Etica, morala și deontologia

Etica
Etica este o ştiinţă care se ocupă de studiul principiilor
morale. Etica medicală este o reflectare a umanismului în
procesul de activitate a lucrătorilor medicali. Etica
medicală cuprinde o totalitate de principii de reglare a
normelor de comportare referitor la lucrătorii medicali,
condiţionate de activitatea lor specifică şi de situaţia lor
in cadrul societăţii. Normele, principiile de etică medicală
contribuie la orientarea corectă a lucrătorilor medicali în
activitatea lor profesională. Etica a fost initiata o data cu
juramantul Hipocratic care a stabilit normele morale ale
practicii medicale clinice (cca 450 iH).
Etica profesionala in medicină presupune:
1. respect fața de fiinta umana, viata umana
2. respect fața de onoarea profesiunii
3. binele pacientului (sănătatea) este principala consideratie a
medicului
4. Medicul gandeste si acționeaza astfel încat prima sa grija sa fie
serviciul profesional pe care il pune la dispozitie si calitatea actului
medical pe care el o onoreaza cu competența si care va fi
intotdeauna deasupra oricaror altor consideratii precum prestigiul
propriu, castigul personal, orice alta solicitare, etc.

Etica medicală:
– genereaza un sistem de valori si principii care permit dezvoltarea
corecta a relației medic-pacient
– reglementeaza alegerile morale si profesionale la patul bolnavului.
Principiile eticii medicale
Principiile etice sunt concepte fundamentale prin
prisma cărora se poate judeca comportamentul sau
conduita unei persoane sau a unui grup de persoane. Ele
ajuta oamenii să ia decizii etice, pot fi folosite ca criterii
de măsurare a unor acţiuni. Principiile etice stau la baza
legilor, care sunt insa limitate la circumstanţe exacte.
Legile sunt reguli emise de câtre autorităţile ce
guvernează o comunitate şi au aplicabilitate pentru că
autorităţile respective le pot impune prin puterea ce o
deţin.
Principiile etice operează la un grad mult mai înalt
decât legile şi iau în considerare condiţii specifice.
 Principiile eticii medicale
 Fidelitatea este obligatia de a urma juramintele asumate
prin profesie, însemnând a spune pacientului adevarul
despre situatia lui si mentinerea confidentialitatii privind
cazul respectiv.
 Beneficienta presupune obligatia medicului de a face bine,
de a ridica gradul de sanatate al comunitatii respective.
 Nonmaleficienta este obligatia de a nu face rau. Singurele
acte de agresiune intentionata acceptate în medicina sunt
cele menite sa faca bine pacientului (ex. interventii
chirurgicale, încalcarea confidentialitatii la cererea
autoritatilor în cazul în care un pacient se constituie în
pericol pentru o alta persoana).
 Justitia este chemata sa intervina în multe aspecte de
natura etica. În probleme procedurale (ex. primul
venit, primul tratat), probleme de distributie a
tratamentelor (mai ales când exista resurse de
tratament limitate), probleme de compensatie, si cele
care interpun medicul între pacient si societate
(discriminarea persoanelor cu diverse handicapuri).
 Autonomia, mult încurajata etic, presupune accesul
liber al pacientului la informatii privind situatia sa,
participarea lui la formularea deciziilor, si ajutorul dat
pacientilor deficienti pentru a-si putea exercita
autonomia. Paternalismul presupune accesul limitat al
pacientului la informaţii privind situaţia sa, cât şi în
ceea ce priveşte participarea la luarea deciziilor.
 Confidenţialitatea, ca principiu, este uşor acceptată
de majoritatea medicilor şi pacienţilor şi stă la baza
încrederii dintre medic şi pacient, însă o analiză mai
profundă a rostului şi necesităţii ei în practică,
scoate în evidenţă unele divergenţe fundamentale de
înţelegere şi aşteptări. Conform actelor legale toată
informaţia pe care medicul o obţine de la pacient
este confidenţială, legea stipulând dreptul persoanei
la autonomie, totodată, nu există lege care ar supune
oricare informaţie medicală unei protecţii absolute.
 Sinceritatea - conform acestui principiu lucrătorul
medical este dator să spună adevărul, să nu ducă în
eroare sau să înşele pe cineva în mod intenţionat.
 Regulile etice
 Veridicitatea – principiul etic al adevărului,
consimțămîntul informat, respectarea autonomiei

 Intimitate– dreptul persoanei de a rămîne privat,

de a nu divulga informații

 Confidentialitate

 Fidelitate– loialitate, menținînd obligația de a

îngriji de toți, indiferent de cine sînt ei sau ce au
făcut.
Morala
Morala se refera la comportamentul pe care il manifesta un om din
perspectiva alegerii dintre bine si rau si in respectarea valorilor,
normelor, standardelor, codurilor de comportament
Moralitatea are un sens descriptiv, individual, in care semnifica
acele valori personale, culturale, obiceiuri proprii ori ale societatii
care se considera a fi bune si astfel care se asteapta a se face bine.
Moralitatea are insa si un sens normativ punand in acord actiunile
si comportamentul cu valorile de referinta ceea ce presupune
implinirea unui nivel de asteptare corespunzator normelor
reprezentand ceea ce s-a facut/infaptuit bine (respectand
normele/codurile de comportament).
 Profilul moral al medicului după
cum îl anticipează pacientul
 Responsabilitate (fata de actele si deciziile sale)
 Independenta profesionala (in slujba celui mai
bun interes medical al pacientului)
 Competenta
 Disponibilitate (de a raspunde la chemarea
pacientului, de a acorda asistenta de urgenta)
 Justitie, dreptate in actul medical: exercitiul
profesional echitabil, fara discriminare
Deontologia
Deontologia face parte din etica medicală, fiind o ştiinţă despre
tradiţiile din cadrul medicinii şi ocrotirii sănătăţii practice.
Deontologia fixează datoriile medicilor, obligaţiile lor şi limitele
acţiunii lor.
Termenul derivă din grecescul “deon” însemnând “ceea ce
trebuie făcut”, deontologia pentru medic fiind condensată în
Codul Deontologic, în mod periodic “adus la zi” de către
Ordinul (Colegiul) Medicilor. Cu alte cuvinte el este adaptat
evoluţiei practicii medicale. Codul serveşte ca bază
instanţelor profesionale, el fiind un instrument preţios şi
indispensabil, dar în acelaşi timp, el nu poate dispensa
medicul de o reflexie personală asupra problemelor de etică.
 Deontologia este fundamentata de etica
principiului unic al moralei (Imm. Kant) care
este implinirea datoriei. Astfel o acțiune este
buna, morala atunci cand purtata de vointa
buna (calitatea vointei) a agentului este
materializata prin exercitarea datoriei acestuia.
Moralitatea Kantiana este bazata pe
constructia imperativului categoric, o
constructie rationala-logica a caii binelui ce se
regaseste in implinirea datoriei, mai exact a
datoriei de a-si exercita datoria
 Bibliografie
 http://www.medclub.org.md/load/155-downloads
/medicina-de-familie/623-principii-fundamentale
-de-bioetica-medicala-usmf
 http://www.sursa.md/product_info.php/products_
id/736
 http://www.eticamedicala.ro/mod/folder/view.php
?id=185
 http://www.med.ugal.ro/SITE%20FINAL%20AT
I/ASPECTE%20ETICE%20IN%20PRACTICA
%20EMDICALA.html