Pitagora

• Puterea cuvintelor
Un grup de broaşte ţopăia odată prin pădure şi două dintre ele au
căzut într-o groapă foarte adâncă. Toate celelalte broaşte s-au
adunat în jurul marginii gropii şi au privit în jos. „Prieteni – au
ţipat ele – groapa este foarte adâncă, nu ştim cum veţi putea
ieşi din ea”.
Cele două broaşte au început să sară cu toată forţa lor, încercând
să iasă din groapă. Celelalte broaşte la suprafaţă supuneau:
„Oh, Doamne, e prea adâncă! Ar trebui să vă opriţi din încercări;
este prea departe marginea de sus!”
Cele două broaşte au continuat să încerce şi s-au lovit de pereţi în
încercările lor. Broaştele de sus de-abia mai puteau să
privească. Ele ţipau: „Vă rugăm, opriţi-vă! Vă răniţi degeaba! Nu
are rost!”
În final, una din broaşte a fost atentă la ce spuneau celelalte şi a
cedat. S-a aşezat deznădăjduită şi deprimată. Dar cealaltă
broasca a continuat să sară cât de mult putea, până când a
reuşit un salt uriaş şi a ieşit.
Celelalte broaşte s-au adunat în jurul ei şi au întrebat-o: „Nu ne-ai
auzit spunându-ţi să renunţi?” Broasca a răspuns: „Sunt cam
surdă. Credeam că mă încurajaţi.”
 “O cultură devine mai mare şi în măsura în care e
răspândită mai bine. De când lumea. Or, pentru asta e
nevoie de oameni care să o răspândească cu pricepere,
cu dăruire, cu convingere. Astfel de oameni avem prea
puţini.”

Cosmin Alexandru 

“Toată viaţa şi toată societatea,

laolaltă cu toată cultura, sunt o
chestiune de comunicare.”
Constantin Noica

“… esenţa culturii, ba chiar a vieţii în

sine, este comunicarea”
E. Hall
Spune-mi ce dai ca să-ți
spun ce o să primești
Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei
cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il
intreba:
– Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Batranul ii raspunse printr-o intrebare:
– Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
– Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo!
– Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse
aceeasi intrebare:
– Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:
– Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
– Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si
cu greu i-am parasit.
– Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste
convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse
spre batran si ii zise cu repros:
– Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi
intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?
– Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a
gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva,
acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi
credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva
decat ceea ce stim noi sa gasim in ei.