CU

E S
I R
I M
A D
VLRIE
O R S T O
UD C T I
T ROIE
P
 Tudor Vladimirescu (n. 1780, Vladimir, Țara
Românească – d. 28 mai 1821, Târgoviște, Țara
Românească) a fost o figură emblematică pentru
istoria Țării Românești, de la începutul secolului al
XIX-lea, fiind conducătorul Revoluției de la 1821,
al pandurilor și domn al Țării Românești.
S-a născut în satul Vladimir, județul Gorj într-o
familie de moșneni. A învățat carte și limba greacă în
casa boierului Ioniță Glogoveanu, din Craiova, care a
făcut din inteligentul și destoinicul băiat
administrator de moșie și care l-a folosit în afacerile de
negoț, mai ales la exportul de vite.
 În 1806 a fost numit vătaf de plai la Cloșani, adică administrator al unui district de
munte, funcție pe care o va deține până în 1820. În perioada 14 iunie-26 decembrie 1814
a efectuat o călătorie la Viena, în perioada Congresului de Pace de la Viena (1814-1815),
pentru a lichida moștenirea soției lui Nicolae Glogoveanu (fiul lui Ioniță Glogoveanu),
decedată la Viena, și pentru a-i aduce în țară fetița.
Cunoscător al limbii germane, Tudor Vladimirescu a putut să urmărească problemele
politice care se dezbăteau în presă în capitala Imperiului Austriac. Întors în țară la
începutul anului 1815, Tudor a aflat că garnizoana otomană din Ada-Kaleh, care
cutreierase județele Mehedinți și Gorj, distrusese și gospodăria lui de la Cerneți și îi luase
toate bucatele.
 Prezent apoi în capitala țării pentru susținerea unui proces de moșie în fața Divanului,
Tudor află de hotărârea Eteriei de a porni mișcarea de eliberare a Greciei. Considerând
momentul prielnic pentru a ridica poporul la luptă, are unele discuții cu reprezentanții
Eteriei pentru cooperare militară, pentru ca „pandurii să înlesnească trecerea lui Ipsilanti
peste Dunăre“.
Cererile norodului românesc a fost un document cu caracter constituțional elaborat de
Tudor Vladimirescu la 17 ianuarie 1821. În cele peste 30 de puncte ale acestui act, se
evidenția scopul revoluției de la 1821, ca fiind acela de a se pune capăt amestecului
puterilor străine în treburile interne ale țării, ca și realizarea unor reforme. Se insista
asupra înființării unui stat obștesc, domn pământean, ales de cler și boieri.
 PROCLAMAȚIA DE LA PADEȘ (23 IANUARIE S.N./4 FEBRUARIE 1821 S.V.)

“Cătră tot norodul omenesc din Bucureşti şi din celelalte oraşe şi sate ale Ţării Româneşti, multă
sănătate!  Fraţilor lăcuitori ai Ţării Româneşti, veri de ce neam veţi fi!
...Daca răul nu este primit lui Dumnezeu, stricătorii făcătorilor de rău bun lucru fac înaintea lui
Dumnezeu! Că bun este Dumnezeu şi ca să ne asemănăm lui trebuie să facem bine! Iar acesta nu se
face până nu să strică răul. Până nu vine iarna, primăvară nu se face!
... Şi iar să știți că nimenea dintre noi nu este slobod [...], ca să să atingă macar de un graunți, de
binele sau de casa vreunui neguțător, oroșan sau țăran sau de al vreunui lăcuitor, decât numai binele
și averile cele rău agonisite ale tiranilor boieri să să jertfească: însă al cărora nu vor urma nouă –
precum sunt făgăduiți – numai al acelora să să ia pentru folosul de obște!”
Intrând în București în fruntea „adunării poporului“, este primit cu entuziasm de către masele
populare din capitală. Preia de fapt, în primăvara anului 1821, conducerea țării, fiind numit de
popor „Domnul Tudor“. Prezența lui Alexandru Ipsilanti la București în fruntea unei armate
nedisciplinate, după ce acțiunea lui fusese dezavuată, ca și a românilor de altfel, de către Rusia, l-au
pus într-o situație dificilă. Tudor îi cere conducătorului Eteriei să treacă Dunărea, așa cum promisese
inițial, pentru ca Țara Românească să nu fie transformată în teatru de război.
 „PROCLAMAŢIA CĂTRE BUCUREŞTENI” (16 MARTIE 1821)

... Fraţilor! Câţi n-aţi lăsat să se stingă în inimile dv. sfânta dragoste cea către patrie, aduceţi-vă
aminte că sunteţi părţi ale unui neam; şi că, câte bunătăţi aveţi, sânt resplătiri din partea neamului
către strămoşii noştrii pentru slujbele ce au făcut. Ca să fim şi noi vrednici acestei cinstiri ale
neamului, datorie netăgăduită avem să uităm patimele cele dobitoceşti şi vrăjbele care ne-au defăimat
atât, încât să nu mai fim vrednici a ne numi neam. Să ne unim dar cu toţii, mici şi mari, şi ca nişte fraţi,
fii ai unia maici, să lucrăm cu toţii împreună, fieştecare după destoinicia sa, câştigarea şi naşterea a
doua a dreptăţilor noastre....

Conducătorii eteriștilor au pus la cale un complot pentru a-l îndepărta. Ridicat prin trădare de la Golești,
la 21 mai Tudor a fost ucis de șefii eteriștilor la Târgoviște, în noaptea de 27 spre 28 mai, învinuit probabil de
colaborare cu otomanii împotriva eteriștilor, fapt pe care istoria nu l-a confirmat niciodată. L-a avut ca dușman
pe redutabilul locotenent-colonel Dimitrie Papazoglu, decorat la Paris de Alexandru I pentru merite deosebite
în executarea de hărți militare.
Angelica Stoican - Cântecul lui Tudor Vladimirescu

https://www.youtube.com/watch?v=ejZEOP3WPhc&t=22s
BIBLIOGRAFIE

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Vladimirescu
 https://www.unitischimbam.ro/tudor-vladimirescu/
 https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/ce-stiati-si-ce-nu-despre-tudor-
vladimirescu-de-ce-a-fost-asasinat-domnul-tudor