Bronsitele

Bronsita
Bronsita:
• Acuta
• Cronica
Bronșita acută este o inflamație acută a mucoasei bronșice,
interesând de obicei bronhiile mari și mijlocii și frecvent traheaa.
Bronsita acuta- Etiologie
• Poate fi provocată de factori infecțioși (virusuri, bacterii,
pneumococi, stafilococi, streptococi, Haemophilus influenzae), factori
alergici, inhalarea unor substanțe iritante (clor, amoniac, gaze, fum
de tigară).
• Cele mai importante cauze favorizante sunt: frigul, fumul, praful,
umiditatea, excesul de tutun, eforturile vocale.
Bronsita acuta- forme clinice
• 1. Bronșita acută comună (forma descrisă)
• 2. Bronșita difuză (bronșiolită – care interesează bronhiile mici,
periferice și produce dispnee marcată și alterare a stării generale)
• 3. Bronșita hemoragică traheită ( care se manifestă prin dureri și
arsură retrosternală continuă)
Specific bronșitei acute este edemul și hiperemia
mucoasei (roșiatică), cu secreție mucoasă sau muco-purulentă.
Bronsita acuta- semne si simptome
• Aspectul clinic este de rino-bronșită cu evoluție în trei faze:
• o fază de coriză sau catar rino-faringian care durează 1-3 zile (ușoară
ascensiune termică, jenă la deglutiție, arsură sau înfundare a nasului);
• o fază de cruditate sau uscată care durează 2-3 zile, cu tuse uscată,
spasmodică, durere vie retrosternală, uneori febră moderată și voce
răgușită.
• o fază productivă, cu tuse însoțită de expectorație mucoasă sau muco-
purulentă.
Boala durează 1-2 săptămâni.
Tratament
Tratamentul constă în combaterea focarelor septice, sinuzale și
rinofaringiene, combaterea componeței alergice și antibiotice în formele
severe. Simptomatic, se administrează în faza de cruditate calmante ale
tusei, antipiretice, analgezice și dezinfectante nazo-faringiene, iar în
faza productivă: expectorante, sirop expectorant, tablete expectorante,
băuturi calde.
Bronsita cronica
Bronșita cronică reprezintă inflamația cronică a mucoasei
bronșice caracterizată din punct de vedere clinic prin tuse și
hipersecreție de mucus la nivelul traheei și al bronhiilor, prezentă
minim 3 luni în fiecare an, timp de cel puțin 2 ani consecutivi.
Bronșita cronică este o afecțiune mult mai frecvent întâlnită în
rândul bărbaților decât al femeilor. Incidența maximă a bolii se află
peste vârsta de 40 de ani.
Studiile efectuate în acest sens au arătat că în fiecare an, din
1000 de adulți, 44 sunt diagnosticați cu bronșită cronică. Aproximativ
82% din aceste cazuri de bronșită cronică apar în timpul sezonului
rece.
Bronsita cronica-Etiolgie
Factorii etiologici care determină apariția inflamației cronice la nivelul
bronhiilor pot fi împărțiți în trei categorii: factori infecțioși, factori alergici și
factori iritanți:

• factori infecțioși: bacterii (Stafilococul aureus hemolitic, Streptococul beta-

hemolitic, Haemophilus inflaenzae, enterococul, pneumococul) sau virusuri
(rhinovirusurile, virusul gripal);
• factori alergici: praf, puf, polen, mirosuri, alergenii alimentari (oul, ciocolata,
untul de arahide, afumăturile etc.);
• factori iritanți: fumul de țigară, alcoolul, vaporii iritanți din industria chimică,
pulberile organice sau anorganice, gazele toxice, anumite condiții de
microclimat (curenți de aer, frig, umezeală).
Bronsita cronica- semne si simptome
Manifestările clinice apărute în cadrul bronșitei cronice prezintă grade de
intensitate variabilă și sunt diferite în funcție de severitatea bolii. În cadrul bronșitei
cronice simptomatologia debutează peste vârsta de 50 de ani și se caracterizează prin:
• tuse însoțită de hipersecreție de mucus, care precedă dispneea;
• spută abundentă de culoare albicioasă, gălbuie sau verzuie;
• dispnee;
• wheezing, mai accentuat în timpul efortului fizic;
• disconfort toracic;
• episoade frecvente de insuficiență respiratorie acută.

Toate aceste manifestări clinice sunt mai accentuate în timpul efectuării efortului fizic
și se ameliorează în repaus.
Bronsita cronica- stadializare
• În stadiile avansate boala poate evolua spre bronhopneumopatie cronică
obstructive(B.O.C.), cu agravarea dispneei și apariția disfuncției ventilatorii
obstructive. În formele grave, boala poate evolua spre insuficiență respiratorie acută
caracterizată prin hipoxemie și hipercapnie. 
• Hipoxemia reprezintă scăderea presiunii oxigenului la nivel sangvin și se
caracterizează prin semne clinice respiratorii (tiraj intercostal, bătăi ale aripioarelor
nazale, mișcări de piston ale capului, scăderea amplitudini mișcărilor respiratorii,
tahipnee, dispnee), semne clinice cardiovasculare (aritmii, tahicardie, hipotensiune
arterială) și manifestări clinice neurologice (euforie, obnubilare, agitație alternând cu
somnolență, comă). 
• Hipercapnia reprezintă creșterea presiunii dioxidului de carbon în sânge și este
caracterizată prin tahipnee, semne și simptome clinice vasculare (extremități calde,
transpirații, vasodilatație cerebrală, hipertensiune intracraniană) și manifestări clinice
neurologice (confuzie, dezorientare temporo-spațială, somnolență, comă).
Bronsita cronica- stadializare
In general, bolnavii cu bronșită cronică sunt fumători de zeci de ani și acuză de
mai mult timp apariția unei tuse productive însoțită de spută galbenă, albicioasă.
Inițial tusea apare în timpul sezonului rece pentru ca mai apoi să devină
permanentă. Ulterior apare dispneea de efort care pe parcursul evoluției bolii, în
absența tratamentului corespunzător, se agravează. De multe ori acești bolnavi se
prezintă la medic după apariția complicațiilor, prezentând semnele insuficienței
cardiace drepte:
• turgescență jugulară;
• hepatomegalie;
• reflux hepato-jugular (umflarea venei jugulare drepte la compresiunea ficatului);
• edeme periferice;
• degete cu aspect hipocratic.
Investigații paraclinice

• Analizele generale ale sângelui pot indica prezența sindromului inflamator caracterizat prin creșterea
numărului de leucocite (leucocitoză), creșterea valorilor VSH-ului, a fibrinogenului și a proteinei C
reactive.
• Examenul sputei poate indica prezența leucocitelor, care semnifică apariția infecției.
• Hemocultura este utilă în cazul în care se suspicionează apariția unei suprainfecții de natură bacteriană.
Această investigație poate evidenția prezența bacteriei care a determinat apariția suprainfectării.
• Spirometria - în cazul bolnavilor cu bronșită cronică poate fi identificată scăderea VEMS (volumul
expirator maxim pe secundă), scăderea CV (capacitatea vitală) și scăderea debitului ventilator maxim pe
minut.
• Bronhoscopia este o investigație care permite explorarea arborelui respirator, a traheei și a bronhiilor și
este deosebit de utilă pentru excluderea diagnosticului de tuberculoză, aspirație de corpi străini sau
tumori bronșice.
• Laringoscopia este utilă entru excluderea diagnosticului de epiglotită.
• Examenul radiologic poate indica apariția complicațiilor și este utilă diferențierea bronșitei cronice
de pneumonie.
Tratament
Tratamentul în cadrul bronșitei cronice se administrează în
funcție de severitatea sindromului obstructiv existent la
nivelul căilor respiratorii și de reversibilitatea bolii.
• Medicamentele bronhodilatatoare ( dilata bronhiile)
• Metilxantinele – Aminofilina (dilatația peretelui bronșic)
• Beta-adrenergicele- mucolitice