LP 2: INFECŢIILE

BACTERIENE CUTANATE
Dr. David Ramona-Elena
Medic rezident Dermato-Venerolog
Stafilococii
• familia Micrococcaceae
• coc gram-pozitiv,necapsulat,aşezat în ciorchine,aerob, facultativ anaerob.
• stafilococul alb (S. epidermidis) este patogen oportunist
• principalul habitat al Stafilococului auriu este regiunea anterioară a nărilor, perineu, tub
digestiv, pielea păroasă a capului şi părul, mâinile (mai ales subunghial)
• stafilococul auriu este o specie virulentă şi toxigenă
• rar pe tegument integru deoarece bacteriile nu pot trece de stratul cornos al epidermului
• lipidele de pe suprafata tegumentului au proprietati antibactericide
• frecvent pe leziuni cutanate preexistente (ruperea barierei cutanate)- maceratie, rani cronice,
escoriatii in urma leziunilor de grataj datorita cresterii pH-ului, cantitatii de dioxid de
carbon si nivelului de apa din epiderm
• contin proteine de suprafata care adera de mucoasa nazala, tegument
• este nevoie de 10000 de S.aureus pentru a produce un abces!
Streptococii
• familia Streptococcaceae
• coci gram-pozitivi, necapsulaţi, aşezaţi în lanţuri, aerobi, facultativ anaerobi
• principalul habitat al lor este rinofaringele
• patogenitatea streptococului este dată de o multitudine de factori de virulenţă şi de toxine
• clasificarea cea mai utilizată este cea antigenică, propusă de Lancefield- 19 grupuri
serologice de streptococi. Streptococul piogen grup A este cel mai important pentru
patologia dermatologica.
• in functie de capacitatea de a produce hemoliză, streptococii beta hemolitici, care
produc o zonă întinsă de hemoliză completă pe geloză sânge şi au rol principal în
patologia cutanată;
Stafilodermiile au fost clasificate în:
• stafilodermii pilosebacee- foliculite si perifoliculite
• stafilodermii ale glandelor sudoripare
• stafilodermiile unghiilor
• stafilodermiile pielii glabre

Foliculitele superficiale:
Impetigo stafilococic Bockhart
• mică pată eritematoasă care este apoi înlocuită cu o pustulă centrată de un fir de păr şi
înconjurată de un halou eritematos. Pustulele au dimensiuni cuprinse între 1-5 mm şi
sunt izolate sau grupate într-un placard. Ele se rup sau se usucă în câteva zile şi rezultă
cruste. Se vindecă fără cicatrice. Rareori, la persoane cu imunitatea deprimată,
afecţiunea poate avea o evoluţie cronică, extinzându-se la foliculii vecini şi complicându-
se cu abcese, furuncule, celulită, sicozis etc.
Foliculitele profunde:
1. Sicozisul vulgar – stafilococic
2. Foliculita genelor
3. Foliculita narinara

• 1. pustule foliculare superficiale, care evoluează spre papulo-pustule centrate de un fir de

păr şi asociate cu colecţii purulente profunde, realizând aspectul de „abces în buton de
cămaşă".
• leziunile se însoţesc de reacţie perifoliculară şi au tendinţa la confluare în plăci
eritemato-edematoase, acoperite cu pustule care se deschid şi se acoperă de cruste brun-
cenuşii.
• evoluţia este cronică, cu pusee recidivante şi tendinţă la extensie spre foliculii vecini,
uneori conducând spre o formă particulară de sicozis care poartă numele de foliculită
decalvantă sau sicozis lupoid.
• infecţia pătrunde până la papila firului de păr pe care o distruge şi determină alopecie
cicatriceală. Evoluează sub formă de placarde cu zonă centrală lipsită de păr,
lucitoare, înconjurată de o zonă activă periferică, cu multiple pustule foliculare şi
cruste
• mai multe placarde pot conflua rezultând zone alopecice întinse.
2.Foliculita genelor (ulcior, orgelet)
• foliculită profundă, cu evoluţie acută, care se localizează la marginea pleoapelor, sub
forma unei nodozităţi dureroase, centrată de un fir de păr.
• evoluţia este spre abcedare, cu eliminarea puroiului şi vindecare în 7-10 zile

3.Foliculita narinară
• infecţie a foliculilor narinari, foarte dureroasă, care adesea se însoţeşte cu fenomene
de celulită, putând evolua spre un furuncul
• consecinţa unei rinite cronice şi/sau a leziunilor de grataj
Furunculul (perifoliculita)
• foliculită cu perifoliculită acută necrozantă, ce afecteaza atât foliculul pilos cât şi
glandele sebacee, ţesutul conjunctiv perifolicular şi ţesutul adipos subcutanat.
• debutează cu o mică pustulă foliculară şi prurit local
• evoluează în profunzimea foliculului pilos, interesând şi ţesuturile perifoliculare, cu
formarea unui nodul deosebit de dureros, care creşte rapid în dimensiuni, până la 1-2
cm diametru, devine fluctuent şi elimină burbionul, rezultând o ulceraţie crateriformă,
care se vindecă în 2-3 săptămâni, cu cicatrice
• burbionul reprezintă miezul necrotic al leziunii şi este format din puroi, detritusuri
celulare şi sânge.
-furunculul malign al feţei:
• se localizează în cele 2/3 superioare ale feţei (buza superioară, şanţul nazogenian, obraz)
• poate determina complicatii grave (tromboflebita sinusurilor laterale, septicemie,
tromboflebita de sinus cavernos)
• edem important al regiunii afectate şi starea generală alterată, febră, frison
• tromboflebita sinusului cavernos asociaza simptomatologie neurologica (semne
meningeale, paralizie de nervi motori ocular şi facial) şi oculara (chemozis conjunctival,
protruzia globilor oculari);
-furunculul antracoid:
• formă particulară de furuncul care constă în interesarea mai multor foliculi piloşi
învecinaţi şi a ţesuturilor din jurul lor, mergând în profunzime până la nivelul
hipodermului
• sunt interesate regiunile cu tegument gros şi puţin elastic (ceafă, umeri, coapsă etc).
• placard inflamator acoperit de multiple pustule foliculare
• prin eliminarea burbioanelor rezultă numeroase ulceraţii crateriforme, care conferă
leziunii aspectul „în stropitoare".
• se vindecă greu, pe parcursul a mai multe săptămâni, cu formarea de cicatrice inestetice,
cheloidiene
• starea generală este modificata (febră, frison, astenie, greaţă) şi, uneori, se asociază
limfangită şi adenopatie
Hidrosadenita
• infecţie stafilococică cronică ce interesează glandele sudoripare apocrine
• leziunile sunt deseori precedate de senzaţie de prurit şi jenă locală
• debutul se face prin unul sau mai mulţi noduli inflamatori subcutanaţi, dureroşi, duri
iniţial, care cresc în dimensiuni, devin fluctuenţi, tegumentul supraiacent este eritematos
şi cald şi leziunile abcedează, eliminându-se un puroi cremos amestecat cu sânge
• netratat, procesul inflamator se extinde spre ductele sudoripare vecine şi în hipoderm cu
formarea de plăci sau benzi liniare indurate
• se vindecă prin fibroză, cu apariţia de cicatrice profunde, vicioase, care pot provoca
impotenţă funcţională.
• evoluţia este ondulantă, pe parcursul a luni sau ani de zile, putând să se complice cu
celulită sau sechele ale proceselor inflamatorii cronice.
STAFILOCOCIILE UNGHIILOR
Perionixisul
• infecţie a repliului periunghial, întâlnită mai ales la femei
• tumefierea repliului unghial, care este roşu şi foarte dureros spontan şi la palpare
• la presiune se scurge o cantitate mica de puroi cremos, galben.
Onixisul stafilococic
• secundar unui perionixis, prin extinderea infecţiei la nivelul lamei unghiale, care se
îngroaşă, prezintă puncte supurative şi depresiuni transversale şi devine friabila
STAFILOCOCIILE PIELII GLABRE
Impetigo bulos
• debutează cu vezicule care cresc în dimensiuni şi devin bule, de 1-2 cm diametru, înconjurate
de un halou eritematos. Bulele sunt flasce, conţinutul lor este clar la început, apoi se tulbură,
se rup, rezultând eroziuni care se acoperă de cruste brune, subţiri
• uneori leziunile iau un aspect circinat sau serpiginos, având un centru scuamos şi periferia
veziculoasă care se extinde progresiv
• localizările de elecţie sunt faţa (perinazal, peribucal) şi membrele
• starea generală este, de obicei, bună şi nu apare adenopatie
• vindecarea se face, în general, spontan, la 10-15 zile, fără cicatrice, doar cu un discret eritem
rezidual
Necroliza toxică epidermică (Sindromul Lyell de natură stafilococică)
• debutul este acut, la 2-3 zile de la o infecţie stafilococică banală (faringită, rinită,
conjunctivită), cu febră şi pete eritematoase localizate iniţial la nivelul marilor
pliuri şi periorificial
• se extind până la realizarea unei adevărate eritrodermii pe care apar bule flasce mari
care conduc la decolări epidermice masive, în lambouri, tegumentul luând aspectul
de piele opărită
• rezultă suprafeţe denudate întinse, exsudative, cu alterarea marcată a stării generale,
prin tulburări ale echilibrului acido-bazic şi ale termoreglării
Botriomicomul (granulomul piogenic)
• varietate de tumoră angiomatoasă suprainfectată, mai frecvent la nivelul
extremitatilor
• tumoră hemisferică, cu diametrul de 0,5-2 cm, pediculată sau sesilă, de culoare roşie-
negricioasă, de consistenţă moale. Suprafaţa este papilomatoasă, frecvent erodată şi
acoperită de cruste hemoragice
• la periferie tumora este înconjurată de un guleraş, care rezultă prin erodarea
epidermului
• evoluţia este lentă, leziunea crescând în dimensiuni timp de câteva săptămâni sau luni,
după care staţionează
• subiectiv, rareori, apare durere la presiune sau prurit
• de obicei leziunea este unică.
Omfalita
• piodermită stafilococică, care interesează ombilicul şi apare, mai ales, la nou-născuţi, în
condiţii de igienă deficitară sau la prematuri
• placard eritemato-edematos difuz la nivelul ombilicului. Suprafaţa sa supurează şi se
acoperă de eroziuni şi cruste
• se poate complica cu gangrena produsă de asociaţii microbiene, cu tromboza venei
porte, cu peritonită sau septicemie
STREPTOCOCIILE ERITEMATOASE
Erizipelul
• piodermită streptococică eritematoasă profundă, cu evoluţie acută, care interesează
limfaticele reticulare ale dermului
• debut brusc cu febră, frison şi stare generală alterată (greaţă, curbatură, cefalee)
• la nivelul regiunii tegumentare interesate apare o placă eritemato-edematoasă, cu suprafaţa
lucioasă, care se poate acoperi cu vezicule sau bule, uneori cu conţinut hemoragic
• la periferie, leziunea este net delimitată de un burelet mai proeminent
• leziunea este deosebit de dureroasă şi se extinde în suprafaţă rapid, ajungând în primele zile
la un diametru de 15-20 cm
• se asociază adenopatie inflamatorie regională
• de obicei, leziunea este unică, rareori multipla
• se localizează cel mai frecvent pe faţă şi membrele inferioare
• in cazul interesării gambelor, poarta de intrare o reprezintă fisurile unui intertrigo
micotic interdigitoplantar, iar pentru localizarea facială (perinazal, periocular), poarta de
intrare este nazală, oculară, otică
• evoluţia naturală este spre vindecare spontană, în câteva săptămâni, cu descuamare şi
discretă pigmentaţie
• se poate complica cu: celulita, abcese cutanate, septicemie, infecţii metastatice viscerale,
glomerulonefrită acută. Localizările de la nivelul feţei se pot complica cu tromboflebite de
sinus cervical, meningită, abcese cerebrale
• tendinţa la recidive
Celulita streptococică
• streptodermie eritematoasă profundă, cu evoluţie acută sau cronică, care interesează ţesutul
conjunctiv lax subcutanat
• se poate extinde şi superfi­cial, adesea coexistând cu erizipelul, de care poate fi greu
diferenţiată.
• apare pe leziuni cutanate preexistente (ulcere, plăgi traumatice sau operatorii, edem
limfatic, acnee, hidrosadenită).
• debutează cu un placard difuz eritemato-edematos dureros, ulterior febra, frison, stare
generala alterata
• în profunzime se dezvoltă abcese ce conduc la necroza tegumentului interesat
Cheilita angulară streptococică (stomatita angulară, perleşul, zăbăluţa)
• localizată la nivelul comisurii labiale
• debutează cu vezicule care apar pe fond eritematos şi se sparg lăsând fisuri dureroase
acoperite de cruste melicerice.
Ectima
• streptodermie profundă, ulceroasă, apare la persoanele cu teren predispozant şi cu igienă
deficitară, fie primar, fie secundar, prin suprainfecţia unei leziuni preexistente, pruriginoasă.
• debutează cu bule şi/sau pustule pe fond eritematos, care cresc în dimensiuni până la 2-4 cm
şi se acoperă de cruste aderente, brun-negricioase
• la periferie se observă un halou eritemato-edematos, iar baza leziunilor este indurată. După
îndepărtarea crustei rămâne o ulceraţie cu fundul anfractuos, acoperit cu puroi galben-verzui,
care se vindecă lent, în câteva săptămâni, lăsând o cicatrice pigmentată
• leziunile sunt, de obicei, multiple şi se localizează de predilecţie la nivelul membrelor
inferioare unde, când se asociază cu insuficienţă cronică venoasă, pot evolua spre un ulcer de
gambă
• poate avea caracter recidivant
Va multumesc!