RABIA

VIRUS
ELABORAT:SORBALA ARTIOM
PROFESOR:NATALIA IACOVET
 CURPINS
 Morfologia
 Patogeneza
 Diagnosticul virusologic
 Schema transmiterei rabiei
 Cultivarea
 Receptivitatea animalelor
 Caile de transmitere, sursele de infectie,simptomele
 Imunitatea, profilaxia, tratarea.
MORFOLOGIA
Agentul patogen al rabiei are virioni baciloformi
(forma de glonte), la care un capat este plat , iar
altul alungit. Dimensiunile virionilor constituie 80-
180nm. Virionul contine molecule monocatenare de
ARN, inconjurate de capside proteice. La exterior
capsida este acoperita de o membrana , din
componenta careia fac parte glicoproteide si
glicolipide. In membrana se contin formatiuni
ghimpoase, numite peplomeri.
PATOGENEZA
Din momentul muşcării sau pătrunderea sa- livei pînă la
îmbolnăvirea omului trec de la 15-45 de zile pînă la 3-6 luni
(au fost descrise cazuri de incubare a virusului mai mult de
un an). Perioada de incubare depinde de porțile de infecție și
ca- racterul afectării tesutului. Cea mai scurtă perioadă de
incubare este înregistrată la muşcăturile feței și ale capului.
Tabloul clinic al rabiei la ciini. Animalele devin posomorîte,
apare salivația abundentă. Ciinii incearcă să mänince diverse
obiecte necomestibile-pietre, surcele ş.a. Apoi Incepe
perioada de iritare. Animalul aleargă rectiliniu, cu ca- pul în
jos. Se năpustește asupra oamenilor şi animalelor şi fără a
lătra ii muşcă. Perioada de iritare se schimbă cu paralizia şi
decesul animalului.
DIAGNOSTICUL
VIRUSOLOGIC
Diagnosticul postmortal se bazează pe: 1)
evidențierea cor- pusculelor Babeş-Negri în
celulele encefalului; 2) depistarea
antigenilor specifici prin metoda
anticorpilor fluorescenti; 3) izolarea
virusurilor prin metoda probelor biologice
pe animalele de laborator.
SCHEMA TRANSMITEREI
RABIEI
Rabia se transmite oamenilor de la animale. Transmiterea are loc de
obicei prin zgârierea sau mușcătura de către un animal a altuia sau
a oamenilor. Saliva animalului infectat poate transmite rabia dacă
aceasta vine în contact cu membranele mucoase ale altui animal
sau om.
CULTIVAREA
Virusul rabiei se cultiva in tesutul nervos al
soarecilor, puilor, iepurilor, in embrionii de gaina,
de bovine, ovine si in culturile tisulare ale
diferitelor specii de animale.
Receptivitatea animalelor. De rabie se îmbolnăvesc
multe animale domestice şi sălbatice, chiar şi
păsări. Insă cel mai des se îmbolnăvesc cîinii, lupii,
vulpile, liliecii. Liliecii se infectează de rabie fără de
simptome specifice şi, posibil, reprezintă
conservanți ai virusului rabiei în natură.
CAILE DE TRANSMITERE ,
SURSE DE INFECTIE
Surse de infectie : Animalele bolnave
Caile de transmitere: Virusul rabiei se transmite
prin contactul direct cu animalele bolnave
(muscatura) sau la nimerirea salivei animalului
bolnav pe suprafata afectata a pielii sau pe
membranele mucozitare.
SIMPTOMELE 1
Exista doua forme de rabie: paralitic si furios. In stadiul precoce al
simptomului (prodomal) al infectiei cu rabie, un animal va prezenta doar semne
usoare de anomalii ale sistemului nervos central. Aceasta etapa va dura de la
una la trei zile. Majoritatea cainilor vor progresa apoi catre stadiul furios sau
stadiul paralitic, sau o combinatie a celor doi, in timp ce altii cedeaza la
infectie, fara sa prezinte simptome majore.
Rabia furioasa la caini se caracterizeaza prin schimbari de comportament
extreme, inclusiv agresivitate excesiva si comportament de atac. Rabia
paralitica, denumita si rabie muta, se caracterizeaza prin slabiciune si
pierderea coordonarii, urmata de paralizie.
Acesta este un virus cu miscare rapida. Daca nu este abordata inainte de a
incepe simptomele rabiei la caini, prognosticul este grav. Prin urmare, daca
animalul a fost intr-o lupta cu un alt animal, sau a fost muscat sau zgariat de
un alt animal, sau daca aveti vreun motiv sa suspectati ca animalul tau de
companie a intrat in contact cu un animal rabat (chiar daca animalul dvs. de
companie a fost vaccinat impotriva virusului), trebuie sa va duceti imediat
cainele la un medic veterinar pentru ingrijire preventiva.
SIMPTOMELE 2
Urmatoarele sunt cateva dintre simptomele rabiei la caini. Cu toate acestea, daca ai
vreun motiv sa suspectezi ca animalul tau de companie a fost expus la rabie,
adreseaza-te imediat medicului veterinar. NU astepta pana cand observati simptome,
deoarece pana atunci este prea tarziu pentru a va salva animalul de companie.
• Febra;
• Convulsii;
• Paralizie;
• Hidrofobie;
• Falca este picata;
• Incapacitatea de a inghiti;
• Schimbarea tonului blanei;
• Lipsa de coordonare;
• Timiditate sau agresiune neobisnuita;
• Excitabilitate excesiva;
• Iritabilitate constanta/schimbari de atitudine si comportament;
• Salivatie excesiva (hipersalivare) sau saliva spumoasa.
SIMPTOMELE 3
Majoritatea animalelor furioase prezinta semne de perturbare a sistemului nervos
central. Cei mai fiabili indicatori sunt schimbarile de comportament bruste si
severe si paralizia inexplicabila care se agraveaza in timp. Modificarile
comportamentale pot include pierderea brusca a apetitului, semne de retinere
sau nervozitate, iritabilitate si hiperexcitabilitate. Animalul poate cauta
singuratate sau un animal neprietenos poate deveni prietenos. Se poate dezvolta
agresivitate necaracterista; un animal normal calm si ascultator poate deveni
vicios. In mod obisnuit, animalele ce isi pot pierde frica de oameni. 
Forma furioasa a rabiei este sindromul „cainelui nebun” clasic, desi este
observat la toate speciile. Animalul devine iritabil si isi poate folosi in mod vicios
si agresiv dintii si ghearele cu cea mai mica provocare. Postura este alerta si
anxioasa, cu pupilele dilatate. Zgomotul poate invita la atac. Astfel de animale
pierd frica si prudenta altor animale. Pisicile rabide pot ataca brusc, muscand si
zgariand vicios. Pe masura ce boala progreseaza, convulsiile si lipsa coordonarii
musculare sunt frecvente. Moartea este cauzata de paralizia progresiva.
Forma paralitica (sau „muta”) a rabiei este de obicei observata cu paralizia
muschilor gatului si maxilarului, adesea cu salivatie excesiva si incapacitate de
inghitire. De asemenea, animalele afectate pot pierde controlul muscular. Este
posibil ca aceste animale sa nu fie vicioase si rareori incearca sa muste. Oamenii
pot fi infectati atunci cand examineaza gura pisicii sau ii dau medicamente cu
mainile goale. Din nou, paralizia progreseaza pe tot corpul si moartea apare in
cateva ore.
IMUNITATEA , TRATAREA
Imunitatea- Imunitatea postinfecțioasă este insuficient
cercetată. Mecanismul imunității, care se dezvoltă după
vac- cinare, este determinat de prezența anticorpilor, care
neutralizează virusul, ce apar peste 2 săptămîni de la
vaccina- precum și de interferența dintre virusul de
vaccină şi cel sălbatic. Fenomenul interferenței constă în
aceea că virusul fixat pătrunde mult mai repede în celulele
sistemului nervos, se reproduce în ele și încurcă la
pătrunderea virusului sălbatic. Imunitatea se păstrează
timp de 6 luni.
Tratament-Dupa o expunere posibila la virusul rabic, se
impune curatirea ranii si vaccinarea pentru ca acestea
sunt cele mai eficiente metode de a stopa raspandirea
infectiei.
PROFILAXIA
Profilaxia NESPECIFICA. Lichidarea animalelor bolnave şi a ciinilor
vagabonzi. Inregistrarea și vaccinarea obligatorie a ciinilor. In caz de
muşcătură e necesară prelucrarea imediată a răni.
Profilaxia specifică. Inocularea serului antirabic propus de L. Pasteur.
Vaccinul reprezintă suspensie de țesut nervos al animalului (iepure,
şoarece ş.a.) xã lips. Ele se deosebesc după calitatea și tipul
conservantului. rabiei. Se cunosc 2 tipuri de vaccinuri: Fermi şi Fil-
infectat cu virusul fi- Vaccinul Fermi conține 1% de fenol, iar Fillips-
GLICERINA. Actualmente se folosește vaccinul Flory. Acest vaccin viu
antirabic se prepară din virusurile cultivate în embrionii pă- sărilor.
Principiul de acțiune este analogic (interferența vi- rusurilor). glicerină.
La muşcături periculoase de animale bolnave și în sco- pul măririi
eficacității vaccinurilor se aplică și imunoglobuli- na antirabică, care se
obține din serul de cal hiperimunizat cu virus fixat. Imunoglobulina are
posibilitatea de a neutra- liza acțiunea virusului. In afară de aceasta ea
preîntîmpină complicațiile postvaccinale (encefalomielita alergică ș.a.).
CONCLUZIE
In concluzie putem spune ca rabia este un
virus destul de periculos si in cazul cind
avem rabia nu trebuie sa intindem timpul ci
sa ne adresam la medic imediat , iar
persoanele care detin animale domestice sa
fie foarte atente in momentele ce tin de
sanatatea lui (diagnostica cinelui ,
vaccinarea lui si multe altele). Pretuiti
sanatatea dumnevoastra si a celor dragi!!!!