INFECTIA ENTEROVIRALA

Efectuat:Groza Ina

medic
resident
medicina de familie
 Infecţia enterovirală
 boalăcontagioasă acută umană, produsă de
enterovirusurile ECHO şi Coxsackie
 Virusurile Coxackie au fost pentru prima dată depistaţi în
1948, iar ECHO - în 1953-1955. Din punct de vedere
etiologic, virusurile Coxackie şi ECHO se atârnă la familia
Picornaviridae, genul enterovirus. Ele au dimensiuni mici
şi conţin ARN (acid ribonucleic)
 Virusurile Coxackie se subdivizează în grupurile A
şi B, dintre care toate 6 serotipuri B sunt patogene
pentru om. Din 34 serotipuri de virusuri ECHO, 2/3
sunt patogene pentru om. În ultimul timp s-au
mai depistat 4 enterovirusuri (68-71), care atacă
organismul uman. Toate aceste virusuri sunt
rezistente în mediul ambiant şi sensibile către
temperaturile ridicate, la uscăciune şi la acţiunea
soluţiilor dezinfectante
 Informaţia epidemiologică
 Enterovirusurile sunt răspândite pe glob şi circulă în toate
ţările producând îmbolnăviri sporadice şi izbucniri
epidemice. Sunt rezistente în mediu, supravieţuind în apă
110 zile, carne, brânză – 6 luni, pe suprafeţe- 70 zile. În
anul 2008 în China s-a declanşat epidemia de IE cu
enterovirus EV71, în care au fost înregistrate 27,5 mii de
cazuri la copii , inclusiv 39 cazuri letale (25 confirmate
prin izolarea EV 71). Penultima izbucnire a avut loc în
China în 1998.
 În Republica Moldova ultima epidemie cu IE s-a înregistrat
în 1999, în urma căreia au avut de suferit 3462 persoane.
Recent, în RM, inclusiv în municipiul Chişinău, creşte
numărul de cazuri înregistrate prin IE, multe cazuri
(uşoare, atipice) ne fiind declarate.
 În anul 2010 a avut loc o creştere a morbidităţii prin
enteroviroze de 4,4 ori faţă de anul 2009. Numărul total al
bolnavilor cu enteroviroze a fost 1648 (inclusiv meningite
seroase enterovirale (2,3%), copiii constituind majoritatea
din cazuri (87%)
 Sursa de infecţie
 o constituie omul bolnav cu diverse forme clinice şi purtătorul de
virusuri. Purtătorul şi persoanele cu formele asimptomatice,
atipice sunt mult mai periculoase din punct de vedere
epidemiologic pentru persoanele sănătoase înconjurătoare.
 Această infecţie se transmite prin mecanismul aerogen şi prin cel
fecalo-oral. Cu alte cuvinte, infecţia enterovirală se transmite
prin intermediul tusei, strănutului, de asemenea prin contact
direct şi indirect cu sursa de infecţie, pe calea alimentară şi
hidrică.
 Transmiterea
 se face pe căile fecal-orală şi respiratorie.
 Receptivitatea este generală, maximă la copii în vîrstă de 3-10
ani. Se pot îmbolnăvi adolescenţii şi adulţii tineri, rareori
sugarii. IE apare şi ca infecţie congenitală, realizându-se la nou-
născuţi prin encefalomiocardită, in cazul în care gravida a
suportat IE în primul trimestru al sarcinei. Se pot îmbolnăvi şi
adulţii. Incidenţa maximă a IE apare primăvara – vara. Virusurile
ECHO şi COXSACKIE pot determina infecţii asociate asistenței
medicale.
 Perioada de incubaţie
 variază de la 2 până la 7 zile
 Tabloul clinic se exprimă prin simptome generale.
 Maladia are un debut acut, uneori chiar brutal, cu
ascensiune termică rapidă până la 39-40°C, cu cefalee,
slăbiciune generală, greţuri, vome.
 Laexaminare se determină o hiperemie a feţii şi
sclerită moderată, uneori se mai observă o
exantemă polimorfă, istmul faringian hiperemiat
şi mărirea ganglionilor cervicali în volum,
micropoliadenită. Curba termică mai frecvent are
un caracter ondulatoriu, fiind legată de recidivele
maladiei.
Angina herpetică
 De rând cu alte simptome caracteristice pentru infecţia
enterovirală la pacienţi mai apar dureri nepronunţate în
gât, mai ales la deglutiţie. Pe istmul faringian hiperemiat se
ivesc nişte papule de culoare roşie, care rapid se transformă
în vezicule. Ulterior peste 1-2 zile veziculele se sparg,
lăsând nişte eroziuni cu depuneri surii, înconjurate e un val
îngust de hiperemie, unde unindu-se între ele, formează
nişte defecte mai întinse. Aceste enanteme sunt localizate
preponderent pe arcurile palatine, mai rar pe palatinul
moale, uvulă şi amigdale. Respectiv se măresc în volum şi
ganglionii limfatici submandibulari. Peste 4-7 zile eroziunile
menţionate se epitetizează, dispărând fără urmă
 Mialgia epidemică (boala Bornholm)
 este provocată de virusurile Coxsackie din grupul B.
Pe fundalul simptomelor de intoxicaţie generală
apar dureri pronunţate şi chinuitoare în muşchii
pectorali, abdominali, spinali şi de asemenea ale
membrelor. Accesele de mialgii se menţin timp de
5-10 minute. Maladia poate avea o evoluţie
ondulatorie, asociindu-se uneori cu meningita
seroasă.În caz de dureri pronunţate în cutia
toracică poate fi dereglată respiraţia exterioară şi
mai apare sughiţul. Frecvent durerile se localizează
în muşchii abdominali, fiind dureroasă palparea
abdomenului, însă simptomele de excitare a
abdomenului rămân negative, ce dă posibilitatea de
 Meningita seroasă
 s-a dovedit a fi o formă mai frecventă de infecţie
enterovirală. Începând cu ziua 1 -3 a maladiei la bolnavi
se ivesc semnele clinice de meningită (cefalea crescândă,
rigiditatea muşchilor occipitali, vomă repetată, alte
simptome meningiene). În lichidul cefalo-rahidian se
determină o pleocitoză limfocitară moderată sau
limfocitaro-neutrofilică cu nivelul glucozei şi a clorizilor în
limitele normei.
 Exantemă enterovirală (exantemă epidemică)
 poate fi ca un simptom în diverse forme clinice de infecţie
enterovirală, însă în unele epidemii ea devine semnul principal. Peste
1-2 zile de la debutul maladiei pe fundalul febrei şi simptomelor de
intoxicaţie apar erupţii polimorfe rozeolice sau rozeopapuloase, fiind
localizate pe trunchi, faţă şi extremităţi.
 Erupţiile pot avea mai multe variante: rujeoleforme, rubeoleforme,
mai rar scarlatineforme sau peteşiale. Pe mucoasa cavităţii bucale
mai frecvent se determină enanteme rozeolice, iar uneori-vezicule cu
transformare în eroziuni şi ulcere mici sub formă de afte.
 Infecţia enterovirală poate să mai decurgă sub formă de
infecţie respiratorie acută (cu sindrom de rinită, rino-
faringită, laringită, iar la copii - cu dezvoltarea crupului)
sau de infecţie intestinală acută (diareea enterovirală cu
sindrom de gastroenterită acută). Gastroenterita
enterovirală se manifestă printr-un debut acut cu o
temperatură moderată până la 3 8°C, cu dureri
abdominale sub formă de colică, vomă repetată, scaun
lichid, frecvent, spumos, mai des de culoare verzuie,
uneori cu mucus. În decursul unei săptămâni scaunul se
normalizează şi bolnavul se vindecă. Se întâlneşte mai
des la copiii de 1-3 ani.
Tratament

 Nemedicamentos
 Regimul zilei: repaus la pat pe parcursul perioadei acute
 Igiena cavitatii bucale (clatituri cu sol. Natrii carbonat de 2%
 Dieta:Regimul alimentar adoptat tolerantei
Aport de lichide(apa mineral,sucuri,ompot)
 Evoluţia şi prognosticul IE
În formele clinice: herpangină, exantem enteroviral,mialgie
(pleurodinie), forma catarală, intestinală durata bolii este
apromaximativ 7-10 zile cu vindecare completă.
 În formele cu afectarea SNC (meningita,
meningoencefalita, encefalomiocardita la nou-născuţi)
durata bolii este de 2 – 3 săptămâni. Encefalomiocardita la
nou-născuţi frecvent evoluează spre deces.
 În forma paralitică durata bolii- 3 – 4 săptămâni, rareori 2
luni.
 În conjunctivita enterovirală durata bolii - 3 – 4 săptămâni
 Complicaţii
 Edem cerebral/ Edem pulmonar
 Pareze, paralizii
 Sindromul hemolitico-uremic
 Opacifierea corneei
 Subatrofia globilor oculari
 Pneumonie
 Profilaxia nespecifica în IE
 Respectarea regulilor de igienă personală: spălarea minuţioasă a mâinilor cu
apă şi săpunobligătoriu înainte de masă şi după veceu
 Spălarea mânerelor uşilor, robinetelor
 Consumarea apei din fântâni, izvoare numai după fierbere; în timp de vară e
de preferinţă utilizarea apei îmbuteliate
 Păstrarea alimentelor uşor alterabile la temperatura frigiderului cu ambalarea
şi separarea producţiei prime de bucate finite Se vor feri alimentele de muşte,
şvăbi, gândaci, furnici, rozătoare
Bibliografie
Protocolul clinic national: Infectia enterovirala la copii
Boli infectioase la copii.(Galina Rusu)