Igiena apei

 Necesarul de apa
1) Apa pentru necesitatile individuale fiziologice: cca 2,5 l/zi, care se
acopera prin ingestie cca 1,5-2 l, iar restul rezulta din compozitia
alimentelor si metabolizarea acestora.Unele alimente sunt bogate in
apa, (castravetele contine 98 % apa, tomatele 94 % apa, lubenita).
2) Apa necesara igienei corporale, pregatirii alimentelor, in scop
gospodaresc, cel putin 5 l, dupa OMS, pentru fiecare om, insa in
statele avansate se foloseste cca 100 l/ persoana.
3) Apa necesara in scopuri arhitectonice, baze nautice, industria
alimentara, sectorul zootehnic
Utilizarea apei in organism
Compozitia chimica a apei
1 Oxigenul este dizolvat in apa, fapt ce influenteaza
caracteristicile organoleptice ale acesteia.Prezenta
oxigenului in apa este important pentru procesul de
autopurificare al apei, oxigenul fiind un indicator de
puritate.
2. CO2 se afla in cantitati variabile si rezulta din procesele
de descompunere.
3 Sarurile minerale din apa sunt de tip sulfati, fosfati,
azotati, cloruri de calciu, natriu, potasiu, magneziu, fier,
mangan.
4. Substantele organice se afla intr-o cantitate mica,
dar depasirea unui anumit prag indica poluare.
Substantele organice se gasesc fie dizolvate, fie in suspensii
si sunt retinute de filtre. Apele de suprafata contin
cantitati mai mari substantele organice, iar apele
subterane sunt bogate in saruri minerale.
 Criteriile de potabilitate a apei

Definitie: apa potabila este apa consumata cu placere, fara a produce riscuri
pentru sanatatea consumatorului.
Criteriile de potabilitate a apei
1) Indicatorii organoleptici: gustul si mirosul apei.
A Gustul apei este determinat de continutul in elementele minerale si gaze
dizolvate, in lipsa lor apa avand un gust fad, neplacut, care nu satisface
senzatia de sete.
-Gustul de prospetime este conferit in principal de O2 dizolvat si in oarecare
masura de CO2 (gust acidulat, acrisor, intepator).
-Poluarea apei cu H2S ii confera gust respingator, gretos, astfel incat provoaca
repulsia consumatorilor.
-Excesul de elemente minerale produce modificari ale gustului apei, care poate
deveni de neconsumat: fierul, manganul – gust metalic, calciul – gust salciu,
magneziul -gust amar; clorurile – gust sarat
-Poluarea cu ape reziduale fecaloid-menajere modifica gustul apei: gust sarat
determinat de urina sau gust dulceag, neplacut, gretos produs de fecale.
 Criteriile de potabilitate a apei
1) Indicatorii organoleptici
B Mirosul apei este conditionat de prezenta elementelor naturale sau a
unor poluanti (naturali sau antropici) in exces.
-mirosul particular de “ou stricat” este datorat hidrogenului sulfurat,
care rezulta prin descompunerea bacteriana a substantelor organice.
Fenomenul apare cu precadere in sursele de apa de foarte mare
adancime sau in cazul stagnarii indelungate a apei in conducte
-mirosul de mucegai, pamantiu, de peste este determinat de inmultirea
excesiva a algelor, fenomen intalnit in cadrul eutrofizarii surselor de
apa;
-mirosul particular-caracteristic, rezultat prin poluarea apei cu pesticide,
cu detergenti sau indus de unii subprodusi ai dezinfectiei cu clor
(trihalometanii - miros de iodoform, monocloraminele - miros de
clor).
 Criteriile de potabilitate a apei
2) Indicatorii fizici
A . Temperatura apei este proprietatea fizica care influenteaza
perceptia gustului, mirosului apei si senzatia de placere la consum.
-ingestia de apa rece, cu temperatura sub 5° C, diminua capacitatea
locala oro-faringiana de aparare fata de agresiuni biologice, urmata
de cresterea numarului de amigdalite, faringite, laringite.
-apa a carei temperatura depaseste 17° C are un gust neplacut, nu
satisfacere senzatia de sete, determina greturi si varsaturi.
B. pH-ul apei oscileaza in jurul valorilor de neutralitate, intre 6 si 8.
-scaderea pH-ului apei din bazinele naturale este consecinta
precipitatiilor acide. Apa al carei pH este slab acid dispune de o mai
mare capacitate de a solubiliza unele minerale din sol sau de a
coroda conductele metalice prin care este distribuita la consumatori.
Criteriile de potabilitate a apei
2) Indicatorii fizici
C. Turbiditatea apei este determinata de prezenta in apa a substantelor
insolubile (particule in suspensie sau particule coloidale), provenite
din surse naturale si/sau antropice: minerale, argila, azbest, resturi
de plante si de animale, biocoloizi (proteine si complexe
hidrocarbonate), produsi de coroziune.
-Turbiditatea crescuta confera apei un aspect neplacut, iar particulele
in suspensie, pe de o parte, pot constitui un suport pentru
microorganismele contaminante (crescandu-le astfel viabilitatea), iar
pe de alta parte, pot adsorbi diferiti poluanti acvatici, facilitand
astfel transportul acestora la mare distanta
-Este un indicator de potabilitate a apei se exprima in grade sau
unitati de turbiditate de formazina (STAS 6323-88), normele
sanitare valori admise: max. 5 grade
Criteriile de potabilitate a apei
2) Indicatorii fizici
D. Culoarea apei este consecinta substantelor dizolvate, de
provenienta naturala (saruri minerale, acizi humici, lignina, tanin,
compusi flavinici) sau antropica.
-sursele de apa subterana pot contine cantitati crescute de fier sau
mangan in forma redusa, complet dizolvate. In prezenta oxigenului
atmosferic, metalele se oxideaza, astfel incat apa (initial aparent
clara) in cateva minute devine ruginie (fier) sau negricioasa
(mangan).
-In apa din puturile de mare adancime sau in aceea care stagneaza
timp indelungat in conducte, sub actiunea microflorei acvatice, se
poate produce hidrogen sulfurat. Prin combinare cu fierul, acesta
genereaza sulfura ferica/feroasa care coloreaza apa in negru .
-Determinarea culorii apei se face prin compararea acesteia cu o
scara colorimetrica de platino-cobalt (bicromat-cobalt).
Norme sanitare:valori admise: max. 15 grade;
 Criteriile de potabilitate a apei
3) Indicatorii chimici
A. Substantele cu actiune nociva: reprezinta grupa
de indicatori chimici de provenienta naturala sau
antropica, care pot determina, efecte toxice
specifice la consumatori.
-Standardul de potabilitate din tara noastra (STAS
1342-91) stabileste concentratiimaxime pentru 15
substante toxice: amine aromatice, arsen, azotati,
cadmiu, cianuri libere, crom hexavalent, fluor,
hidrocarburi policiclice aromatice, mercur, nichel,
pesticide, plumb, seleniu, trihalometani si uraniu .
 Criteriile de potabilitate a apei
3) Indicatorii chimici
B. Substantele indezirabile sunt acele substante chimice, in marea lor majoritate de
origine naturala, care nu determina manifestari toxice, dar a caror prezenta in apa
potabila poate modifica proprietatile organoleptice si/sau pe cele fizice.
-Principalele substante indezirabile sunt sarurile de calciu si magneziu, care
determina duritatea totala a apei.
Sarurile de calciu si magneziu in exces genereaza unele inconveniente, cum
sunt:
-confera apei un gust amarui-salciu destul de neplacut si propri etati laxative;
- cresc temperatura de fierbere a apei;
-datorita interferarii cu agentii de spalare, cresc consumul de sapun sau
detergenti;
-pateaza lenjeria si vesela; dupa spalare, parul capata aspect degradat;
- reduc durabilitatea tesaturilor;
-precipita pe cazane (risc de explozie), pe conducte (cu reducerea debitului) si pe
vasele de bucatarie, formand cruste
In Standardul de potabilitate STAS 1342-91, duritatea apei se exprima in grade
germane, normele stabilite fiind:     valoare admisa: max. 20 grade germane
 Criteriile de potabilitate a apei
3) Indicatorii chimici
B. Alte substantele indezirabile sunt: fier, mangan, cupru, zinc,
cloruri, sulfati, fiecare dintre ele determinand modificari
organoleptice ale apei sau anumite efecte la consumatori.
-fierul si manganul in exces pateaza rufaria si favorizeaza
dezvoltarea bacteriilor feruginoase si manganoase, a caror
proliferare excesiva confera apei aspect gelatinos
-cupru si zinc in concentratie crescuta imprima apei un gust amarui-
astringent, care la unele persoane poate avea efecte emetizante
(greata), modificari ale culorii sau ale turbiditatii apei.
-clorurile si sulfatii in concentratiilor crescute, fac ca apa sa
capate un gust sarat-amar. Consumul indelungat suprasolicita
functia de filtrare/reabsorbtie renala si modifica aciditatea gastrica.
Normele de potabilitate pentru substantele chimice indezirabile -
valori maxime (mg/dm3 de apa) exista legiferate.
 Criteriile de potabilitate a apei
3) Indicatorii chimici
c. Substantele indicatoare ale poluarii: sunt acele substante chimice care nu determina efecte
toxice si nici nu limiteaza utilitatile apei. Semnificatia igienico-sanitara consta in faptul ca
prezenta lor indica (semnaleaza) poluarea apei cu alte substante chimice si mai ales cu
microorganisme potential patogene. Indicatorii chimici de poluare a apei sunt: substantele
organice, amoniacul si nitritii.
1. Substantele organice sunt considerate un indicator global al poluarii, intrucat
semnaleaza indirect probabilitatea existentei concomitente a microorganismelor de insotire
a poluarii organice. Determinarea substantelor organice din apa potabila se face prin
oxidabilitatea lor (cantitatea de oxigen folosita pentru oxidarea lor exclusiv cu oxidanti
chimici-permanganat de potasiu sau dicromat de potasiu).Normele sanitare de potabilitate
sunt:  concentratia admisa CCO max. 2,5 mg/dm3; KMnO4 max.10 mg/dm3;
2. Amoniacul rezulta din prima etapa de descompunere a substantelor organice azotoase
din apa sau din sol. Prezenta amoniacului semnaleaza o poluarea recenta a sursei
respective.
- Limitele admise in apa potabila sunt:concentratia admisa: zero
3 Nitritii din apa provin din amoniac, intr-un stadiu mai avansat al descompunerii
substantelor organice azotoase de catre bacteriile psihrofile nitrificatoare. Nitritii au
valoare de indicator al unei poluari mai vechi.
-Normele de potabilitate sunt: concentratia admisa: zero;
        
 Criteriile de potabilitate a apei
4) Indicatorii radioactivi
Realitatea riscului patogen radioactiv a impus elaborarea unor norme
pentru diferitii radionuclizi naturali sau antropici care pot contamina
sursele de apa.
Valorile maxime admise au fost stabilite pe baza normelor de
expunere radioactiva a populatiei de 0,05 mSv/an, la un consum
mediu zilnic de 2 dmc de apa.
In apa potabila, activitatea globala alfa si beta maxim admisa este
stabilita in functie de insumarea aportului maxim al radionuclidului
radiu-226 alfa-radioactiv si al radionuclidului strontiu-90 beta-
radioactiv
 Criteriile de potabilitate a apei
5) Indicatorii bacteriologici
 Cea mai importanta conditie de potabilitate este absenta totala a germenilor patogeni.
Pentru stabilirea diagnosticului bacteriologic de potabilitate a apei, se folosesc urmatorii
indicatori:
-Germenii mezofili (germenii care se dezvolta la temperatura de 37° C . Ei constituie un
indicator global al contaminarii apei, deoarece, cu cat numarul lor este mai mare, cu atat
creste si probabilitatea existentei unor germeni patogeni.
-Germenii coliformi sunt microorganisme care ajung in sursele de apa prin poluarea
acestora cu dejecte umane sau animale. Desi predominant saprofiti, prezenta lor in apa
indica posibilitatea existentei unor germeni patogeni de origine intestinala.
-Enterococii sunt microorganisme de origine intestinala, care se gasesc in apa intr-un
raport de 1:10 fata de germenii coliformi. Deoarece prezinta tipuri caracteristice pentru
om si animale, enterococii permit diferentierea sursei de contaminare (umana sau
animala). Avand o viabilitate mai redusa in apa, prezenta lor semnaleaza o contaminare
recenta si intensa.
-Germenii sulfito-reducatori sunt enterobacterii care, in mediul acvatic neprielnic, trec
in forme sporulate, cu mare rezistenta. De aceea, prezenta lor denota o contaminare
veche, iar absenta lor arata ca sursa de apa nu a fost contaminata de multa vreme .
-Bacteriofagii enterici constituie un indicator complementar al contaminarii fecale a apei.
Determinarea lor face parte din analizele speciale, mai frecvent identificandu-se
bacteriofagii antiholerici, antitifici, antidizenterici si anticoli.
 Criteriile de potabilitate a apei
6) Indicatorii biologici
 Organismele acvatice au fost clasificate in:
- oligosaprobe reprezentate de crustacee, moluste, pesti etc., caracteristice apelor curate in care
procesele de mineralizare sunt complete.
- mezosaprobe (cu doua subgrupe- doua categorii (sisteme):-mezosaprobeorganisme (plantele
cu clorofila) care sunt prezente in apele cu poluare redusa, in care predomina procesele
oxidative, iar procesul de autopurificare este avansat;
-mezosaprobeorganisme sunt reprezentate de alge, celenterate, diatomee, larve de insecte,
care traiesc in apele moderat poluate; datorita diminuarii cantitatii de oxigen dizolvat,
predomina procesele de reducere
-polisaprobe (caracteristice apelor foarte poluate) care fac trecerea intre cele si poluate),
sunt reprezentate de protozoare, ciliate, flagelate, bacterii filamentoase, viermi tubicizi .
 In functie de mobilitatea lor si sensul de deplasare, organismele acvatice sunt clasificate in:
- plancton – sunt organismele care pot trai liber in apa si se deplaseaza in sensul curentului de
apa;
- necton – sunt organismele care pot trai liber in apa, dar se deplaseaza contrar curentului de
apa;
-bentos – care este format din organismele imobile, fixate pe diferite suprafete.
Continutul acvatic abiotic, format din detritus organic si/sau mineral, resturi vegetale,
fragmente de insecte poarta denumirea de tripton. Triptonul impreuna cu planctonul formeaza
sestonul apei
Patologia neinfectioasa produsa prin
apa

Definitie: Poluarea apei reprezinta orice modificare a calitatii

apei, datorita activitatii umane si care face apa improprie
consumului .
Tipuri de poluare:
1. Poluarea fizica a apelor prin modificari de temperatura,
cresterea temperaturii are consecinte ecologice sau prin
poluari radioactive.
2 Poluarea chimica cu rezidii lichide sau solide rezultate
din activitatea omului, cu ape fecaloid menajere, ape
reziduale industriale, ape reziduale din agricultura.
Are consecinte asupra bazinelor naturale, ecologice, economice
si financiare. Pentru prelucrarea acestor substante sunt
necesare statii de epurare a apelor uzate.
3 Poluarea biologica este forma cea mai veche de poluare si
care este stapinita prin dezinfectie
Patologia neinfectioasa produsa prin
apa

4 Poluarea naturala a apelor caracteristicilor naturale ale

apei, care sunt insotite de de scaderea cantitatii de oxigen.
,,Inflorirea apelor” afecteaza lacurile de acumulare si se
dezvolta excesiv diferite alge, flagellate, diatomee.
Acestea folosesc oxigenul, plantele intra in descompunere
anaeroba. Poluarea este pasagera si se datoreaza unor
substante rezultate din chimizarea agriculturii.
Contaminarea apei poate fi facuta cu reziduuri de pesticide,
insecticide, fungicide, acaricide; medicamente de uz
veterinar: hormoni, antibiotice; substanţe toxice din
instalaţii tehnologice
Patologia infectioasa produsa prin apa
Apa poate contine multi germeni datorita :capacitatii de autopurificare redusa, prin
contaminare cu dejectii umane sau animale, scaldatul bolnavilor sau al purtatorilor,
cadavre de animale, prin apa de conducta sau de fantana, contaminarea cu apa poluata
sau utilizare in gospodarie.
 Apa nu confera conditii favorabile de dezvoltare a germenilor patogeni.Unii germeni
patogeni pot supravietuii un numar de zile si pot determina aparitia de imbolnaviri la
distanta de focar
 Epidemiile datorate consumului de apa contaminata biologic se numesc epidemii
hidrice.
Se produc brusc exploziv si cuprind un numar mare de persoane adica toata populatia
care a consumat apa respectiva.
Numarul de imbolnaviri scade brusc, cand se
iau masuri la nivelul sursei de apa, dar ramane
,,coada epidemica” adica un numar de imbolnaviri
ce se transmit prin contact.
Epidemiile hidrice apar mai frecvent vara sau
toamna in timpul inundatiilor.
 Patologia infectioasa produsa prin
apa

Tipuri de boli infectioase trasmise prin apa:

1 Febra tifoida este o boala infectioasa produsa de salmonella typhi.
2 Hepatitele virale de tip A produse de virusurile hepatitei A.
3 Dizenteria bacilară este dată de bacilul Shigella.
4 Holera este dată de vibrionul holeric.
5 Toxiinfectiile alimentare produse de stafilococ, salmonele.
6 Leptospirozele sunt boli infectioase provocate de agenti din genul
Leptospira