Romanizare

Def. Romanizarea este un proces istoric ireversibil, de lunga durata (a durat din anul
106 pana in 274) care a constat in patrunderea elementelor de cultura si civilizatie
romana in toate compartimentele vietii sociale-politice-economice-religioase dacice.
Elementele de cultura si civilizatie sunt preluate de populatia autohtona. Faza incipienta
sa produs in sec. I in Hr.
Romanizarea populatiei autohtone a inlaturat diferentele dintre localnici si romani
pe planul culturii materiale, vietii spirituale, vietii economice, politice si lingvistice.
Procesul de romanizare a fost deosebit de complex pentru ca sa petrecut pe
teritoriul intregii Dacii. Procesul cel mai important a fost inserarea unei limbi comune
LATINA.
Importanta romanizarii populatiei geto-dace sta la baza etnogenezei romanesti care
se incheie in sec VIII .
Conceptul de romanizare, include doua laturi fundamentale:
I. Colonizarea teritoriului geto-dacic cu populatie romanizata latinofona, venita
din toate colturile Imperiului Roman.
II. Asimilarea populatiei geto-dace de catre romani in masura in care geto-dacii
au adoptat limba latina si au schimbat mentalitatea si chiar fiinta
etnica.Romanizarea a fost urmata de colonizarea Daciei, prin care sa urmarit
crearea unei romanitati puternice N-dunarene.
Factorii romanizarii
1. Limba latina – cel mai important factor al romanizarii
2. Armata – are caracter oficial
3. Administratia – factor cu caracter permanent
4. Colonistii – cu actiune importanta
5. Veteranii
6. Economia
7. Religia
8. Scoala (instructia) factor cu importanta decisiva pentru ca foloseste limba latina
9. Dreptul
10. Urbanizarea
După 170 de ani de romanizare intensă, s-a produs sinteza daco-romană, care a stat
la baza evoluţiei spre românitate.
Obiceiuri
Geto-dacii au fost descrişi de contemporanii lor ca fiind, printre altele, o seminţie cu multe ritualuri bizare
chiar şi pentru acele vremuri. Plângeau când li se năşteau copiii, râdeau înaintea morţii, femeile se aruncau în
flăcările rugului pe care incinerau cadavrele soţilor,iar regii isi sacrificau fii, pentru a-i trimite soli la Zalmoxe.
Obiceiurile de înmormântare ale daco-geţilor erau cu totul neobişnuite faţă de cele actuale:
Expun timp de trei zile cadavrul. Apoi jertfesc tot felul de animale şi după un mare ospăţ, înainte de care
îl jelesc pe mort, îl înmormântează pe cel răposat, fie arzându-l, fie îngropându-l. Ei ridică apoi o movilă şi
statornicesc felurite întreceri, la care răsplăţile cele mai însemnate se dau luptelor în doi.
Un alt obicei bizar al geto-dacilor, despre care am aflat de la istoricii antichităţii, este cel al sacrificiului
uman. Potrivit lui Herodot, părintele istoriei, geţii îi trimiteau periodic câte un mesager lui Zalmoxe, care era
ales dintre cei mai de seamă oameni ai comunităţii.
Din cauza ritualurilor privind sacrificiile umane, regalitatea era transmisă din unchi în nepot.