REMEDIILE UTILIZATE ÎN

OSTEOPOROZĂ

Prof.univ. V.Gonciar
 Medicamentele antiosteoporotice

 Sunt preparate din diverse grupe capabile să

restabilească într-o măsură sau alta echilibrul dereglat
dintre formarea și resorbția osului.
 Clasificarea după apartinența de grup
 Hormonii, analogii și derivații lor:
 Hormonii sexuali (estrogenii, estroprogestativele,
androgenii);
 Modulatorii selectivi ai receptorilor estrogenici
(raloxifen, tamoxifen, clomifen);
 Medicamentele antiosteoporotice
 Calcitoninele:
 - calcitonina porcină (calcitrina, calcinar);
 - calcitonina de somon (miacalcic, calcimar);
 - calcitonina de anghilă (elcatonina);
 - calcitonina umană (sibacalcina)
 Metaboliți activi ai vitaminei D3: alfacalcidol, calcitriol,
calcifediol;
 Preparatele de origine animalieră: oseina,
hidroxiapatită;
 Medicamentele antiosteoporotice

 Preparatele sintetice:
 1) bifosfonații: clodronat, alendronat, pamidronat,
risedronat;
 2) fluorurile: fluorura de sodiu, monofluorofosfat;
 3) sărurile de calciu: calciu citrat, calciu carbonat etc.;
 4) anabolizantele steroidiene: nandrolonă
fenilpropionat (nerobolil, fenobolină), nandrolonă
decanoat (retabolil).
 Medicamentele antiosteoporotice

 Clasificarea după direcția de acțiune:

 A. Medicamentele inhibitoare ale resobției osoase
(antiresorbtive):
 - estrogenii, estroprogestativele;
 - modulatorii selectivi ai receptorilor estrogenici
(raloxifen);
 - bifosfonații;
 - calcitoninele
 B. Medicamentele stimulantele formării osului:
 - sărurile de fluor;
 - anabolizantele steroidiene;
 Medicamentele antiosteoporotice

 C. Medicamentele ce inhibă resorbția și contribuie la

formarea și mineralizarea țesutului osos:
 - oseina - hidroxiapatită;
 - preparatele calciului;
 - preparatele vitaminei D3.
 Bifosfonații
 Bifosfonații sunt compuși sintetici analogi ai
pirofosfatului (reglator endogen al turnoverului
osos), ce conțin în moleculă, în locul grupării P-
O-P a pirofosfatului, gruparea P-C-P, care le
conferă stabilitate și este responsabilă de
afinitatea lor pentru țesutul osos.
 Clasificare
 Generația I – etidronatul;
 Generația II – pamidronat, alendronat,
risedronat, ibandronat.
 Bifosfonații
 Mecanismul de acțiune:
 - ținta bifosfonaților sunt osteoclaste – celule
specializate în destrucția țesutului osos;
 La nivel molecular:
 - Bifosfonații + receptorii la nivelul membranei celulare
sau intracelular → interacțiune cu enzimele implicate în
metabolismul celular;
 La nivel celular:
 1) se reduce numărul de osteoclaste, responsabile de
osteoliză;
 2) posedă efect antiosteoclastic – inhibarea activității
osteoclastelor implicate în pierderea osoasă, cu
diminuarea numărului focarelor de resorbție osoasă și
limitarea profunzimii cavităților de resorbție;
 Bifosfonații

 3) contribuie la inducerea apoptozei (moartei

programate) a osteoclastelor prin:
 a) substituirea grupărilor fosfat ale ATP-lui cu
formarea unui produs toxic (etidronatul);
 b) acționează pe calea acidului mevalonic, inhibând
prenilarea proteinelor implicate în procesele de
semnalizare intracelulară (aminofosfații –
alendronat, risedronat, pamidronat);
 4) manifestă acțiune citotoxică directă.
 Bifosfonații
 Acțiunea antiresorbtivă (antiosteoclastică):
 - inhibă osteoliza → încetinirea turnoverului osos;
 - inhibă activitatea resorbtivă a osteoclastelor prin
fixarea pe situsurile active de resorbție osoasă;
 - nu influențează osteooncogeneza.
 Manifestările clinice:
 - prezervarea (păstrarea) masei osoase → reducerea
incidenței fracturilor osteoporotice la nivelul coloanei
vertebrale, radiusului, femurului;
 - prevenirea recidivelor acestor fracturi la pacienții cu
osteoporoză severă;
 Bifosfonații

 Eficacitatea bifosfonaților se relevă:

 a) cantitativ – împiedică diminuarea accelerată a
masei osoase, chiar cu o creștere tranzitorie a
acesteia;
 b) calitativ – stopează deterioararea
microarhitecturii țesutului osos.
 Bifosfonații
 Farmacocinetica
 După administrarea orală, bifosfonații au o
biodisponibilitate redusă (între 1-3%) chiar și atunci când
medicamentele sunt administrate pe stomacul gol.
 În prezența alimentelor și a băuturilor (inclusiv apă
minerală, cafea, sucuri de fructe) biodisponibilitatea orală a
acestor compuși este practic suprimată; din acest
considerent se impune necesitatea absolută a adminidtrării
bifosfonaților a jeiun, cu cel puțin 30 de minute înainte de
ingerarea oricărui aliment solid sau lichid (excepție apa de
la robinet).
 T1/2 plasmatic este scurt, 4-6 ore; 60% din doza absorbită se
fixează în os (T1/2 osos fiind mai lung, de la câteva luni la
câțiva ani), iar restul se elimină din organism sub formă
nemodificată, în principal pe cale urinară.
 Bifosfonații
 Indicațiile:
Prevenirea și tratamentul osteoporozei postmenopauză:
a) prezervarea masei osoase și prevenirea fracturilor
vertebrale și non-vertebrale la femeile cu menopauză recent
instalată cu o densitate minerală osoasă scăzută și risc
sporit de a dezvolta osteoporoză;
b) reducerea riscului fracturii sau unei fracturi noi la
pacientele în menopauză cu osteoporoză confirmată și
fracturi osteoporotice în anamneză);
 Prevenirea și traramentul osteoporozei induse de
glucocorticoizi (la pacienții de diferită vârstă ce urmează un
tratament sistemic prelungit cu glucocorticoizi (peste 3
luni);
 Bifosfonații
 Tratamentul osteoporozei la bărbați peste 50 ani;
 Tratamentul osteoporozei de involuție (instalată la
persoanele în vârstă (peste 70 ani) secundar unor factori
multipli:
 a) diminuarea activității osteoblastelor;
 b) scăderea nivelului al calcitoninei;
 c) scăderea activității fizice;
 d) imobilizarea prelungită etc.;
 Boala Paget;
 Metastaze osoase în neoplazii (cancer tiroidian, mamar, de
prostată, pulmonar etc.;
 Sunt recomandați preponderent pamidronatul și
ibandronatul.
 Bifosfonații

 Contraindicațiile:
 Sarcina, lactația;
 Hipocalciemia;
 Insuficiența renală severă;
 Stenoza esofagiană;
 Anomaliile de evacuare esofagogastrică;
 Incapacitatea de a menține poziția ortostatică sau de a
ședea în poziție verticală minimum 30 min. după
administrarea bifosfonaților.
 Bifosfonații

 Reacțiile adverse:
 Dereglările digestive (dozodependente), deseori
supărătoare:
 - dureri abdominale, dispepsie, greață,
 - diaree, meteorism, regurgitări acide, gust metalic etc.;
 Afectarea esofagiană:
 - deglutiție dureroasă, dureri retrosternale;
 - apariția sau agravarea arsurilor epigastrice;
 - eroziuni și ulcerații esofagiene;
 Inhibarea mineralizării osoase cu:
 - risc de osteomalacie iatrogenă (etidronat);
 - efectul dispare la utilizare ciclică a bifosfonatului.
 Alendronat natriu
 Are capacitatea de a lega hidroxiapatita care se conține în
oase și de a inhiba activitatea osteoclastelor, care
realizează resorbția țesutului osos.
 La administrarea în organism preparatul se acumulează în
cantități considerabile în țesutul osos.
 La administrarea perorală se absorb circa 25% din doză,
biodisponibilitatea constituie doar 0,6-0,8%, T1/2 – până la
10 ore.
 Se utilizează în tratamentul osteoporozei, în primul rând
la femei în perioada menopauzei, precum și în boala Paget
(osteita deformantă).
 În procesul tratamentului se înregistrează creșterea
densității minerale a oaselor și micșorarea frecvenței
fracturilor noi ale acestora.
 Alendronat natriu
 Sunt posibile tulburări din partea TGI (constipații sau
diaree, meteorism, dureri gastrice, esofagită; reacții
alergice (erupții cutanate, eritem), cefalee.
 Este contraindicat în hipocalcemie, insuficiență renală
severă.
 Preparatele de calciu și produsele care îl conțin trebuie
administrate numai devreme, decât peste 1-2 ore după
administrarea alendronatului, înrucât calciul reține
absorbția preparatului (ca și altor bifosfonați) din
intestin.
 Pamidronat natriu

 După structura chimică și mecanismul de acțiune este

apropiat alendronatului de sodiu.
 Frânează resorbția țesutului osos.
 T1/2 constituie 27-28 ore, nu se supune biotransformării,
se elimină prin rinichi.
 S-a constatat că la administrarea preparatului se
micșorează durerile în oase și se observă semne de
reparație în focarele de osteoliză.
 Este indicat preponderent în osteoporoză (osteoliză) la
bolnavii cu tumori maligne cu metastaze oasoase,
precum și în osteoporoză „steroidă” și boala Paget.
 Pamidronat natriu
 Reacțiile adverse.
 Posibilă hipocalcemie moderată, hipertermie moderată,
 grețuri, vomă,
 dureri în oase,
 inhibiția hematopoiezei,
 reacții alergice,
 durere în locul infuziei.
 Contraindicații.
 Dereglări pronunțate ale funcției renale,
 perioada de sarcină și alăptare.
 Acid zolendronic
 Este bifosfonat pentru tratamentul osteoporozei
observate în tumorile maligne și boala Paget.
 Scade resorbția oaselor și favorizează depunerea
sărurilor de calciu în ele, creșterea masei sheletului
datorită inhibiției activității osteoclastelor, a diferențierii
lor și a celulelor predecesoare.
 Bifosfonații manifestă afinitate chimică pentru
hidroxiapatită care constituie partea minerală amorfă a
oaselor, se depun în țesutul osos, îndeosebi în locurile
osteogenezei active unde se păstrează timp îndelungat și
după suspendarea tratamentului.
 Indicații.
 Osteoporoza în mielomul multiplu,
 Metastazele oasoase ale tumorilor maligne.
 Acid zolendronic
 Contraindicații.
 Hipersensibilitate la bifosfonați,
 Sarcina și lactația.
 Reacțiile adverse.
 Febră de scurtă durată,
 Mialgii, edem în locul injecției,
 Grețuri, vărsături, cefalee, parestezii,
 amețeli, insomnie, convulsii,
 insuficiență renală, erupții cutanate, conjuctivită.
 Rar: hipocalcemie, hipofosfatemie, hipokaliemie,
modificări ale probelor funcționale hepatice, reacții
alergice, bronhospasm, edem Quinke, șoc anafilactic.
 Estroprogestativele
 Mecanismul de acțiune:
 - estroprogestativele + receptorii osteoclastelor →
blochează sinteza enzimelor lizozomale implicate în
resorbție → inhibă direct activitatea resorbtivă a
osteoclastelor;
 - scade sinteza citokinelor (Il-1, Il-6) care activează
resorbția osoasă;
 - crește sinteza și secreția factorului de creștere TGF-β
→ inhibă resorbția osoasă;
 - crește secreția de calcitonină, hormon antiresorbtiv.
 Estroprogestativele
 Efectul antiresorbtiv:
 - scade resorbția osoasă prin scăderea frecvenței de
activare a ciclului de remodelare osoasă;
 - eficacitatea crește la un turnover accelerat de
remodelare osoasă (fapt constatat la femeile după
menopauză);
 - contribuie la menținerea sau creșterea masei osoase;
 - scade riscul fracturilor, îndeosebi celor vertebrale și
radiale.
 Estroprogestativele
 Indicațiile:
 Prevenirea osteoporozei în postmenopauză (- se
indică estrogenii sau în asociere cu progestativele; - se
consideră tratament de prima intenție, - scade
piredrea osoasă, dacă utilizarea preparatelor se începe
în primii 3 ani după instalarea menopauzei);
 Tratamentul osteoporozei confirmate la femeile în
menopauză;
 Tratamentul osteoporozei confirmate la pacienții în
vârstă (peste 70 ani).
 Estroprogestativele
 Contraindicațiile:
 Absolute: - istoric familial (mamă, soră) de cancer
mamar sau uterin, - anomalii mamografice;
 - hemoragii genitale nediagnosticate;
 - accidente trombo-embolice recente;
 - insuficiența hepatică severă;
 Relative:
 - hipertensiune arterială,
 - litiază biliară,
 - endometrioză.
 Estroprogestativele
 Reacțiile adverse.
 Utilizată pe termen scurt (maxim 5 ani),
estrogenoterapia nu implică riscuri majoare pentru
sănătatea femeii. Cele mai frecvente sunt:
 Senzație de tensiune mamară;
 Revenirea menstrelor și/sau sângerări vaginale
anormale;
 Crampe la nivelul gambelor;
 Retenție hidrică, creștere ponderală etc.
 Estroprogestativele
 Reacțiile adverse.
 Recomandarea pe termen lung a terapiei de substituție
estrogenice (peste 5-7 ani) trebuie totdeauna atent
evaluată (clinic și biologic) din punct de vedere al
raportului beneficiu/risc, apreciind pentru fiecare
pacientă în parte avantagele și incovinientele majore care
pot surveni:
 Incidența ușor crescută a cancerului de sân; riscul crește
proporțional cu durata estrogenoterapiei;
 Mastodinii benigne (modificarea posologiei diminuă
incidența lor);
 Estroprogestativele
 Reacțiile adverse.
 Hiperplazia de endometru și cancerul endometrial.
 Administrarea monoterapiei estrogenice în postmenopauză
la femeile cu osteoporoză și uter restant crește riscul
apariției hiperplaziei endometriale și al carcinomului
uterin (riscul este anulat de asocierea ciclică timp de cel
puțin 12 zile pe lună a unui progestativ).
 Accidente tromboembolice (tromboflebite, tromboembolii,
accidente coronariene și cerebrovasculare) ca urmare a
creșterii coagulabilității sângelui și agregabilității
plachetare;
 Estroprogestativele
 Reacțiile adverse.
 Afectare hepato-biliară manifestată prin creșterea valorilor
bilirubinei și transaminazelor, apariția litiazei biliare (mai
ales la femeile cu patologie biliară preexistentă) ca urmare
a scăderii concentrației acizilor grași în bilă;
 Risc de accidente neuro-psihice: dispoziție depresivă,
iritabilitate, agravarea crizelor migrenoase, etc.
 Hipertensiune arterială (reversibilă, ca urmare a creșterii
activității sistemului renină-angiotensină-aldosteron.
 Estrogenoterapia pe termen lung în prevenirea
osteoporozei postmenopauză
Avantaje Inconveniente
• Reduce riscul fracturar • Cresc ușor riscul apariției
• Ameliorează simptomele cancerului de sân
funcționale care însoțesc • Măresc de 2-3 ori riscul
menopauza producerii accdentelor
• Cresc calitatea vieții tromboembolice
pacientei • Afectare hepato-biliară
• Previn boala Alzheimer și • Cresc reversibil valorile TA
cancerul de colon‽ • Aderența terapeutică redusă
pe termen lung (secundară
fobiei de cancer mamar)
 Modulatorii selectivi ai receptorilor estrogenici
(SERM)
 Modulatorii selectivi ai receptorilor estrogenici este o
nouă clasă farmacologică de agenți antiosteoclastici,
utilizați pentru profilaxia și tratamentul osteoporozei din
postmenopauză.
 Clasificarea
 Generația I:
 - clomifen, utilizat în ginecologie pentru tratamenul
sterilității prin anovulație sau disovulație;
 - tamoxifen, folosit în oncologie pentru tratamentul
cancerului de sân;
 Generația II-a:
 - raloxifen, singurul compus omologat pentru prevenirea
și tratamentul osteoporozei postmenopauză.
 Modulatorii selectivi ai receptorilor estrogenici
(SERM)
 Mecanismul de acțiune:
 - acționează ca agonist –antagonist selectiv al
receptorilor estrogenici, în funcție de țesut;
 - astfel, raloxifenul funcționează ca un agonist
estrogenic asupra țesutului osos, unde își exercită
efectul antiresorbtiv (mai ales la nivelul coloanei
vertebrale);
 - la nivelul sistemului cardiovascular diminuează titrul
de colesterol total și LDL;
 - acționează ca antiestrogenic la nivelul țesutului
mamar și al endometrului, reducând riscul cancerului de
sân și al carcinomului uterin.
 Modulatorii selectivi ai receptorilor estrogenici
(SERM)
 Efectul antiresorbtiv:
 Administrat în mod continuu pe o perioadă de mai
mulți ani, în doză de 60 mg/zi raloxifenul:
 - crește densitatea minerală osoasă la nivelul coloanei
vertebrale;
 - încetinește turnoverul osos (efectul mai slab ca la
estrogeni),
 - previne pierderea de masă osoasă la nivelul
extremității superoare a femurului și al scheletului în
ansamblu;
 - reduce semnificativ riscul tasărilor și fracturilor
vertebrale (cu 50% riscul primei fracturi vertebrale și cu
30% riscul recidivei unei noi fracturi).
 Modulatorii selectivi ai receptorilor estrogenici
(SERM)
 Alte efecte:
 - la nivelul sânului raloxifenul are efect antiestrogenic
(nu produce disconfort și tensiune mamară ca la
estrogeni);
 - la nivel uterin nu are efect stimulant, la nivelul
endometrului (nu produce hiperplazie endometrială,
sângerări vaginale și nu crește riscul de carcinom uterin);
 - efect hipolipemiant prin scăderea colesterolului total și
LDL, fără a modifica trigliceridele și HDL;
 - nu ameliorează simptomele urogenitale și vasomotorii
asociate deficitului estrogenic din menopauză.
Modulatorii selectivi ai receptorilor estrogenici
(SERM)
 Indicațiile:
 Profilaxia și tratamentul osteoporozei în menopauză;
 Ca medicație de prima intenție sau alternativă a
terapiei hormonale de substituție pentru prevenirea și
tratamentul fracturilor vertebrale non-traumatice la
femeile în menopauză.
 Raloxifenul se administrează intern câte 60 mg/zi în
priză unică, indiferent de mese, timp de câțiva ani
Modulatorii selectivi ai receptorilor estrogenici
(SERM)
 Contraindicațiile:
 Accidente tromboembolice venoase actuale sau
recente;
 Imobilizare prelungită la pat;
 Insuficiența hepatică și renală severă;
 Hipersensibilitate la preparat.
Modulatorii selectivi ai receptorilor estrogenici
(SERM)
 Reacțiile adverse:
 Bufeuri de caldură (îndeosebi în primele luni de la
inițierea medicației);
 Edeme periferice;
 Crampele musculare la nivelul gambelor, de
intensitate ușoară sau moderată;
 Trombocitopenie ușoară;
 Trombembolie venoasă.
 Calcitonina
 Mecanismul de acțiune: interacționează cu receptorii
specifici pentru calcitonina la nivelul oteoclastelor, cu
creșterea AMPc.
 Efectul antiresorbtiv:
 - la nivelul oaselor realizează un efect antiresorbtiv cu
diminuarea resorbției osoase prin inhibarea funcției
osteoclastelor. Această acțiune se realizează prin două
efecte:
 Efect acut, de inhibare a osteolizei prin diminuarea
mobilizării osteoclastelor către suprafețele de resorbție
osoasă cu normalizarea turnover-ului osos;
 Efect cronic cu reducerea progresivă a numărului de
osteoclaste.
 Calcitonina
 Calcitonina poate determina:
 Stabilizarea conținutului mineral osos;
 Creșterea masei osoase, îndeosebi la nivelul coloanei
vertebrale;
 reducerea riscului fracturilor (non-traumatice)
vertebrale;
 Ameliorarea densității minerale osoase lombare (mai
evident peste 6-8 luni).
 Calcitonina are un efect analgezic cu diminuarea durerii
acute, de mișcare și de repaus în cazul unei fracturi
recente. Această permite reducerea necesității în
analgezice clasice la pacientele cu osteoporoză
postmenopauză cu dureri cauzate de fracturi și la
bolnavii cu metastaze osoase sau boala Paget.
 Calcitonina

 Indicațiile:
 Boala Paget;
 Osteoporoza postmenopauză,
 Osteoporoza senilă;
 Ostroporoză după corticosteroizi;
 Osteoporoza cu sindrom algic;
 Hipercalcemii de etiologie variată (intoxicație cu
vitamina D, hiperparatiroidism, metastaze osoase,
mielom multiplu etc.
 Calcitonina
 Contraindicațiile:
 Hipersensibilitate,
 Sarcină și perioada de alăptare.
 Reacțiile adverse:
 Tulburări gastrointestinale tranzitorii:
 - greață, vărsături (10%),
 - hipersensibilitate cutanată (congestia feței – 5%,
eruții cutanate pruriginoase de tip urticariform);
 - uscarea, iritarea sau sângerări la nivelul mucoasei
nazale;
 Toleranța la calcitonină.
 Preparatele vitaminei D
 Mecanismul de acțiune:
 Calcitriol + receptorii nucleari (steroidieni) → fixarea de
ADN și modularea transcripției genice → stimularea
sintezei unor proteine transportatoare specifice la Ca.
 Efectele:
 - crește absorbția intestinală a calciului și P (prin
favorizarea sintezei unei proteine ce leagă Ca și
modularea fluxului Ca prin microfilii enterocitelor și
membranele mitocondriale);
 - crește reabsorbția Ca din tubii renali (prin stimularea
sintezei proteinei transportatoare specifice și prin
favorizarea acțiunii parathormonului la acest nivel);
 Preparatele vitaminei D

 - favorizează retenția de fosfați;

 - la doze mari vit. D favorizează formarea
osteoclaștilor din precursorii mieloizi și crește sinteza
unor proteine secretate de osteoblaști, care
stimulează funcția osteoclaștilor, mărește producția
de Il-I, o limfochină ce stimulează resorbția osoasă;
 - la doze fiziologice, vit. D contribuie la mineralizarea
oaselor și la răspunsul calciemic fiziologic ale
parathormonului (în rahitism contribuie la depunerea
calciului în oase);
 Preparatele vitaminei D

 Indicațiile:
 Hipocalciemia (inclusiv și în hipeparatireoză);
 Osteoporoza.
 Fluorurile
 Mecanismul de acțiune:
 - acțiune directă stimulatoare asupra osteoblastelor și
formarea țesutului osos;
 - restabilirea deficitului fluorului cu stimularea
osteoblastelor.
 Efectele:
 - stimularea osteoblastelor cu intensificarea proliferării lor;
 - favorizarea mineralizării oaselor;
 - formarea apatitelor stabile cu creșterea rezistenței la
resorbția indusă de osteoclaste;
 - cel mai esențial că crește densitatea țesutului osos;
 Fluorurile
 - stabilizează cristale de dehidroxiapatită;
 - inhibă enzimele și respirația tisulară;
 - inhibă glicoliza anaerobă;
 - inhibă glicoliza în eritrocite;
 - manifestă proprietăți anticoagulante;
 - reduce formarea lactatului și acizilor de
microorganisme.
 Fluorurile
 Indicațiile:
 Osteoporoza postmenopauză;
 Osteoporoza senilă;
 Osteoporoza steroidiană;
 Osteoporoza în metastaze tumorale;
 Profilaxia cariei dentare;
 Paste dentare curativ-profilactice (reduce
hipersensibilitatea smalțului și formarea cariilor).
 Fluorurile
 Contraindicațiile:
 Osina:
 Insuficiența renală și hepatică;
 Perioada de creștere;
 Graviditatea, lactația.
 Monofluorfosfatul disodic:
 - insuficiența renală;
 Graviditatea, lactația;
 Copii;
 Hipercalciemie, hipercalciurie.
 Fluorurile
 Reacțiile adverse:
 - la doze mari – dereglarea patologică de formare a
țesutului osos cu microfracturi;
 - fluoroză (sclerozarea coloanei vertebrale,
osteomalacie, dereglări neurologice);
 - dereglări gastrointestinale;
 - sindrom osteoarticular (dureri în călcâi, mai rar în
genunchi, articulația coxofemurală).
 Preparatele fosforului
 Intern: calciu glicerofosfat, cerebrolecitină, fitină;
 i/v: infos, hiperfos.
 Efectele:
 - intensifică mineralizarea oaselor;
 - contribuie la formarea compușilor organici;
 - crește formarea 2,3 difosfogliceratului în eritrocite și
miocite;
 - sub formă de acid ortofosforic participă în:
 a) sistemele bufer ale organismului;
 b) menținerea presiunii osmotice a lichidelo0r organismului;
 - mențin echilibrul dintre fosforul cristalin din oase și
compușii organici ai fosforului (fosfolipide, acizi nucleici).
 Preparatele fosforului
 Indicațiile:
 Profilaxia cariei;
 Tratamentul paradontozei;
 Profilaxia și tratamentul osteoporozei primare și
secundare;
 corecția dereglărilor metabolismului Ca și fosforului în
timpul gravidității, lactaței;
 Accelerarea consolidării fracturilor;
 Suport mineral la copii la retenția erupției dinților.
 Preparatele calciului
 Organismul uman cuprinde circa 1200 g de calciu, în
majoritate (peste 90%) în oase, sub formă de
microcristale de hidroxiapatită.
 Mici cantități se găsesc în plasmă, în lichidul
extracelular și mult mai puțin în citoplasmă.
 Calciul din sânge și din lichidul extracelular este în
echilibru cu cel din oase.
 Homeostazia calciului depinde de intervenția
paratirinei (hormonului paratiroidian), a vitaminei D și,
în măsură mai mică, a calcitoninei.
 Necesarul zilnic de calciu este de circa 800 mg, ceva
mai mult la fetele între 11 și 18 ani; la femeile
însărcinate și în cursul alăptării necesarul crește cu 400
mg.
 Preparatele calciului
 - calciu gluconat, calciu glicerofosfat, calciu hidroxid;
 - Calciu-D3; vitrum osteomag, vitrum mag;
 - calciu sandoz, calciu sedico, vitacalcin, calcopel.
 Indicațiile:
 - osteoporoza și osteomalacia;
 Hipocalciemia de diferită geneză;
 Stări cu necesitate crescută de calciu – copii,
graviditate, lactație
 Reacții și maladii alergice (tratament de susținere);
 Hemoragii,
 Intoxicații acute cu magneziu, barbiturice, fluor;
 Procese inflamatorii și exudative.
 Preparatele calciului
 Contraindicații:
 Hipercalciemie, hipercalciurie;
 Hipokaliemie;
 Glicozide cardiace i.v.
 Tromboze;
 Aritmii, hipertensiune arterială gravă;
 Nefrolitiază, urolitiază, afecțiuni renale grave;
 Ateroscleroză marcată;
 Supradozarea vitaminei D;
 Hipersensibilitate la Ca.
 Preparatele calciului

 Reacțiile adverse:
 La administrarea i.v. sau i.m. – necroze;
 Intern și i.v. – greață, vomă, diaree sau constipație,
dureri în epigastru;
 i.v. – bradicardie, rar - fibrilație ventriculară;
 Supradozare – slăbiciune generală, anorexie, greață,
vomă, depresia S-T, ↓ Q-T, atonie intestinală, comă.