Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Igiena LP 8
Igiena LP 8
CONTAMINAREA
MICROBIANĂ A
AERULUI ŞI
SUPRAFEŢELOR
Forme de existență a germenilor microbieni în aer
(d.p.d.v. igienic)
• 1. Picături Flügge
• 2. Nuclee de picături
• 3. Praful microbian
1. Picături Flügge
picături de secreţie nazală, buco-faringiană şi bronşică
conţin mucus, resturi celulare rezultate din descuamarea
epiteliilor şi germeni
sunt eliminate de orice persoană prin vorbit/strănut/tuse
datorită existenţei mucusului, ce acţionează ca un strat
protector, germenii îşi păstrează întreaga puterea de
contagiozitate (100%)
datorită dimensiunilor mari (100 μm) contaminarea se face pe
distanţe mici 1-2 metri – contaminare prin contact direct
1. Picături Flügge
1. Picături Flügge
Carl Georg Friedrich Wilhelm Flügge (n. 12 septembrie 1847 - d. 10 decembrie 1923) a fost un
bacteriolog, epidemiolog și igienist german, originar din Hanovra.
A studiat medicina la Göttingen, Bonn, Leipzig și München, iar în 1878 a fost lector de igienă în
Berlin. În 1881 el a fost profesor de igienă de la Universitatea din Göttingen, și apoi profesor la
Universitatea din Breslau și Berlin, unde l-a succedat pe Max Rubner (1854-1932) la Catedra de
Igienă. Flügge a fost coleg cu Robert Koch (1843-1910), și cu doi cunoscuți asistenți ai lui de la
Breslau: Wolfgang Weichardt (1875-1943) și Walther Kruse (1864-1943).
Carl Flügge a pledat ca igiena să fie o disciplină medicală independentă și a efectuat ample
cercetări privind transmiterea bolilor infecțioase, cum ar fi malaria, tuberculoza și holera. În 1890, el
a demonstrat că chiar și în timpul unui "discurs liniștit", picături foarte mici (picăturile lui
Flügge) sunt pulverizate în aer.
Printre publicațiile sale sunt și două lucrări importante cu privire la igienă, Lehrbuch der
hygienischen Untersuchungsmethoden (Manual de metodologia cercetării în domeniul igienei) și
Grundriss der Hygiene (Bazele igienei).
1. Picături Flügge
• N = (n x 10.000) / S x K
In care:
• N = numărul de germeni/m³ aer
• n = numărul de colonii dezvoltate pe suprafaţa mediului de cultură
• S = suprafaţa plăcii Petri
• K = constantă de timp = t/5, unde t = timpul de expunere (minute)
• Deşi metoda prezintă un grad de eroare ridicat (pe plăcile expuse sedimentează
numai particulele cu dimensiuni mari; iar particulele pot sedimenta suprapuse
sau aglomerate), fiind o metodă foarte simplă, este frecvent utilizată în practică.
Metodele de determinare a microorganismelor din aer
• N = (n x 1.000) / V
In care:
• N = numărul de microorganisme/m³ aer
• n = numărul de colonii dezvoltate pe placa Petri
• V = volumul de aer aspirat (exprimat în litri)
• Metoda este bună, dar relativ costisitoare.
D. Metoda prin electroprecipitare
• 1. Metoda tamponului
• 2. Metoda amprentelor
• 3. Metoda peliculelor adezive
• 4. Metoda spălării
1. Metoda tamponului
• N = (n x 100 x d )/ (np x S)
În care:
• N = numărul de microorganisme/cm² de suprafaţă
• n = numărul de colonii citit pe plăci
• d = valoarea reciprocă a diluţiei (10 pentru diluţia 1/10, 100
pentru diluţia 1/100 etc.)
• np = numărul de plăci Petri luate în calcul
• S = suprafaţa cercetată (cm²)
2. Metoda amprentelor
___________________________________________________________________________
Limite maxime admise la 10-15min Limite maxime admise
După curăţenie şi dezinfecţie în timpul lucrului
Spaţii _________________________________________________________________
Controlate NTG/m³ S-patogeni/ Str.β-hem/ NTG/m³ S-patogeni/ Str.β-hem/
Placă placă Placă placă
___________________________________________________________________________
I 200 0 0 300 0 0
II 300 0 0 600 0 0
III 500 0 0 1.000 0 0
Numărul de germeni admis în spitale