Priorități actuale și de perspectivă ale

educației parentale

Prelegere susținută de prof. dr.

Genoveva FARCAȘ, expert monitorizare
Sinaia, 20 iunie 2016
• PArinții din zilele noastre
sunt capabili de Schimbare
dacă li se dă prilejul să fie Instruiți.
 Familie și educație
perspectivă sociologică: familia - un spaţiu de
trecere în care copiii trebuie să înveţe înainte de
toate să genereze propria autonomie;

perspectivă psihologică - a asigura suportul

fizic şi psihologic faţă de nevoile copilului,
manifestând receptivitate faţă de acestea şi
angajându-se în activităţile desfăşurate de copil.
(nevoi ale copilului/nevoi ale familiei);

perspectivă pedagogică - „cei 7 ani-de-

acasofie: educaţia primilor ani este „un cec în
alb, un prim atestat de convieţuire socială,
antemergător şi predictibil tuturor celorlalte
atestate ce vor urma” (I. Hadârcă)
 Modele explicative privind implicarea familiei în educația
copiilor
• Teza indiferenței parentale (absența sentimentului copilăriei și a
sentimentului familiei)
• Teza rolului nespecific al părinților ; pedagogia difuză și implicită;
rolul grupurilor de vârstă
• Teza sentimentalizării raporturilor părinți-copii în societățile
moderne; psihologizarea raportului părinți - copii în societățile
contemporane
 Despre variabilitatea modelelor parentale.
Câteva constatări din studii și cercetări

părinţii aparţinând claselor mijlocii şi superioare valorizează autonomia

şi stăpânirea de sine, imaginaţia şi creativitatea la copiii lor, în timp ce în
clasele populare accentul este pus pe ordine, curăţenie, obedienţă,
respect al vârstei şi al regulii exterioare, respectabilitate, capacitatea de
a evita problemele (Bawin – Legros ş.a., 1996, Bourdieu, 1974,
Bronfenbrenner, 1958, Hess, 1970, Gecas, 1979, Kohn, 1959, 1963,
1969, Lautrey, 1980, Percheron, 1981, Le Wita, 1988).

existentă unele corelaţii certe între statutul educaţional şi ocupaţional

înalt al mamei şi autonomie, respectiv – între un statut scăzut şi
conformitate; mai mult, variabilele materne sunt mai puternice decât
statutul ocupaţional al tatălui
Părinţii de azi au nevoie de o schimbare
şi totuşi majoritatea dintre ei
folosesc aceleaşi metode de creştere şi de
rezolvare a problemelor
folosite de părinţii lor,
de părinţii părinţilor lor
şi de bunicii părinţilor lor.
 Ce este educația parentală?

• în sens larg - ”programele, serviciile şi resursele destinate părinţilor şi celor care

îngrijesc copii, cu scopul de a-i sprijini pe aceştia şi de a le îmbunătăţi capacitatea
de a-şi creşte copiii” (Carter, 1996);

• în sens restrâns - programele care ajută părinţii să îşi dezvolte şi să îşi

îmbunătăţească abilităţile parentale, să înţeleagă dezvoltarea copilului, să înveţe
să reducă stresul care poate afecta funcţionalitatea parentală şi să înveţe să
folosească modalităţi alternative de abordare a situaţiilor dificile întâlnite cu
copiii;

• este procesul prin care părinții dobândesc cunoștințe despre parentalitate,

abilități parentale eficiente, își măresc gradul de participare și implicare în
educația copiilor și nivelul încrederii și autoeficacității în exercitarea rolului
educational de părinte

• nu orice intervenţie asupra părinţilor (consiliere, sprijin moral, grupuri de suport,

informare etc.) poate fi asimilată educației parentale
 
 Care sunt factorii care eficientizează programele de educaţie parentală?
•Abordarea ecologică: programele cele mai eficiente nu se concentrează exclusiv
pe comportamentele părinţilor, ci iau în calcul sistemele şi reţelele sociale din
jurul relaţiei părinte-copil, punctele tari ale familiilor, priveasc realitatea din
perspectiva părinților, le oferă oportunitatea de a avea initiative compatibile cu
scopurile și valorile lor
 
•Durata: programele cele mai eficiente sunt cele pe termen lung, cele pe termen
scurt reuşesc doar să informeze, dar nu să şi schimbe convingeri şi
comportamente.
 
•Staff-ul: studiile de evaluare a programelor de educaţie parentală au arătat că
educatorii parentali sunt consideraţi de beneficiari mai importanţi chiar decât
conţinuturile care le-au fost transmise, în primul rând datorită abilităţilor lor de
comunicare şi empatie, şi nu în primul rând datorită background-ului educaţional.
 
 Care sunt factorii care eficientizează programele de educaţie
parentală?

• Specificitatea programului, în funcţie de vârsta copilului şi obiective

particulare: programele cele mai eficiente sunt cele care se adresează unor
probleme specifice, cum ar fi prevenirea abuzului asupra copiilor sau
prevenirea comportamentelor deviante la adolescenţi şi sunt întotdeauna
strâns corelate cu vârsta copilului.
 
• Capacitatea de a valorifica punctele tari şi resursele părinţilor (aprecierea
punctelor tari ale părinţilor şi nu distanţa sau diferenţa faţă de un model ideal).

• Capacitatea de a tolera/respecta diferenţele: cele mai bune programe sunt

cele flexibile, care evită abordările dogmatice, care încurajează creativitatea
părinţilor şi care recunosc faptul că aceştia sunt autoritatea care decide în final
ce sfaturi se potrivesc cel mai bine copilului şi familiei sale.
 Care sunt tipurile de programe de educatia parentala?
• Programele de informare a parintilor - sustinute de specialisti echipe pluridisciplinare:
informatii relevante privind educatia, formarea, sanatatea, îngrijirea copiilor, petrecerea
timpului liber, orientarea scolara si profesionala;
se realizeaza de regula cu grupuri numeroase de parinti, însotite de materiale informative
distribuite participantilor

•Programele de sustinere a parintilor, centrate pe grupuri de discutii

actiunile de orientare si consiliere pentru parinti.
se desfasoara individualizat si personalizat, “fata în fata” sau/si în grupuri mici de interese,
probleme, optiuni.
actiunile de orientare si consiliere sunt îndrumate de catre specialisti.
 
• Programele de formare a parintilor.
vizeaza educatia parintilor, dezvoltarea atitudinilor si practicilor parentale, a responsabilitatii
parentale, însusirea unor tehnici de autocunoastere si cunoastere, comunicare, luarea
deciziilor, managementul timpului si al resurselor, solutionare de conflicte etc.
Activitatile se desfasoara în grupuri mai mici sau mai mari, în functie de obiectivele fixate,
utilizându-se metode active, cât mai atractive pentru parinti (jocuri de rol, discutii libere,
valorificarea experientelor personale etc.)
 Experienţe de dezvoltare a unor programe de educaţie
parentală în România
• 1998 - Fundaţia Copiii Noştri - programul de educaţie a părinţilor
"Educaţi Aşa!" ; metoda elaborată de Institutul Olandez pentru Îngrijiri şi
Bunăstare (NIZW), adaptată la realităţile şi nevoile româneşti;
adresabilitate - părinţi cu copii ce au vârste cuprinse între 3 şi 12 ani; a
fost implementat în 3 judeţe pe diferite grupuri de părinţi. Din 2000,
programul a beneficiat de sprijin din partea UNICEF şi a fost adoptat de
Ministerul Educaţiei ca Program Naţional de Educaţie Parentală în
Învăţământul Preşcolar (PNEPIP), fiind extins treptat până a ajuns la
acoperire naţională în 2005.

• 2000, Fundaţia Holt România a demarat programul de educaţie

parentală "Cum să devenim părinţi mai buni". Acest program are la bază
cursul "Make Parenting a Pleasure" elaborat de organizaţia Birth to Three
din S.U.A., care a fost adaptat la realităţile şi nevoile româneşti. Holt
formează educatori parentali şi organizează cursuri de educaţie parentală
în principal pentru părinţii cu copii ce au vârste cuprinse între 0 şi 3 ani.
• 2004, Asociaţia Română pentru Educaţie şi Dezvoltare, în parteneriat cu ISE şi
UNICEF, a iniţiat proiectul "Educaţia viitorilor părinţi" (programa şi materialele
auxiliare pentru materia opţională "Educaţia viitorilor părinţi" pentru clasele
IX-XII, ghidul pentru profesori şi ghidul pentru elevi). Proiectul a fost
implementat în 17 judeţe.
• 2006, UNICEF a realizat, în colaborare cu Fundaţia Copiii Noştri şi Step by Step,
studiul național "Cunoştinţe, Atitudini şi Practici Parentale în România" -
modelele de creştere, îngrijire şi educare a copilului întâlnite în familiile din
România.
• 2006, Centrul Parteneriat pentru Egalitate, în colaborare cu UNICEF, a pus
bazele unui program de formare pentru educatori parentali din cadrul
Programului Naţional de Educaţie Parentală în Învăţământul Preşcolar în
vederea introducerii abordării de gen în cursurile cu părinţii.
• 2007, Holt România, în parteneriat cu UNICEF, a demarat programul "Educaţia
parentală la tine acasă", al cărui grup ţintă sunt părinţii din comunităţile rurale
• 2008, UNICEF şi Ministerul Educaţiei, Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Drepturilor Copilului (ANPDC), Ministerul Sănătăţii şi ONG-uri active în sfera
parenting-ului au început elaborarea Strategiei Naţionale Integrate pentru
Formarea şi Dezvoltarea Competenţelor Parentale.
• 2015 /2016 - ISJ Iași și Fundația HOLTIS – Împreună pentru copii
 Care sunt nevoile de formare ale părinților?
• Parentajul punitiv versus educația fără pedepse
Studiu -2006: Tipuri de pedepse practicate de parinti pentru copilul
prescolar:
• din cei 590 de parinti respondenti majoritatea declara ca aplica copiilor
lor pedepse verbale dintre care cele mai frecvente sunt ridicatul vocii ,
insulte injurii, sarcasme,
• pedepsele fizice (batai, palmuire, tras de urechi, tras de par, zgaltaire)
reprezinta peste 2/3 din pedepsele aplicate de parinti copiilor de 3-5 ani
• majoritatea parintilor au afirmat ca „trag o palma” copilului fara sa-si
dea seama sau ca nu considera ca aceasta constituie un abuz fizic
asupra copilului.
• de cele mai multe ori parintii nu cunosc alternative la astfel de pedepse
pe care le considera necesare atunci cand copilul „face ceva rau”
Efectele exercitării puterii parentale
- asupra copilului preșcolar

• ACCEPTANŢĂ
• Se angajează în comportamente acceptabile din punct de vedere
social;
• Optimism;
• Stabilitate emoţională;
• Cooperare şi deschidere;
• AUTONOMIE
• Nivel înalt de socializare;
• Iniţiativă;
• Asertivitate;
• Conformism la normele de grup.
 RESPINGERE
• Tendinţă crescută de negativism şi chiar delincvenţă;
• Sentimente de insecuritate şi inferioritate;
• Probleme de adaptare la solicitări;
• reacţii nevrotice, timiditate
• CONTROL
• Dependenţă în relaţii;
• Egocentrism;
• Timiditate şi sensibilitate;
• Complexe.
 Care sunt nevoile de formare ale părinților?
•Soluționarea conflictelor (metoda avantajului reciproc)
•Cunoașterea copilului. Care sunt cele 5 limbaje de iubire ale copilului?
–Mângâierile fizice
–Cuvintele de încurajare
–Timpul acordat
–Darurile
–Serviciile
•Comunicarea eficientă cu copilul
•Exagerările unui parentaj excesiv
•Impactul tehnologiei asupra dezvoltării copiilor
•Imitatia comportamentelor agresive la copii ; rolul mas-media
•Rolul familiei în contextul educării sexualității copilului
•Dimensiunea de gen în educatia familiala
•Impactul migrației parentale asupra dezvoltării copiilor rămași acasă
 Stresul în copilărie, temperamentul dificil și sprijinul mediului pentru dezvoltarea
optimă a copilului
anaelst și colab. (2012) - potențialele surse psihosociale de stres și principalele medii
în care copiii se confruntă cu ele:
În mediul familial: situația socio-economică precară, starea depresivă a unui
părinte, divorțul sau șomajul, conflictul marital și violența domestică, abuzul sau
neglijarea copilului, un nou frate născut în familie, decesul unui membru al familiei,
conflict cu frații, prea multe sarcini de dus la îndeplinire.
În grădiniță și în școală: discriminarea copilului de către educator, agresarea,
hărțuirea, ignorarea din partea colegilor, exercitarea de cerințe presante asupra
copilului, frecvența mare a situațiilor în care copilul este cel care pierde în diverse
întreceri, dificultăți în a-și face prieteni, rasism, deficite în capacitatea de învățare,
mutarea de la o școală la alta, note mici, performanțe reduse la sport, prea multe
teme pentru acasă.
Probleme de sănătate: obezitatea copilului, înălțimea fie prea redusă fie prea
mare, astmul bronșic, alergii severe sau diabet, dizabilități motorii, spitalizarea.
Multimedia: agresiunea din medii virtuale (engl. Cyber-bullying) care are loc cel
mai adesea pe rețele de socializare.
 „Educaţia copiilor presupune întâi de toate
desăvârşirea propriei noastre educaţii, a
sentimentelor noastre. Educaţia părinţilor
merge împreună cu educaţia copiilor”

Părintele S. Kraiopoulus