Reabilitarea mediului în

zonele exploatărilor miniere

partea II
Ziua 8

Profesor asociat dr. ing. Ervin Robert MEDVÉS

Facultatea de Geologie şi Geofizică
UNIVERSITATEA din BUCURESTI
 Reabilitarea mediului în zonele exploatărilor miniere - II

Gestionarea substanţelor periculoase

Problemele principale de rezolvat sunt:

 substanţele periculoase asociate cu activităţile de exploatare
şi procesare a minereurilor includ o serie de substanţe şi
compuşi chimici care prezintă ameninţări serioase pentru
sănătatea publică şi pentru mediu dacă nu sunt gestionate
corespunzător.
 substanţele periculoase pot avea un impact asupra mediului
dacă nu sunt eliminate accidental sau deliberat în concentraţii
periculoase, sau dacă sunt eliminate într-o zonă de unde pot
fi eliberate în mediu.
 procesul de extracţie a aurului cu cianuri ridică probleme
deosebite deoarece utilizează cianura de sodiu, o substanţă
chimică extrem de periculoasă, care poate genera impacturi
de mediu considerabile dacă este eliberată în mediu.
 Reabilitarea mediului în zonele exploatărilor miniere - II

Pe amplasamentele miniere din România, există trei

categorii de substanţe chimice care necesită o atenţie
deosebită:

 SUBSTANŢE CHIMICE PENTRU PROCESARE:

 Soluţii acide şi caustice;
 Cianuri (în special NaCN);
 Agenţi de flotaţie;

 PRODUŞI PE BAZĂ DE HIDROCARBURI

 Motorina şi lubrifianţii, care prezintă un risc de combustie
şi de poluare a apei dacă au loc scurgeri;

 ALTE DEŞEURI
 Cele mai importante sunt azbestul, bifenilii policloruraţi
(PCB), şi acumulatori cu plăci de plumb şi acid sulfuric.
 Reabilitarea mediului în zonele exploatărilor miniere - II
Pentru gestionarea cianurilor trebuie aplicate următoarele Zece Principii.
1. Implementarea unei proceduri generale de planificare, de la concepţie
la închidere şi reabilitare, pe baza unei evaluări a riscurilor.
2. Adoptarea, implementarea şi revizuirea periodică a unei strategii de
management al cianurilor.
3. Introducerea iniţială şi continuă a unui program de instruire în protecţia
muncii şi gestionarea cianurilor pentru toţi angajaţii implicaţi în
gestionarea cianurilor.
4. Stabilirea unor responsabilităţi bine definite pentru persoanele cu
putere de decizie şi cu linii de comunicaţie eficace în cadrul forţei de
muncă.
5. Instituirea unor proceduri sigure pentru manipularea cianurilor.
6. Integrarea planurilor de management al cianurilor şi de management
al apei din cadrul minei.
7. Identificarea şi implementarea unor opţiuni corespunzătoare de
minimizare a cererii de cianuri, şi de reutilizare, reciclare şi eliminare
a cianurilor reziduale de la operaţiile de pe amplasament.
8. Efectuarea periodică a unor audituri privind cianurile şi revizuirea
procedurilor de gestionare a cianurilor, dacă este cazul.
9. Elaborarea unui program de monitorizare a mediului, pentru locurile de
muncă şi pentru mediu.
10. Stabilirea unei proceduri de răspuns la situaţii de urgenţă, atent
elaborată şi exersată în mod periodic.
 Reabilitarea mediului în zonele exploatărilor miniere - II

ADOPTAREA CODULUI INTERNAŢIONAL DE GESTIONARE A CIANURILOR

disponibile la pagina de internet http://www.cyanidecode.org

Instalaţii de procesare care utilizează cianuri la un amplasament minier din România

 Reabilitarea mediului în zonele exploatărilor miniere - II

Codul le solicită organizaţiilor semnatare

să se conformeze cu principiile şi
standardele pentru protecţia mediului, a
angajaţilor şi a comunităţii în toate etapele
utilizării cianurilor, adică în timpul:
 producerii cianurilor;
 transportului către amplasamentul minier;
 manipulării şi depozitării pe amplasament;
 toate aspectele activităţilor miniere; şi
 dezafectării minei.
 Reabilitarea mediului în zonele exploatărilor miniere - II

La implementarea acestor măsuri se

anticipează acţiuni speciale în legătură cu:

 siguranţa angajaţilor;
 răspunsul la situaţii de urgenţă;
 instruirea forţei de muncă; şi
 consultarea comunităţii şi comunicarea cu
aceasta.
 Reabilitarea mediului în zonele exploatărilor miniere - II
Managementul emisiilor atmosferice
Aspectele cheie care trebuie rezolvate includ:
 Emisiile de praf sub formă de particule (în special particulele fine de tipul
PM10) şi emisiile gazoase (în principal SO2, NOx, CO şi HF). Alte impacturi
importante sunt legate de depunerea prafului pe plante şi recolte. Gazele de
mină reprezintă de asemenea un pericol deoarece contribuie la efectul de
seră.
 Emisiile fugitive, care pot fi inhalate şi respirate, au de obicei impactul cel
mai dăunător asupra calităţii aerului.
 Emisiile gazoase includ atât gazele eliberate ca produse secundare ale
activităţii miniere (ex: metanul în cazul exploatării cărbunelui); gazele
generate în procesul de procesare şi preparare a mineralelor, cât şi gazele
de combustie de la echipamente şi vehiculele de transport.
 Riscul intrinsec asociat prafului toxic depinde de vecinătatea receptorilor din
mediu, susceptibilitatea receptorilor, tipul şi forma minereului exploatat. Cele
mai mari riscuri sunt asociate cu nivele ridicate de arsen, plumb, radionuclizi
sau azbest din praful antrenat de vânt. Expunerea la praful de siliciu este un
aspect important, acesta fiind responsabil de apariţia silicozei.
 Factorii meteorologici joacă un rol important pentru natura poluării
atmosferice şi a emisiilor de praf. Ca urmare trebuie luate măsuri
suplimentare de protecţie atunci când vântul are viteze mari sau în cazul
condiţiilor meteorologice nefavorabile, pentru a minimiza emisiile de praf,
vitezele scăzute ale vehiculelor, stropirea drumurilor şi a haldelor de steril şi
reducerea cantităţii produselor transportate per încărcătură.
 Reabilitarea mediului în zonele exploatărilor miniere - II
Strategii de monitorizare a gazului înainte sau după închiderea minelor de cărbune
Principalele pericole la suprafaţă asociate cu emisiile de gaz care trebuie luate în
considerare la închiderea minelor subterane de cărbune
Pericol Importanţă şi implicaţii
Emisii de metan Orice emisie necontrolată la suprafaţă este
inacceptabilă.
Emisii de gaz de mină Sunt necesare emisii mari pentru a
(dioxid de carbon şi azot) produce efecte dăunătoare la suprafaţă.
Emisii de monoxid de carbon Pot fi dăunătoare emisii minore. Creşterea
rapidă a concentraţiilor poate fi un indicator
al unei combustii spontane în minele
abandonate.
Emisiile bogate în dioxid de carbon Emisiile relativ mici pot fi dăunătoare
Încetarea aerajului Odată aerajul oprit, gazele vor fi libere să
migreze către suprafaţă.
Inundaţiile Gazele sunt împinse atunci când galeriile şi
abatajele sunt inundate. Acestea se pot
acumula sub presiune. Rutele de migrare
ale gazelor pot fi de asemenea modificate.
 Reabilitarea mediului în zonele exploatărilor miniere - II

Diferite opţiuni de control a gazelor la închiderea minei

Metodă Sursa de gaz de mină Măsuri preventive
care este tratată
Exploatarea în Toate golurile de mică Soluţie permanentă reprezentată de
carieră şi adâncime şi căile de eliminarea instabilităţii solului şi riscurile de
rambleierea migrare emisie la suprafaţă.
Cimentarea Abataje de mică Reducerea riscului de migrare a gazului şi
golurilor adâncime la mine amenajarea intrărilor în mine abandonate.
abandonate şi intrări
Permiterea Abataje miniere Reduce volumul bazinului şi oportunitatea
inundării abandonate de eliberare, producere şi migrare a gazelor.
Posibile implicaţii privind instabilitatea
terenului.
Extracţia activă Abataje abandonate Presiunea negativă previne scăpările de
a gazului interconectate gaze la suprafaţă
Aeraj pasiv Abataje de mică Reduce riscul de migrare a gazelor de la
adâncime, abandonate intrările în minele abandonate şi abatajele
de mică adâncime.
 Reabilitarea mediului în zonele exploatărilor miniere - II

Managementul subsidenţei
Aspectele cheie care trebuie rezolvate cuprind:
 Potenţialul de subsidenţă există pentru toate formele de exploatare minieră
subterană, dar în România este legată în special de exploatarea sării şi a
cărbunelui.
 Subsidenţa se poate manifesta sub forma pâlniilor de eroziune şi prin
aceasta poate duce la evenimente catastrofale. Subsidenţa produce
pagube, afectand rezistenţa clădirilor, infrastructura, terenurile agricole şi
sistemele de drenaj.
 Pericolul şi gradul de extindere a subsidenţei sunt în mare parte legate de
metoda de exploatare folosită.

Revărsarea soluţiei hipersaline

amestecată cu motorină datorită
prăbuşirii tavanului galeriei de la
mina de sare Ocnele Mari în
septembrie 2001
 Reabilitarea mediului în zonele exploatărilor miniere - II

Informaţii despre
Anticiparea subsidenţei Consultarea comunităţii
amplasament

Impactul subsidenţei Cerinţe statutorii

•natura, extinderea şi magnitudinea
•prioritizarea pe baza riscului

Propunere de Plan de management a subsidenţei

•O abordare sistemică bazată pe rezultate
•Definirea zonelor sau caracteristicilor cu grade diferite de prioritate privind managementul
•Planificarea / proiectarea exploatării să ia în considerare priorităţile de management
definite
•Măsurile de remediere şi reducere a efectelor negative şi alte măsuri de management
relevante să fie consecvente cu priorităţile de management definite
•Capacitatea sistemului de management de a detecta avertizările timpurii privind orice
abatere de la obiectivele definite şi de a răspunde la aceste abateri
•Capacitatea planurilor pentru sitaţii neprevăzute / proceduri pentru situaţii de urgenţă
propuse
•Managementul incertitudinilor

Structura dintre diferitele elemente ale aplicării unui PMS

(după New South Wales Department of Mineral Resources – Guideline for Applications
for Subsidence Management Approvals)
 Reabilitarea mediului în zonele exploatărilor miniere - II

Implicarea comunităţii
Activităţile cele mai eficiente şi de dezvoltare durabilă a comunităţii reflectă
câteva principii de bază:
Adoptarea unei Abordări Strategice: activităţile de dezvoltare la nivelul
operaţional sunt legate de obiectivele strategice pe termen lung pentru
companie, şi sunt aliniate cu planurile de dezvoltare ale comunităţii şi/sau
regionale, existente şi viitoare.
 Asigurarea Consultării şi Participării: comunităţile locale sunt implicate
activ în toate etapele proiectului - concepere, proiectare şi implementare,
inclusiv închidere şi post-închidere.
 Lucrul în Parteneriat: organizaţiile private, guvernamentale, ONG-uri şi
organizaţii ale comunităţii locale, care vin cu diferite capabilităţi şi resurse,
dar împart aceleaşi interese şi obiective, pot realiza mai mult acţionând
împreună decât individual. De asemenea prin parteneriatele oficiale sau
neoficiale se pot reduce costurile, se poate evita duplicarea iniţiativelor
existente şi se poate reduce dependenţa comunităţii de exploatarea minieră. minieră
 Întărirea Capacităţii: Programele care pun accentul pe întărirea capacităţii
comunităţii locale, ONG-urilor, autorităţilor, sunt mai durabile pe termen lung
decât furnizarea de resurse financiare, materiale sau infrastructură fără
existenţa unui cadru participativ care să privească în perspectivă, creat în
mod corespunzător.
După the ICMM Community Development Toolkit
 Reabilitarea mediului în zonele exploatărilor miniere - II

Proces de luare a deciziilor unilateral

Luarea deciziei

Identificarea problemei Implementare

si planificare
Începerea Finalizarea
proiectului proiectului

Proces de luare a deciziilor în mod participativ

Luarea deciziei
Identificarea problemei
si planificare Implementare
Începerea Finalizarea
proiectului proiectului

Procesul de luare a deciziilor unilateral fata de cel în mod participativ

Procesul participativ de luare a deciziilor

 Reabilitarea mediului în zonele exploatărilor miniere - II

Metode de consultare:
Buletine de ştiri, întâlniri etc.

Descrierea amplasamentului proiectului:

Operaţii, angajarea forţei de muncă,
implicaţii de mediu, controlul din partea
autorităţilor, implicaţii sociale şi economice Contribuţia
comunităţii

Managementul proiectului:
Verificări de mediu, caracteristici
sociale şi economice

Modificări ale propunerii sau planului:

Notificarea condiţiilor care s-au modificat -
economice, de management, de mediu,
legislative.

Formele de consultare pe toata perioada de derulare al proiectului

 Reabilitarea mediului în zonele exploatărilor miniere - II

Întrebările cheie la care trebuie să răspundă o analiză a

părţilor interesate sunt:
 Care sunt principalele părţi interesate?
 Care sunt relaţiile dintre ele?
 Există vreun conflict?
 Cum văd ei problema (aşa cum este acest lucru
identificat iniţial de titularul proiectului)?
 Care sunt principalele lor îngrijorări şi cum pot fi aceştia
motivaţi să participe?
 Pot aceştia să contribuie la procesul de luare a deciziei?
 Este nevoie de aceştia pentru implementare?
 Pot aceştia să blocheze procesul de luare a deciziei sau
implementarea proiectului?
 Sunt aceştia afectaţi de, sau au vreun interes în
problemele respective?
 Reabilitarea mediului în zonele exploatărilor miniere - II

Dezvăluire timpurie Folosirea informaţiei în

sprijinul consultării

Patru principii de
management pentru
dezvăluirea
informaţiei despre
proiect

Asigurarea Furnizarea de
accesibilităţii informaţii
informaţiei semnificative

Cum să faci afaceri mai bune prin consultare publică eficientă