INFECTII OSTEOARTICULARE

Scurt istoric
Termenul de osteomielită a fost introdus în practica medicală de către Reyno în 1831.

Tabloul clinic al osteomielitei acute şi cronice a fost descris de către Lannelong în

1879

Chirurgul finlandez M. Schulten pentru prima dată (1897) utilizează plastia musculară în
tratamentul cavităţilor osoase postosteomielitice.

Chirurgul bulgar Popchirova S. (1958) propune metoda de autoplastie osoasă a cavităţilor

postosteomielitice.
 OSTEOMIELITA

Osteomielita este o inflamaţie

(acută sau cronică) supurativă a
măduvei osoase. Această
denumire include în sine şi
inflamaţia părţii compacte(ostită)
şi inflamaţia periostului
(periostită)
 Clasificarea osteomielitei
1.După provenienţă:
a) Endogenă (hematogenă)
b) exogenă (posttraumatică, prin armă de foc, etc.)
c) Iatrogenă (postoperatorie)
2. După evoluţie:
acută, subacută, cronică-primară, cronică
3. După tipul agentului microbian:
a) osteomielita provocată de stafilococi (60%-80%),streptococi(5%-
30%), proteus v.,etc.
b) osteomielita provocată de flora anaerobă (clostridiană şi
neclostridiană)
c) infecţia specifică (tuberculoza, sifilisul)
d) flora parazitară (echinococ,etc.)
Incidenţa
afectării oaselor
de osteomielită
acută
 Osteomielita acută
Focar primar

Furuncul,abces,alte infecţii ţesuturi moi

Carie dentară, otită,

angină adenovirală

Procese inflamatoare cronice în

Sinusurile paranazale
 Etiopatogenie

Apare la copil, exeptional la adult

Germeni-la copil mic-stafilococul auriu
-streptococul
-coliformii
-la copilul inte 6luni si 4ani-haemophyllus influenze
-la adult-gram negativi
Inoculare indirecta-infectie a partilor moi
-bacterimie-embolie septica
Inoculare directa
 Simptomatologie

*Debut brusc
-frison,febra mare(39-40)
-tahicardie, polipnee
-agitatie
-alterarea rapida a starii generale

*Local
-durere osoasa
-tumefiere locala
-caldura locala
-adenopatie regionala
 DIAGNOSTIC PARACLINIC
De laborator Radiologic

Semne indirecte radiologice ale

Leucocitoză Stafilococi
osteomielitei:
• mărirea în volum a muşchilor
profunzi
• contur nedefinit al fasciei
•dispariţia conturului dintre
muşchi şi ţesutul subcutanat
 RADIOGRAFIE
Semne radiologice osteomielită acută:

• detaşarea periostului (reacţie

periostală)

• îngroşarea periostului

• osteoliză

• tumefierea ţesuturilor moi

Manifeste la 10 – 14 zile de la debutul
maladiei !
 Radiografie
Semne radiologice osteomielită

Zone de osteoliză

Îngroşarea
periostului

Reacţia periostală
 Metode imagistice de diagnostic a
osteomielitei
• Computer tomografie
• Rezonanţă magnetică
nucleară
• Scintigrafie (Tehneţium 99, Gallium
67, leucocite marcate cu Indium 111)

• Ecografie
 PRINCIPII DE TRATMENT
MEDICAŢIE IMOBILIZAŢIE CHIRURGIE
• antibioterapie • delimitarea • disecţia şi
procesului patologic, drenarea
• analgezie calmarea durerii flegmonului
• detoxificare • periostotomie
• imunoterapie • trepanaţie
• laserterapie osoasă
 Osteomielita subacuta
Etiopatogenie
• germeni cu virulenta scazuta - frecvent stafilococul
epidermitis
• teren reactiv
• antibioterapie precoce

Simptomatologie
• durere
• semne generale absente
Examinari paraclinice
• VSH crescut (semn inconstant)
• culturile din aspirat - uneori sterile
• biopsie
• leucocitele sunt in numar normal iar hemocultura este negativa

Diagnostic
• diagnostic pozitiv: dificil
• diagnostic diferential: - tumori ale osului sau partilor moi
 Osteomielită cronică
Formarea sechestrelor este un semn important a
osteomielitei cronice. Sechestrarea - este procesul
de desprindere a unei porţiuni de os necrozate
(sechestru) şi formarea cavităţii sechestrare.
 Osteomielită cronică
Sechestru plasat în
cavitatea sechestrară,
care reprezintă o
cavitate patologică
formată în os, ca
rezultat al delimitării
procesului cronic
inflamator.
Procesul de sechestrare
durează 2 luni şi mai
mult.
 Osteomielită cronică
Manifestare anatomo-patologică tipică
fistulă externă – comunicare patologică a
cavităţii sechestrare cu mediul extern
 Manifestări clinice osteomielită
cronică
Faza de acutizare a Faza complicaţiilor –
procesului - febră, fractură patologică cu
durere locală, hiperemie deformarea extremităţii
a pielii cu eliminări şi formarea articulaţiei
purulente din fistulă. false
 Paraclinic
• laborator: VSH, proteina C reactiva
• radiologic:
- abcese
- radiotransparente ovalare
- tesutul osos cu bordura opaca (osteoscleroza)
- sechestre - opace, alungite
- fistule
- apozitie periostala abundenta
• fistulografie
 Diagnostic
• diagnostic pozitiv:
- anamneza, examenul clinic, imagistica
- diagnosticul fazei de evolutie este dificil (VSH, proteina C reactiva)
• diagnostic diferential:
- tumorile osului si partilor moi - abcesele partilor moi

Evolutie, prognostic, complicatii

• prognostic functional rezervat
• complicatii:
- fracturi pe os patologic
- amiloidoza
- malignizare
Tratamentul osteomielitei cronice

În faza de acutizare este cel al osteomielitei acute

Tratament chirurgical:
• sechestrectomie
• rezecţie subperiostală a

osului
• amputaţie (rar)
 Imagine tratament chirurgical
osteomielită cronică

Înlăturarea sechestrelor Tamponamentul

şi părţilor infectate ale cavităţilor cu implante
osului. îmbibate cu antibiotice.
 ARTRITELE
Artrita – inflamaţie acută sau
cronică a articulaţiei
 Clasificare
După modul de contaminare:
• Artrite primare – infecţia pătrunde din ţesuturile învecinate
sau în rezultatul traumei deschise (artrita posttraumatică)
• Artrite secundare (metastatice) – propagarea infecţiei pe
cale hematogenă din surse de infecţie preexistente (furuncul,
tonzilită, pneumonie, uretrită etc.)
După caracterul exudatului:
Artrită seroasă
Artrită fibrinoasă
Artrită purulentă
Artrită purulent-hemoragică
Artrită putridă
 Manifestări clinice
Simptome generale: Simptome locale:
• debut acut • durere articulară
• indispoziţie • tumefierea articulaţiei
• febră • hiperemie,
• vome • hipertermie
• insuficienţă • restricţie de mişcări active
respiratorie şi pasive în articulaţie până
la impotenţă totală
• insuficienţă
cardiovasculară • fluctuaţie
Explorari paraclinice
• VSH, proteina C reactiva
• tablou sanguin - leucocitoza
• punctie articulara cu examenul lichidului articular:
- macroscopic
- microscopic
• examen radiologic

Diagnostic
• diagnostic pozitiv: clinic si punctie articulara
• diagnostic negativ: - reumatism articular acut
- artrite specifice
 Tratamentul
1. imobilizarea extremităţii (obligatoriu!)

2. Antibioterapie

3. Puncţia articulaţiei cu aspiraţia exudatului şi

introducerea antibioticelor

4. Artrotomie asociată cu drenarea articulaţie

5. Rezecţia extremităţilor articulare cu formarea

anchilozei
 TUBERCULOZA
OSTEOARTICULARĂ

 Tuberculoza este şi astăzi considerată cea

mai importantă boală transmisibilă
 Tuberculoza este frecventa in Romania
 Incidenta tuberculozei este in crestere pe
plan mondial
 20% din tuberculoze sunt extrapulmonare
Etiopatogenie
• frecvenţa cea mai mare: 20 – 40 ani
• Rezistenta naturala:
*Selectie genetica
*Vaccinare
• Rezistenta scade in :
*SIDA
*manutritie
*alcoolici
Anatomie patologică
• leziunile sunt :
– osoase
– sinoviale
Tablou clinic
• debut insidios
• general: sindromul de impregnare
- inapetenta
- astenie
- transpiratii nocturne
• local: - durere moderata si impotenta functionala
- pozitii vicioase caracteristice fiecarei articulat ii
- limitarea mobilitatii articulare (prin contractii musculare)
- tegumente palide, uneori mai calde
- abcese
•
Examinari paraclinice
• VSH
• anemie cu limfocitoza
• punctie articulara
• teste specifice
• examen histopatologic
• radiografie
• scintigrafia cu Tc99 - identificarea leziunilor asimptomatice
• fistulografia
• examinarea aparatului respirator si a aparatului urinar

Diagnostic
• diagnostic pozitiv
• diagnostic diferential
Tratament
• profilactic
• curativ
• ortopedic
• chirurgical

Forme clinice
Spondilita TBC (morbul Pott)
Coxita TBC
Gonalgia