Curs 4

Relațiile publice: particularități în sport 

1. Introducere: sportul și relațiile publice

2. Rolul și importanța sportului în economia modernă; implicații asupra
activității de RP
3. Aspecte ale specificității sportului european; implicații în organizarea
sistemului sportiv românesc Cuprins (obiective):
4. Relația între specificitatea sportului și activitatea de RP

1
 1. Introducere:
sportul și relațiile publice

• În definirea sportului, așa cum apare la nivel european, conform documentului

Cartea albă privind sportul (2007), acesta este denumit fenomen social și
economic; așa cum se menționează și în legislația românească, sportul cuprinde
”toate formele de activități fizice care, printr-o participare mai mult sau mai puțin
organizată, au drept obiectiv expresia sau ameliorarea condiției fizice și psihice,
dezvoltarea relațiilor sociale sau dobândirea unor rezultate pozitive în competițiile
de toate nivelurile”.
• Organizarea sportului în instituții de profil presupune activitatea de relații publice,
de la ”intrarea” în instituție și preluarea persoanei doritoare de sport, până la
”ieșirea” cu comunicate și diverse alte informații cu rol în crearea de imagine.
• Interesul mass-media pentru sport este susținut de esența sa de fenomen social și
economic.
 Exemplificare: Interesul mass-media pentru sport, măsurat în nr. de ore de emisiuni radio
sportive în perioada 1990-2017 (sursa: Institutul Național de Statistică-INS)
6000

5000 4939
4589
4356

4000 3863

3000 2950
2700
2452 2399
2274 2325
2001 1966 2026 2029
2000 1822 1884

1459 1415 1405 1407 1482

1010
1000
713
496 480
380 367
158
0
 Exemplificare: Interesul mass-media pentru sport, măsurat în nr. de ore de emisiuni TV
sportive în perioada 1990-2017 (sursa: INS)
3500

3046
3000
2752

2500 2422 2458

2277 2308

2128

2000

1677

1486 1476
1500 1428
1338

1139 1160 1164 1121 1137

1054
955 980
1000
846 870
825
684 728
670
590
500
336

0
 2. Rolul și importanța sportului în economia modernă; implicații asupra activității de RP

• SPORTUL este o instituţie socială, un fenomen psihosocial, un vehicul al

transformării sociale. Sportul poate fi abordat din multiple direcţii, fiecare dintre
acestea determinând abordări specifice în activitățile de RP, conform tipului de
public/publicuri implicate;
• Comisia Europeană consideră că ”sportul generează în mod direct activități
economice, fie că este vorba de mari cluburi de fotbal sau de cluburi sportive și săli
de sport locale” ;
• Aspectele de natură economică asupra cărora sportul are un impact puternic sunt:
locuri de muncă, experiențe inovatoare, nou conținut TIC, marketing și promovare,
turism, inserție profesională și îmbătrânire activă, bunăstare și coeziune socială,
protecția mediului.
În concluzie, sportul este o forţă motrice în economia modernă, ce a facilitat apariţia
unor noi industrii și servicii.
 2.1. Direcțiile actuale de abordare a sportului, cu impact economic
și cu publicuri specifice

Principalele direcții de abordare a sportului, care determină specificități în activitatea de RP, sunt:

distracţie (sportul pentru toți, de timp liber sau loisir);

muncă (sportul profesionist, sportul de performanță);
educație (sport școlar și universitar);
sănătate (educația fizică, exercițiile fizice cu scop de întreținere, profilactic sau terapeutic);
organizații (angajați, posturi, management);
 afaceri (agenţie, marketing sportiv, materiale, echipamente, aparate sportive etc.);
ştiinţă (educație, cercetare).

Acestea includ cele 5 activități principale (subdomenii), așa cum sunt menționate în Legea
educației fizice și sportului nr. 69/2000, cu modificările și completările ulterioare și care au fost
marcate mai sus prin subliniere.
 2.2. Noi tendințe în sport, cu impact economic
Observarea fenomenului sportiv la nivel global relevă multe zone de dezvoltare și inovare, numite tendințe, care sunt numeroase
și sunt susținute de natura sportului ca fenomen social și economic. Acestea sunt toate legate de bani și necesită acceptare și
participare din partea publicului, deci munca specialistului în RP este o necesitate. Printre aceste tendințe se numără:

• apariţia de noi sporturi, în special extreme;

• diversificarea publicaţiilor (reviste, site-uri) legate de sport;
• multitudinea de evenimente cu tematici sportive;
• dezvoltarea şi diversificarea ofertei de servicii cu implicarea sportului: programe de turism sportiv şi aventură;
• îmbogăţirea ofertei de facilităţi (arene, săli, centre, stadioane, dezvoltarea bazelor / centrelor pentru sport în scop comercial
(bowling, ski, golf etc.);
• noi oportunităţi: organizaţii şi cluburi pentru amatori;
• apariția sportului profesionist;
• dezvoltarea cluburilor sportive publice, departamentale, private;
• programe de dezvoltare a sportului:
• programe sportive recreative ale cluburilor / asociaţiilor / ale comunităţii/ în agenţii sociale / în armată / în unităţi de
producţie / firme / corporaţii etc.;
• dezvoltarea firmelor de marketing sportiv şi de consultanţă;
• diversificarea activităţii industriei de materiale sportive, echipamente şi aparaturi;
• nivelul sponsorizărilor şi gradul de implicare al corporaţiilor / sponsorilor;
• dezvoltarea programelor academice pentru managementul sportiv.
 2.3. Dimensiunea juridică a sportului și noile drepturi: noi provocări în activitatea de RP
Sportul a dobândit o nouă dimensiune, aceea juridică.

Astfel, sportul generează drepturi, cum ar fi:

• drepturile de proprietate intelectuală,
• dreptul de autor,
• dreptul de comunicare comercială,
• dreptul de marcă înregistrată,
• drepturile privind imaginea;

Un alt drept, dreptul de televizare, constituie prima sursă de venit pentru sportul profesionist din
Europa;
De asemenea, dreptul de difuzare aduce bani, este sursă de venit; astfel, activitățile sportive sunt
sursă de conţinut pentru materialele difuzate de mulţi operatori din domeniul comunicării.
 2.4. Supremația dreptului la informare și a dreptului de liber acces
Pentru ca noile drepturi generate de activitățile sportive să nu creeze îngrădiri, Comisia
Europeană sprijină, prin reglementări specifice, următoarele:
• dreptul la informare al cetățenilor;
• dreptul de acces liber al cetăţenilor la activitățile din domeniu.
În plus, Comisia Europeană recunoaşte importanţa unei redistribuiri echitabile a
veniturilor între cluburi (inclusiv acelea de mici dimensiuni sau din sportul destinat
amatorilor). Pentru aceasta, au fost create o serie de facilități, cum ar fi vânzarea
colectivă a drepturilor și redistribuirea veniturilor. Astfel:
• Drepturile de difuzare a evenimentelor sportive pot fi vândute în mod colectiv de
către o asociaţie sportivă în numele unor cluburi individuale;
• Vânzarea colectivă poate sprijini redistribuirea veniturilor şi este un instrument de
creare a solidarităţii în cadrul disciplinelor sportive. Totuși, vânzarea colectivă a
drepturilor de difuzare generează alt tip de probleme, și anume acelea legate de
concurenţă.
 3. Aspecte ale specificității sportului european; implicații în
organizarea sistemului sportiv românesc
Cartea albă privind sportul, ca document de acțiune comunitară cu impact
asupra legislației din România, menționează următoarele specificități
principale ale domeniului, importante pentru activitatea de RP:

• La nivelul activităţilor sportive şi regulilor: competiţii separate pentru

bărbaţi şi femei, limitarea numărului de participanţi, necesitatea de a
menţine un echilibru concurenţial între cluburile participante la aceeaşi
competiţie;
• La nivelul structurilor sportive: autonomia şi diversitatea organizaţiilor
sportive, structura piramidală a competiţiilor, mecanismele de solidaritate,
organizarea activităţilor sportive la nivel naţional, principiul existenţei unei
singure federaţii pentru fiecare sport în parte.
3.1. Niveluri de management și relații ierarhice în sectorul sportiv
Ministerul Tineretului și Sportului
(ține Registrul sportiv)

Direcțiile pentru Federațiile sportive

sport județene (42) naționale (77)

structurile sportive
locale Asociațiile județene Ligile
pe ramuri de sport profesioniste
(asociații și cluburi)

cluburi sportive profesioniste

pe ramuri de sport
11
3.2. Niveluri de management și relații ierarhice ale structurilor sportive
din sectorul educațional

Ministerul Educației și
Cercetării

Inspectoratele școlare Federația Sportului

județene (42) Școlar și Universitar
(ține Registrul
național al
performanțelor
sportive)
Unități de învățământ cu Unități de învățământ
Unități de învățământ
program sportiv cu program sportiv
pentru educație
integrat: gimnazii, licee suplimentar:
extrașcolară: palate,
(LPS) CLUBURI SPORTIVE
cluburi ale copiilor
ȘCOLARE

12
3.3. Dubla relație ierarhică a structurilor sportive din domeniul
educațional

Ministerul
Ministerul Educației Tineretului și
și Cercetării Sportului
(Registrul sportiv)

Federația Sportului Direcția pentru sport

Școlar și Universitar
(Registrul național al
performanțelor sportive)
Federațiile sportive
Inspectoratul școlar județeană
naționale pe ramură
județean (calendar
de sport (legitimare)
competițional)

LPS, CSȘ (în care se organizează una sau mai multe

din cele 51 de discipline sportive)

13
3.4. Principalele acte normative care reglementează domeniul educației
fizice și sportului din România

• Cartea albă privind sportul (document de proiectare strategică, se trasează liniile

directoare în domeniu; Comisia Europeană, 2007);
• Dezvoltarea dimensiunii europene a sportului – Comunicarea Comisiei către
Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul
Regiunilor (Comisia Europeană, 2011);
• Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000, cu modificările și completările ulterioare;
• Hotărârea Guvernului nr. 844/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în
aplicare a dispozițiilor Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000, cu modificările și
completările ulterioare;
• Hotărârea Guvernului nr. 1447/2007 privind aprobarea normelor financiare pentru
activitatea sportivă, cu modificările şi completările ulterioare;
• Hotărârea Guvernului nr. 343/2011 privind aprobarea Statutului antrenorului.
 4. Relația între specificitatea sportului și activitatea de RP: Specificitatea
sportului ca fenomen economic poate fi ”exploatată” de PR-ist pe
multiple planuri
SPRIJIN PENTRU MARKETINGUL • Sportul este consumat la fel de repede cum este produs (”produs perisabil”);
SPORTIV: anunțuri, comunicate, relația • Sportul nu este însoţit de nici o garanţie pentru satisfacerea consumatorului;
cu presa • Furnizorii de sport se confruntă cu provocări diverse (natura).

• Veniturile se obțin și din : drepturi de televizare, concesionări, parcări, comerţ,

SPRIJIN PENTRU OBȚINEREA turism, bilete de acces;
VENITURILOR: programe și
evenimente • consumatorii cheltuiesc mai mult în afara terenurilor / bazelor decât pentru sportul
însuşi.

• ”stelele” devin antrenori, directori sportivi.;

EVIDENȚIEREA ROLULUI CARIEREI ÎN • sunt similitudini între sportul recreativ şi cel de performanţă în privinţa personalului;
INDUSTRIA SPORTULUI: crearea de • sportul rămâne un sistem închis; obţinerea unui post depinde mai puțin de ceea ce ştie
imagine prin diverse materiale solicitantul, ci de cine îl cunoaşte.

• poate reprezinta baza identităţii sociale a individului;

EVIDENȚIEREA ”PUTERII” SPORTULUI • are magnetism şi influenţă inimaginabile;
CA INSTITUŢIE SOCIALĂ: cercetarea • influenţează atitudinile oamenilor;
publicurilor, management și consiliere • sportivii trebuie să conştientizeze responsabilitatea socială a activităţii lor.