Memorarea unui graf

 1.        Matricea de adiacenta.

Fie un graf G = (X, U), X = {x1, x2, …, xn}. Asociem lui 1 pe x1, 2 pe x2, …
Astfel reprezentarea grafului va fi o matrice patratica de dimensiune n.

1, daca  int re  i  si  j  exista  o  muchie

ai , j  
0, in  rest
A  Mn,n cu elemente 0 si 1.

Ex. Pentru graful de mai sus: G = (X, U) unde X = {1, 2, 3, 4, 5, 6}

U = {[1, 2]; [2, 3]; [1, 4], [4, 5]; [2, 6]}
1 2 3 4 5 6
A1,2 = 1
1 0 1 0 1 0 0
A2,3 = 1  
2 1 0 1 0 0 1
A1,4 = 1
3 0 1 0 0 0 0
A4,5 = 1 A 
4 1 0 0 0 1 0
A2,6 = 1 5 0 0 0 1 0 0
 
6 0 1 0 0 0 0
 
2. 2. Lista de adiacenta
Pentru fiecare nod din graf se pastreaza cate o lista care contine nodurile adiacente cu acesta.
Ex: Pentru graful de mai sus

Varful Varfurile adiacente cu el

1 2, 4
2 1. 3. 6
3 2
4 1, 5
5 4
6 2

3. Matricea costurilor

Fiecarui muchie i se va atribui un numar Real mai mare ca 0, reperezentand costul muchiei respective

c : U  R, u  U  avem  un  c (u)   
Astfel c este o matrice patratica de dimensiune n definita astfel:

cos tul  muchiei  [i , j ],  daca  int re  i  si  j  exista  o  muchie

ci , j  
0, in  rest
 4. Matricea de incidenta
Se noteaza muchiile grafului cu m1, m2, …, mm. Metoda consta in alcatuirea unei matrici B
cu n linii si m coloane (n- nr. de varfuri si m – nr. de muchii)

1, daca
bi , j    x i  incident  cu  muchia  m j
0  in  rest
m1 m2 m3 m4 m5

[1, 2] =m1 1 1 0 1 0 0
 
[2, 3] = m2
2 1 1 0 0 1
3 0 1 0 0 0
[1, 4] = m3 B  
4 0 0 1 1 0
[4, 5] = m4 0
5
 0 0 1 0

[2, 6] = m5 0
6  0 0 0 1

5. Cu ajutorul a doua siruri
Se vor construi doua siruri X si Y astfel incat muchia mi are prima extremitate in sirul xi iar a doua in sirul yi

X: 1 2 1 4 2

Y: 2 3 4 5 6