Sunteți pe pagina 1din 20

POLUAREA MĂRII NEGRE

1
CUPRINS
1.POZIȚIE GEOGRAFICĂ
2.INDIVIDUALIZAREA FENOMENULUI
3.CAUZELE POLĂRII
4.EFECTELE POLĂRII
5.CONCLUZII ȘI FOTOGRAFII
6.BIBLIOGRAFIE

2
1. POZIȚIA GEOGRAFICĂ
•Marea Neagră este situată între 40°55’ şi 46°32’ latitudine
nordică şi 27°27’ şi 41°42’ longitudine estică, Marea Neagră face
parte din categoria mărilor tipic continentale, comunicând cu
Marea Marmara prin strâmtoarea Bosfor şi cu Marea Egee prin
strâmtoarea Dardanele. Reprezintă o componentă grafică de
însemnătate europeană care defineşte poziţia geografică a ţării
noastre. România este o ţară pontică prin litoralul său de 244 km
desfăşurat de la Braţul Musura al deltei secundare a Chiliei în
nord până la Vama Veche în sud.

3
4
2. INDIVIDUALIZAREA FENOMENULUI

•Poluarea apei apare atunci când un corp de apă devine contaminat.


Contaminarea ar putea fi cauzată de resturi fizice, cum ar fi sticlele de
apă din plastic sau anvelopele de cauciuc, sau ar putea fi chimică, cum
ar fi scurgerea care se îndreaptă spre căile navigabile din fabrici,
ferme, orașe, mașini, instalații de tratare a apelor uzate și poluarea
aerului. Poluarea apei apare de fiecare dată când contaminanții sunt
descărcați în ecosistemele acvatice care nu au capacitatea de a le
absorbi sau elimina.

5
•Marea Neagră este una dintre cele mai poluate mări ale globului. În
ea se varsă apele a 17 ţări, care desfăşoară importante activităţi
economice. Ea este legată de uscat prin intermediul fluviului
Dunărea care este transmițătorul poluanților. Substanțele chimice se
infiltrează prin pământ în apa râurilor și sunt astfel purtate până la
Dunăre și de acolo în Marea Neagră. Substanțele chimice cum ar fi
cele petroliere, fertilizatorii, insecticidele și erbicidele care nu se
descompun în contact cu solul, pătrund în cele din urmă în Marea
Neagră. Marea devine astfel un depozit imens pentru aceste colecții
amestecate de fertilizatori și otrăvuri.

6
• În afara poluanţilor aduşi de marile fluvii, cantităţi importante sunt
deversate în zonele litorale de localităţile costiere şi de activităţile de
transporturi.
• Acestea afectează puternic atât flora şi fauna din apropierea ţărmului, cât şi
activităţile antropice, în special pescuitul şi turismul.
• Țițeiul și alte substanțe petrochimice sunt principalii poluatori ai Mării
Negre, alături de care apele uzate, gunoaiele casnice și poluarea aerului se
adaugă în mod semnificativ.
• În incidentele majore de poluare este întotdeauna implicat țițeiul. Practica
obișnuită de spălare a tancurilor petroliere deversează foarte mult țiței în
mare. Aceasta practică, răspândită în lumea întreagă, rămasă adesea
neobservată este azi detectată prin intermediul sateliților și cei vinovați pot
fi trimiși în judecată.

7
3. CAUZELE POLĂRII
• Marea Neagră este afectată de poluarea atmosferică, agricultura intensivă, urbanizare,
industrie, dezvoltarea portuară şi a zonelor costiere, ca şi poluarea marină. Cea mai mare
parte a poluării îşi are originea în agricultură şi în zonele industriale din lungul cursului
Dunării şi al celorlalte mari fluvii care se varsă în Marea Neagră.
• Cei mai mulţi poluanţi atmosferici provin din industrie, termocentralele pe cărbune sau
combustibil lichid şi din transport. Pe lângă efectul general negativ pe care îl are asupra
sănătăţii populaţiei (mai ales în ales în zonele urbane şi în zonele industriale), poluarea
atmosferică are un impact foarte puternic asupra mediului. Unii poluanţi pot fi
transportaţi direct în mare sau prin intermediul râurilor.
• Printre aceştia se pot număra metalele grele (mai rare în zona litoralului românesc),
oxizii de azot proveniţi de la arderile la temperaturi înalte (termocentrale, motoare de
maşini), dioxidul de carbon (de la termocentrale şi maşini), dioxidul de sulf (de la
termocentrale), etc.

8
• Agricultura este un poluant major al apelor, atât ale celor ale Mării Negre, cât şi
ale apelor continentale de suprafaţă şi subterane din zonă. Practicarea
agriculturii intensive duce la infiltrarea în ape a îngrăşămintelor şi pesticidelor
folosite.
• O problemă importantă o reprezintă şi depozitarea şi aplicarea îngrăşămintelor
chimice. Depozitarea necorespunzătoare ( de obicei sub cerul liber ) şi aplicarea
lor excesivă conduce la scurgerea lor în râuri, la poluarea apelor subterane şi la
afectarea sănătăţii umane.
• Principala sursă de poluare a zonelor din apropierea oraşelor de pe ţărm o
constituie netratarea sau tratarea insuficientă a apelor uzate. Apele uzate
menajere contribuie semnificativ la poluarea cu substanţe organice şi nutrienţi şi
pot fi responsabile şi de apariţia şi proliferarea unor boli.

9
• Este greu de estimat poluarea chimică a Mării Negre, datorită rapoartelor
contradictorii şi a lipsei unor surse de informare transparente. Oricum, în
imediata apropiere a Mării Negre, dar mai ales în bazinele râurilor tributare
mării, se întâlnesc practic toate ramurile industriale( prelucrarea hidrocarburilor,
prelucrarea metalelor feroase şi neferoase, intreprinderi chimice, industrie
alimentară, fabrici de celuloză şi hârtie, intreprinderi de prelucrarea lemnului,
etc.). Toate acestea contribuie la poluarea gravă a Mării Negre şi a apelor
înconjurătoare prin deversarea apelor uzate, infiltraţii de la depozitele de deşeuri
sau prin poluare atmosferică depusă pe sol sau în apă prin intermediul
precipitaţiilor.

10
4. EFECTELE POLĂRII
• Problemele ecologice din zona Mării Negre au produs mari pierderi economice.
În sectorul piscicol, la nivelul întregului bazin, pierderile sunt estimate la 240
milioane de dolari anual, iar pentru turism, între 340 – 400 milioane de dolari
anual. Costurile scăderii poluării, cum ar fi cele legate de sănătate sau şomaj,
sunt şi ele enorme.
• Dacă s-ar lua în considerare numărul de zile de muncă pierdute, costul asistenţei
medicale, costul reintroducerii unor specii dispărute, pagubele produse de
eroziune sau cele de identificare a unor alternative pentru alimentarea cu apă
potabilă, nota de plată anuală ar putea depăşi un miliard de dolari anual la
nivelul întregii mări. La această cifră se adaugă şi efectele indirecte, legate de
privatizarea intreprinderilor de stat şi dezvoltarea intreprinderilor private.

11
• Poluarea provenită de la apele uzate tratate necorespunzător a dus la apariţia unor
cazuri izolate de holeră şi la creşterea numărului de afecţiuni gastro-intestinale.
• Contaminarea peştilor şi a altor animale marine este şi el un risc major. Cu toate
că este în special o problemă locală, unii peşti din zona de coastă conţin cantităţi
foarte mari de substanţe chimice, care îi fac aproape improprii consumului uman.
• Poluarea a devastat industria piscicolă din Marea Neagră. Valorile totale estimate
la 900 000 tone în 1986 au scăzut la numai 100 000 tone în 1992. Cauza acestei
scăderi este în primul rând suprapescuitul, dar la care se adaugă şi mortalitatea
foarte mare a puietului de peşte datorată eutrofizării şi poluării apelor, ca şi
prădarea sa de către un ctenofor recent apărut în Marea Neagră, Mnemiopsis
leydi. Oricare ar fi cauza, ar fi necesară o îngheţare a pescuitului industrial (pe o
perioadă de 3 – 5 ani), dacă se doreşte ca efectivele de peşte să aibă o şansă de
refacere.

12
5. CONCLUZII ȘI FOTOGRAFII

• În bazinul Mării Negre, România, Bulgaria, Turcia, Georgia, Rusia şi Ucraina au


semnat, la Bucureşti, Declaraţia de la Bucureşti pentru protecţia Mării Negre
împotriva poluării. Problema cea mai importantă este însă lipsa unui
management integrat al zonei costiere ( cu integrarea tuturor sectoarelor din zona
de coastă implicate în luarea deciziilor ). Cu toate că ţările din zona Mării Negre
încearcă de mult să oprească degradarea acesteia, ele au nevoie de asistenţă
internaţională specializată.

13
- din punct de vedere termic apele marine litorale au fost mai calde decât în mod
obişnuit, de exemplu, media anuală de la Constanţa depăşind cu 1,50C nivelul
mediu multianual (1980-2000);
- anul 2001 a excelat nu numai prin temperaturile sale mai ridicate, ci şi prin
caracteristica salină esenţială, valorile medii lunare menţinându-se sub norma de
regim în primavară (aprilie şi mai) şi în vară (iulie, august şi septembrie);
- suprasaturate în oxigen în tot cursul anului, apele marine litorale au fost mai
bine oxigenate în 2001, media anuală de la Constanţa (109,9%) depăşind cu
7,1% media multianuală proprie perioadei 1980-2000;
- în zonele marine din vecinătatea deversorilor Constanţa N, Constanţa S şi
Mangalia valorile indicatorilor microbiologici au depăşit limitele prevăzute de
Directivele C.E.;

14
- studiul indicatorilor fizico-chimici a evidenţiat accentuarea tendinţei manifestate în ultimul deceniu, de
îmbunătăţire a calităţii apelor marine de la litoralul românesc, în sensul reducerii considerabile a stocului
de săruri nutritive, în special al fosforului mineral, în raport cu perioadele anterioare de referinţă, totuşi,
cantităţile actuale de nutrienţi sunt suficiente pentru susţinerea unor fenomene de înflorire, asemenea
evenimente determinând în sezonul estival creşterea conţinutului de materie organică cu 2-3 mgO 2/l peste
media multianuală;
- în zonele de îmbăiere utilizate în scop recreaţional nu s-au înregistrat depăşiri faţă de normele de calitate;
- evoluţia ţărmului la interfaţa mare-uscat a prezentat o stare de echilibru relativ şi acreţiune slabă;
- fitoplanctonul a înregistrat o importantă diversitate specifică, producând nouă fenomene de înflorire de
către 11 specii de alge şi provocând mortalitatea în masă a organismelor bentale, în primul rând în apele
de mică adâncime;
- în privinţa zooplanctonului apele cele mai trofice au fost în sectorul Constanţa, unde populaţiei bogat
reprezentate de copepodul Acartia clausi i s-au adăugat populaţiile altor două specii Paracalanus parvus şi
Pseudocalanus elongatus, evidenţiindu-se o creştere a indicatorului de biomasă, în sezonul autumnal,
comparativ cu 2000.

15
- din punct de vedere calitativ zoobentosul marin a înregistrat o uşoară creştere a
diversităţii specifice, iar indicatorii cantitativi de densitate şi biomasă au avut valori
ridicate până la 30 m adâncime, comparativ cu 2000;
- în privinţa speciilor periclitate s-a observat o revenire a copepodului calanoid
Centropages ponticus, întâlnit frecvent în comunităţile zooplanctonice din zona portului
Constanţa, a speciilor de peşti mici Atherina boyery şi Clupeonella cultriventris, dar şi a
unor specii de fund, din zona costieră, precum gobiidele şi bleniidele;
- activitatea de pescuit industrial din sectorul marin al portului s-a bazat în principal pe
desfăşurarea unui pescuit pasiv, practicat de-a lungul întregului litoral, cu unelte
staţionare şi pe un pescuit activ, cu navele trauler costiere în zona de larg;
- în perioada de pescuit, martie-octombrie s-a constatat o distribuţie neuniformă a
aglomerărilor pescuibile de peşti, structura cantitativă şi calitativă pe specii a capturilor,
menţinându-şi acelaşi spectru, pescuitul continuând să se bazeze pe 5-6 specii de talie
mică;

16
- starea stocurilor de interes comercial este destul de precară, cu o tendinţă clară de
refacere pentru hamsie şi o uşoară tendinţă de redresare la lufar, chefal şi stavrid;
- în zona costieră s-a observat o creştere a populaţiilor câtorva specii de peşti pelagici
mici (Atherina boyery şi Clupeonella cultriventris), dar şi a unor specii de peşti
bentonici (gobiide si bleneiide);
- fauna Mării Negre s-a îmbogăţit cu două specii (Centracanthus cirrus, care a pătruns din
Marea Mediterană şi Mugil soiuy, adus din Marea Japoniei pentru aclimatizare);

17
18
19
20

S-ar putea să vă placă și