Diminuarea

frustrării
 Motto:

Frustrarea și
neliniștea
provin din
faptul că nu
dați ascultare
sufletului
vostru!
 Ce este frustrarea?

Stare în care se găseşte

un subiect atunci când i
se refuză sau când îşi
interzice satisfacerea
unei cerinţe de origine 
pulsională.
 De ce poate fi cauzată frustrarea?
 Ritmul alert in care se desfasoara evenimentele din viata
noastra;
 Valori sociale la care nu ne așteptăm;
 Lipsa timpului liber și a banilor;
 Presiunea generată de competiția din viata profesională;
 Un loc de muncă nemotivant;
 Critica șefului;
 Multitudinea de sarcini din sfera familială.
 Identificarea cauzei
La prima vedere, s-ar putea spune ca evenimentele
exterioare sunt cele care genereaza frustrare, insa, la o
privire mai atenta, observam ca noi suntem responsabili de
aceasta stare.
Asteptarile noastre pot fi o sursa de aparitie a frustrarii.
Astfel, daca acestea sunt mult prea optimiste sau nerealiste
si nu se concretizeaza intr-un rezultat dorit de noi, atunci
apare acest sentiment.
De exemplu: “desi am finalizat un proiect foarte important
si ma asteptam sa mi se dubleze salariul, seful nu a facut
acest lucru”.
De asemenea, dorintele neexprimate reprezinta o alta
cauza a aparitiei frustrarilor. Uneori presupunem ca cei din
jurul nostru stiu ce ne dorim si, daca ei nu ne indeplinesc
dorinta atunci suferim.
“Ma asteptam ca sotul sa ma invite in weekend la un
spectacol, pentru ca stie ca-mi place sa ies in oras”.
 O poblema de perspectivă 1.
 Sunt situatii in care frustrarile apar pe
fondul producerii unor evenimente
neasteptate, dureroase din viata noastra:
un accident, divortul, moartea unei
persoane dragi, etc.

Insa ceea ce cantareste mai mult este, de

fapt, modul in care noi privim aceste
evenimente si semnificatia pe care le-o
acordam.

 Daca apar cerintele absolutiste, de genul

“nu trebuia sa se intample asta” sau daca
apare negarea, atunci ramanem prinsi in
capcana evenimentelor, fara a face ceva in
directia imbunatatirii situatiei.
 O poblema de perspectivă 2
In momentul in care consideram ceea ce s-a
intamplat ca fiind catastrofal, ne centram de
fapt in zona emotiilor negative de intensitate
mare.
Daca insa privim situatia ca pe un lucru
neplacut, nedorit, avem posibilitatea sa vedem
mai repede si mai clar eventualele solutii care
sunt la indemana noastra pentru a depasi
dificultatea respectiva.
 Nu e nevoie sa privesti lumea prin lentile
roz, ci doar sa accepti realitatea, sa vezi ce-i
de facut si sa actionezi!
 Cum gestionam frustrarea?
1. Fii atenta la ceea ce simti si considera aceste emotii ca pe niste semnale de
alarma care-ti spun ca e timpul sa faci ceva pentru a schimba lucrurile.
2. Pentru a evita aparitia frustrarilor, e important sa-ti dimensionezi asteptarile
in mod realist, sa-ti exersezi asertivitatea si sa elimini cerintele absolutiste.
3. Inlocuieste-l pe “trebuie” cu “ar fi de preferat” si renunta la cuvintele
precum “intotdeauna” si “niciodata”, care pun presiune asupra ta sau a celor
din jur.
4. Daca frustrarea deja a aparut, e nevoie in primul rand sa accepti faptul ca te
afli in acea situatie si apoi poti actiona in directia schimbarii.
5. Accepta ideea ca modul in care privesti tu lucrurile s-ar putea sa fie eronat, ca
poate perspectiva din care privesti tu lucrurile nu este cea mai buna.
 Frustrarea la copii
Frustrarea reprezinta modalitatea copilului de a reactiona la
stimuli care ii produc o neplacere, fie ea si de scurta durata. Cele
mai cunoscute forme de frustrare sunt refuzul sau amanarea
unei dorinte. Atunci cand este mic, copilul considera ca orice
dorinta a sa este o nevoie importanta si pretinde satisfacerea sa
imediata. Trairea lui este foarte intensa in absenta satisfacerii,
uneori incarcata de suferinta sau de crize de afect.
 Atunci cand parintii refuza copilului dorinte, acesta
reactioneaza imediat, extrem de intens - tipa, se
tavaleste pe jos, ii acuza ca sunt rai. A-l pedepsi pe copil
pentru aceste reactii, a tipa la el si a-l face obraznic sau
neascultator nici nu ajuta la calmarea situatiei si nici nu
"trateaza" problema.
 Ce trebuie sa faca parintii?
 Pe masura ce creste, parintii trebuie sa ajute copilul sa diferentieze ceea ce este
o nevoie (foame, sete etc.) de ceea ce este o dorinta;
 Frustrarea copilului este o modalitate de exprimare pe care parintii nu trebuie sa
o perceapa ca pe un atac, ci ca pe o absenta a unor repere interioare care nu-i
permit o reglare optima a trairilor;
 Este nevoie sa i se vorbeasca copilului despre ceea ce simte, despre ceea ce i se
intampla;
 Parintii sa ramana calmi si constanti in reguli;
 Sa invite copilul sa exprime fata de ei ceea ce simte, dar sa nu ii permita acestuia
sa isi faca rau sau sa le faca rau.
 Recomandari, sfaturi, exercitii

 Poti sa incepi sa faci ceva nou, fie ca este vorba despre dezlegarea unui rebus sau de
lectii de pian.
 Practica un sport, cum ar fi tir cu arcul care presupune atentie, concentrare si
perseverenta.
 Alege ceva ce constituie o provocare pentru tine si apoi antreneaza-te in directia
cresterii tolerantei la frustrare.
 Cand simti ca esti cuprinsa de frustrare, poti alege sa faci ceva care sa-ti distraga
atentia: sa ajuti pe cineva, sa faci ceva ce-ti face placere, sa te lasi in voia unei
pasiuni – pictat, cantat, gradinarit etc. Dupa ce momentul de tensiune a trecut, vezi
ce-i de facut pe viitor pentru a nu mai ajunge in aceeasi stare!
 Indiferent ce alegi, te provoci sa accepti ca la inceput vei obtine rezultatul dorit cu
destul de multa greutate, ca e nevoie de implicare si de antrenarea rabdarii si
perseverentei.
VĂ MULȚUMIM!