse cum
sunt centralele electrice nucleare, armele
atomice sau aparatura medicala care
utilizeaza surse de radiatii. Exista insa si
alte surse cum sunt cuptoarele cu
microunde, telefoanele celulare, radarele,
liniile de inalta tensiune si chiar radiatia
solara.
 Accidentul nuclear de la Cernobîl
 Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un accident major în
Centrala Atomoelectrică Cernobîl, pe data de 26 aprilie 1986 la
01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a centralei,
urmată de contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare.
 Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident
din istoria energiei nucleare. Un nor de precipitații radioactive
s-a îndreptat spre părțile vestice ale Uniunii Sovietice si
Europei . Suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost
puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de
persoane. Circa 60% din precipitațiile radioactive cad în
Belarus, conform datelor post-sovietice oficiale.
 Accidentul a pus în discuție grija pentru siguran ța
industriei sovietice de energie nucleară, încetinind
extinderea ei pentru mulți ani și impunând guvernului
sovietic să devină mai puțin secretos. Acum statele
independente – Rusia, Ucraina și Belarus - au fost supuse
decontaminării continue și substanțiale. E dificil de
estimat un număr precis al victimelor produse de
evenimentele de la Cernobîl, deoarece secretizarea din
timpul dominatiei sovietice a îngreunat numărarea
victimelor.
 Incidentul poate fi gândit ca o versiune extremă a
accidentului SL-1 în Statele Unite din 1961, unde centrul
reactorului a fost distrus (omorând trei oameni),
radioactivitatea răspândindu-se direct în interiorul
clădirii unde se afla SL-1. În timpul accidentului de la
Cernobîl, însă, aceasta a fost dusă prin vânt spre
frontierele internaționale.
 Accidentul de la Cernobîl a
degajat între cinci și zece ori mai
mult material radioactiv decât cel
de la Fukushima (Japonia), de mai
multe ori cantitatea de radiații
emise de bombele de la Hiroshima
și Nagasaki, dar mai puțin de 1 %
decât au aruncat în atmosferă
testele nucleare de suprafață ale
armelor nucleare, până la
interzicerea efectuării acestora în
 Înainte de accident
 Condițiile pentru începerea acestui test au fost
pregătite pe lumină la data de 25 aprilie și producția
de energie a reactorului a fost redusă spre 50%. O
stațiune locală de putere a fost închisă neașteptat.
Coordonatorul retelei electrice a Kievului a cerut
amânarea scaderii aportului energetic al centralei în
rețea, pentru acoperirea vârfului de consum al serii.
Directorul centralei a consimțit și a amânat testul
pentru mai târziu. Testul de siguranță a fost amânat
până la schimbul de noapte unde o echipă
neexperimentată ar fi trebuit să lucreze la reactorul
#4 noaptea aceea și următoarea.
 În dimineaţa zilei de sâmbătă, 26 aprilie 1986, la ora locală 01:23
(ora României 01:23), reactorul cu numărul 4 al centralei nucleare de
la Cernobîl a explodat, trei dintre muncitorii aflaţi în apropiere
murind pe loc. Specialiştii estimează că în urma producerii
detonaţiei, nivelul de radiaţii din atmosferă atinsese 14 exabecquerel
(140 de milioane de triliarde de nuclee dezintegrate pe secundă).
 Se estimează că întreaga cantitate de gaz xenon, jumătate din
cantitatea de iod şi cesiu şi aproximativ 30 de procente din
materialul radioactiv utilizat în reactorul cu numărul 4 (alimentat în
acel moment cu 192 de tone de combustibil) au fost eliberate în
atmosferă. Autorităţile sovietice au făcut public accidentul de-abia
după ce specialiştii care operau în cadrul centralei nucleare din
Fosmark (localizată la aproximativ 1000 km faţă de Cernobîl, în
Suedia) au constatat că nivelul de radiaţii este foarte mare.

 După accident, circa 600.000 de persoane au fost implicate în

operaţiunile de salvare a celor afectaţi, dar şi pentru curăţarea zonei.
În anul 1991, autorităţile ucrainene au decis să închidă reactorul cu
numărul 2. Celelalte dispozitive şi-au încheiat activitatea în 1996,
respectiv 2000.
 Accidentul de la Fukushima
 Dezastrul de la Fukushima a fost al doilea cel mai
semnificativ incident nuclear, după cel din 26 aprilie 1986
de la Cernobîl, iar cel de-al doilea dezastru a primit
clasificarea evenimentului la Nivelului 7 al Scalei
Internaționale a Evenimentelor Nucleare.

 Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi a avut loc la

data de 11 martie 2011 la centrala electrică atomică
Fukushima din Japonia, care este alcătuită din 4 reactoare
nucleare, ca urmare a cutremurului de magnitudinea 9.0
grade pe scara Richter din nord-estul tării de la ora 14:46,
urmat de un tsunami de mari proporții.
 Centrala nucleară Fukushima I a fost nevoită să recurgă la
acumulatoarele electrice de rezervă, dar acestea au o capacitate
limitată. Imediat după cutremur, reactoarele active î și închid
automat reacțiile de fisiune susținute. Cu toate acestea,
tsunamiul a dezactivat generatoarele de urgentă care ar fi
furnizat energie pentru a controla și a opera pompele necesare
pentru răcirea reactoarelor. Răcirea insuficientă a condus la
trei crize nucleare, explozii chimice de tip hidrogen-aer și
eliberarea de materiale radioactive în unitătile 1, 2 și 3 de la 12
martie la 15 martie. Pierderea răcirii a determinat, de
asemenea, piscina pentru depozitarea combustibilului uzat din
reactorul 4 să se supraincălzească la data de 15 martie datorită
căldurii de dezintegrare de la barele de combustibil.
 Deși nu au existat decese din cauza radiațiilor
accidentului, numărul eventual de decese cauzate de
cancer este de așteptat să fie în jur de 130-640 de
persoane în anii și deceniile următoare. Comitetul
științific al Organizației Națiunilor Unite privind
efectele radiației atomice și Organizația Mondială a
Sănătății raportează că nu va exista o creștere a
pierderilor de sarcină, a nașterilor de copii morți sau
a tulburărilor fizice și psihice la copiii născuți după
accident. Cu toate acestea, se estimează că
aproximativ 1600 de decese au avut loc datorită
condițiilor de evacuare.
 Hiroshima si Nagasaki
 Bombardamentele atomice de la Hiroshima și
Nagasaki au constat în două atacuri nucleare
implicând aruncarea a două bombe atomice,
produse de Statele Unite ale Americii, la sfârșitul
celui de-al doilea război mondial, asupra a două
orașe din Japonia, Hiroshima si Nagasaki.
 Numărul total al victimelor bombelor atomice de
la Hiroshima şi Nagasaki nu a putut fi comunicat
cu exactitate. Unele rapoarte afirmă că acesta este
cuprins între 129.000 şi 240.000, pe când alte voci
spun că numărul victimelor este mult mai ridicat.
 Bomba atomică lansată de către aviaţia Statelor Unite
purta denumirea de "Băieţelul". La 16 ore după ce bomba
a fost lansată, preşedintele Truman a cerut capitularea
Japoniei, iar în momentul în care cei din urmă au refuzat,
a ordonat lansarea celei de-a doua bombe atomice asupra
oraşului Nagasaki.

 Jumătate din numărul victimelor s-a înregistrat doar în

prima zi a atacului, iar cealaltă jumătate pe parcusul
lunilor şi anilor următori, mare parte din victime
decedând din cauza arsurilor, radiaţiilor şi cancerului. O
consecinţă dezastruoasă a fost reprezentată de efectele
pe termen lung survenite în urma acestui eveniment, iar
în anul 1945 nimeni nu ştia dacă acestea au impact
asupra mediului sau asupra populaţiei. Însă, răspunsul a
fost extrem de dur: urmările au afectat puternic oamenii.
 Efectele radioactivitatii asupra
sanatatii umane
 Anemia a devenit tot mai frecventă
Anemia este o boală care se manifestă prin faptul că
organismul nu creează destule globule roşii, iar efectul
acesteia poate dura până la 10 ani în cazul anumitor pacienţi.

 Apariţia cataractei
Cataracta apare atunci când pupilele devin înceţoşate. Poate
dura până la câţiva ani până când aceasta se dezvoltă, iar
primul caz de cataractă a apărut la 3 ani după acest nefast
eveniment. Vârsta şi distanţa faţă de locul exploziei sunt
factori cruciali în ceea ce priveşte dezvoltarea acesteia.
 Apariţia cicatricilor cheloide
În anul 1946, această afecţiune a început să se dezvolte. Aceasta se manifestă prin apariţia
în locul unei cicatrici a unei umflături, crezându-se că apare din cauza radiaţiilor. Aceasta
este similară unui crab, având aceeaşi formă. Populaţia care trăieşte la distanţa de
aproximativ 1 kilometru faţă de explozie prezintă un risc de 60% de dezvoltare a acestora.

 Complicaţii apărute la naştere

În Nagasaki s-a înregistrat o rată crescută a mortalităţii infantile şi a nou-născuţilor
decedaţi. Studiu a fost reallizat prin monitorizarea a 98 de femei însărcinate dintr-o zonă
aflată la 2 kilometri de epicentrul exploziei. Mai mult, studiul a demonstrat că unul din 4
bebeluşi ai căror părinţi au supravieţuit exploziei prezintă dizabilităţi cognitive.
Dezvoltarea normală a acestora este afectată, mulţi dintre aceştia având o înălţime sub
medie sau suferind de microcefalie, o afecţiune în care mărimea capului este mai mică
decât în mod normal.

 Efecte negative asupra mediului înconjurător

În momentul în care bomba a explodat, totul a fost distrus. A existat teama că vor exista
întinse suprafeţe de pământ pustii, unde nu se va putea trăi şi unde nu se va mai dezvolta
nimic. Însă, în anul 1946 a apărut o urmă de speranţă, atunci când florile de oleandru au
început să apară din nou. În timp, nivelul de radiaţii a scăzut, iar astăzi zona este
considerată ca fiind în siguranţă. S-a reuşit reconstruirea oraşelor, iar în anul 2010
populaţia Hiroshimei era de 1.2 milioane de locuitori, iar cea a oraşului Nagasaki de
446.000 în anul 2009.
 Cu toate că oraşele au fost reconstruite, încă se mai păstrează urme ale dezastrului