Clasa: a III-a

Disciplina: Științe
Aria curriculară: Matematică și științe

Unități de competențe Unități de conținut Etapa lecției

4.3. Demonstrarea pe 4. Republica Moldova Reflecție

hartă a apelor și formelor -Locul Republicii
de relief ale Republicii Moldova pe hartă.
Moldova.
Caruselul
 Obiectiv:

Este un organizator grafic care permite fiecărui membru al

grupului să contribuie cu idei la subiectul propus, fără ca în momentul
producţiei de idei să se facă evaluarea acestora.
 Etapele de realizare:
elevii sunt împărţiţi în grupuri de câte 3 – 4 persoane. Aceştia lucrează la o
problemă, la o întrebare ce se poate matrializa într-un poster. Posterul
poate fi descriptiv sau utilizându-se un organizator grafic, un tabel, colaj
sau desen. Când vă hotărâți să organizați o lecție utilizând această
metodă, asigurați-vă că dispuneți de materiale necesare. Obligatoriu
coală pe care se realizează posterul are formatul minim A3;
posteru se afișează pe pereții sălii de predare, aceasta
transformându-se, la modul figurat, într-o ,,galerie de artă, muzeu,,;
fiecare echipă vine în faţa, iar la semnalul profesorului se deplasează în
sensul acelor de ceasornic, parcurgând toată „galeria”, în calitate de vizitatori
sau critici. Rolul deplasării nu este numai acela de a urmări soluţiile propuse
de colegi, ci şide a consemna completările, întrebările, observațiile lor
vis-a-vis de acestea. Întodeauna atrageți atenția elevilor asupra faptului
că ei nu au voie să facă referiri jignitoare la adresa colegiilor sau să
interpreteze forma posterilor, ci exclusiv conținuturile acestora. Nu se
vor folosi observații de genul: Ați scris frumos/urât!, Bravo!, Felicitări!.
 După ce se încheie „turul galeriei”, grupurile revin la
locul iniţial şi îşi reexaminează tabelele prin prisma
observaţiilor colegilor. Acest moment al lecţiei este
echivalent cu fixarea cunoştinţelor din lecţia tradiţională,
deoarece studenţii îşi lămuresc unele probleme apărute pe
parcursul derulării lecţiei, discutând cu ceilalţi colegi. În
această etapă, rolul profesorului este acela de a coordona
desfăşurarea discuţiilor şi de a oferi informaţii
suplimentare, acolo unde este cazul
 Exemplu:
În clasa a III-a, subiectul: ,,Locul Republicii
Moldova pe hartă” se poate propune următoarea
situaţie problemă:
“RM are potenţial turistic, dar străinii nu o
vizitează în număr mare. De ce?”
 Concluzia:
RM nu are potenţial turistic la fel de dezvoltat ca
alte ţări pentru că:

- nu este cunoscută în lume;

- căile de transport sunt deteriorate;
- nu se face publicitate punctelor de atracţie
turistică;
- este multă poluare;
- nu sunt amenajate corespunzător traseele turistice.
 Avantajele:
 Implică pe toţi membrii colectivului în analiza şi soluţionarea
unei probleme;

o Oferă fiecărui elev posibilitatea să-şi valorifice experienţa

proprie;

o Prezentarea şi argumentarea punctelor de vedere şi a

opiniilor.
 Dezavantajele:
elevii/studenţii pot fi influenţaţi de soluţiile
anterioare, intrînd într-un blocaj creativ;

poate să apară fenomenul numit „chiul social“

(cînd responsabilitatea se împarte între mai mulţi
idivizi, unii depun mai puţin efort).
 Regulile de desfăşurare ale
brainstorming-ului sunt următoarele :
Cunoaşterea problemei pusă în discuţie şi a necesităţii
soluţionării ei, pe baza expunerii clare şi concise din
partea moderatorului discuţiei;

Selecţionarea cu atenţie a participanţilor pe baza

principiului eterogenităţii în ceea ce priveşte vîrsta,
pregătirea, fără să existe antipatii;

Asigurarea unui loc corespunzător (fără zgomot),

spaţios, luminos, menit să creeze o atmosferă
stimulativă, propice descătuşării ideilor;
Admiterea şi chiar încurajarea formulării de idei oricît de
neobişnuite, îndrăzneţe, lăsînd frîu liber imaginaţiei
participanţilor, spontaneităţii şi creativităţii;
In prima fază, accentul este pus pe cantitate, pe
formularea de cît mai multe variante de răspuns şi cît mai
diverse, apoi pe calitate;
Neadmiterea nici unui fel de evaluări, aprecieri, critici,
judecăţi din partea participanţilor sau a coordonatorului,
asupra ideilor enunţate, oricît de neaşteptate ar fi ele,
pentru a nu inhiba spontaneitatea şi a evita un blocaj
intelectual;
Construcţia de „idei pe idei", în sensul că, un răspuns
poate provoca asociaţii şi combinaţii pentru emiterea unui
nou demers cognitiv-inovativ;
Toţi membrii grupului participă la discuţii.
Spre exemplu, la subiectul ,,Republica Moldova” elevilor
clasa a III-a i se pot propune să caute soluţii pentru
următoarea problemă:
Ce am putea face pentru ca să fie cunoscută mai bine
istoria localităţii noastre ?
1. Fiecare perechea va examina problema dată şi va lansa idei
pentru soluţionarea ei. Timp de 5 minute perechea îşi va
înregistra ideile.
2. La expirarea timpului de acumulare a ideilor, perechile le
evaluează:
- examinează fiecare idee, alegîndu-le pe cele cu adevărat utile;
- revin la ideile respinse şi extrag elementele preţioase;
- le marcheză cu litere sau cifre, în ordinea importanţei;
3. Fiecare pereche îşi lansează ideile, dar urmăreşte şi bifează
ideile pentru a nu fi repetate.
 Avantajele utilizării
metodei brainstorming:
obţinerea rapidă şi uşoară a ideilor noi şi a
soluţiilor rezolvitoare;
costurile reduse necesare folosirii metodei;
aplicabilitatea largă, aproape în toate domeniile;
stimulează participarea activă şi crează
posibilitatea contagiunii ideilor;
dezvoltă creativitatea, spontaneitatea, încrederea în
sine prin procesul evaluării amînate;
dezvoltă abilitatea de a lucra în echipă;
 Limitele brainstorming-ului:

nu suplineşte cercetarea de durată, clasică;

depinde de calităţile moderatorului de a anima şi
dirija discuţia pe făgaşul dorit;
oferă doar soluţii posibile nu şi realizarea efectivă;
uneori poate fi prea obositor sau solicitant pentru
unii participanţi;
poate să apară fenomenul numit „chiul social“
(cînd responsabilitatea se împarte între mai mulţi
idivizi, unii depun mai puţin efort).
Scopul metodei:
de a obţine cît mai multe întrebări şi astfel cît mai
multe conexiuni între concepte;
de a stimula creativitatea individuală şi de grup.

Modul de procedură:
începe din centrul conceptului şi se împrăştie în afară,
cu întrebări, asemeni exploziei stelare. Unele întrebări
ducînd la altele din ce în ce mai complexe care necesită
o concentrare tot mai mare.
 Etape de realizare:
 Se scrie problema în centrul unei steluţe cu 5 colţuri ;
 În vîrful fiecărui colţ al steluţei se scriu intrebări de
tipul: ce? cine? unde? de ce? cînd?
 Se împarte clasa în grupuri şi se elaborarează o listă
cu întrebări multe şi diverse. Lista de întrebări iniţiale
poate genera altele, neaşteptate, care cer şi o mai mare
concentrare;
 Se comunică întregii clase rezultatele muncii de grup;
 Evidenţierea celor mai interesante întrebări şi
aprecierea muncii în echipă.
ploaia
 Desfăşurare
este liderul, managerul, conduce jocul. Este
pălăria responsabilă cu controlul
demersurilor desfăşurate; extrage concluzii,
clarifică, alege soluţia corectă.

este povestitorul, cel ce redă pe scurt

conţinutul textului;informează despre tema
pusă în diacuţie.

este psihologul care îşi exprimă emoţiile,

sentimentele faţă de personajele întîlnite.
este criticul, este pălăria avertisment,
concentrată în special pe aprecierea
negativă a lucrurilor; indentifică
greşelile la soluţiile propuse.

este gînditorul, care oferă soluţii

alternative şi generează idei noi.

este creatorul, simbolul gîndirii

pozitive şi constructive, creează
finalul; explorează optimist
posibilităţile.
 Exemplu:
Clasa a III-a, subiectul: ,,În ospeţie la Fram, ursul polar”:

Pălăria albă – povesteşte pe scurt textul lecturii;

Pălăria albastră – caracterizează ursul polar, evidenţiind
trăsăturile esenţiale;
Pălăria roşie – menţionează rolul pozitiv al ursului polar
în lanţul trofic.
Pălăria neagră – critică atitudinea omului faţă de vînatul
vieţuitoarelor şi în general faţă de mediul înconjurător.
Pălăria verde – propune sfaturi pentru ameliorarea
condiţiilor ecologice.
Pălăria galbenă – găseşte alt final textului sau
soluţionează o sarcină creativă.
 Avantaje:

Angajează intens toate forţele psihice de cunoaştere;

Dezvoltă gîndirea critică;
Manifestă empatie faţă de anumite personaje.
 Etapele metodei Philips 6/6:

 Constituirea grupelor de cîte 6 elevi (4 membri + 1 secretar

+ 1 conducător de grup/lider).
 Anunţarea temei/problemei ce urmează a fi dezbătută în de
către fiecare grup şi motivarea importanţei acesteia
 Desfăşurarea discuţiilor pe baza temei, în cadrul grupului,
timp de 6 minute. Acestea pot fi libere, în sensul că fiecare
membru propune un răspuns şi la sfîrşit se reţin ideile cele
mai importante sau pot fi discuţii progresive în care fiecare
participant expune în cadrul grupului său o variantă care e
analizată şi apoi se trece la celelalte idei.
 Colectarea soluţiilor elaborate. Conducătorii fiecărui grup
expun ideile la care au ajuns sau ele sunt predate în scris
coordonatorului colectivului (profesorului).
 Discuţia colectivă este urmată de decizia colectivă în ceea ce
priveşte soluţia finală, pe baza ierarhizării variantelor pe tablă.
Dezbaterea în plen este reuniunea propriu-zisă şi debutează cu
expunerile liderilor; intervenţiile sunt libere; se realizează
selecţia şi ierarhizarea soluţiilor.
 Încheirea discuţiei se face în urma prezentării din partea
profesorului a concluziilor privind participarea la desfăşurarea
activităţii şi a eficienţei demersurilor întreprinse. Evaluarea
generală a ideilor este realizată de către profesor; el sintetizează
informaţiile şi susţine motivaţional interacţiunea participanţilor.
 Exemplu:
În clasa a III-a, subiectul: ,,RM pe hartă” se poate propune
următoarea situaţie problemă: “RM are potenţial turistic, dar
străinii nu o vizitează în număr mare. De ce?”

Clasa se împarte în grupe de cîte 6 elevi lăsîndu-se ca timp de

lucru 6 minute. Conducătorul fiecărei grupe prezintă soluţiile
la care s-a ajuns. Se discută apoi punctele de vedere a grupelor
pentru a ajunge la idei comune.
Învăţătorul stabileşte soluţia optimă şi argumentează
respingerea celorlalte variante.
 Concluzia:
RM nu are potenţial turistic la fel de dezvoltat ca alte
ţări pentru că:

- nu este cunoscută în lume;

- căile de transport sunt deteriorate;
- nu se face publicitate punctelor de atracţie turistică;
- este multă poluare;
- nu sunt amenajate corespunzător traseele turistice.
Avantajele Procedeului PHILLIPS 6 / 6
o Implică pe toţi membrii colectivului în analiza şi soluţionarea
unei probleme;

o Oferă fiecărui elev posibilitatea să-şi valorifice experienţa

proprie;

o Prezentarea şi argumentarea punctelor de vedere şi a opiniilor.

 Tehnica 6/3/5 este asemănătoare brainstorming-ului.
Însă ideile noi se scriu pe foile de hîrtie care circulă
între participanţi, şi de aceea se mai numeşte şi
brainwriting.
Tehnica se numeşte 6/3/5 pentru că există:
 6 membri în grupul de lucru, care notează pe hîrtie cîte
3 soluţii fiecare, la o problema dată, timp de
5 minute (însumînd 108 răspunsuri în 30 de minute, în
fiecare grup).
 Etapele metodei 6/3/5:
Împărţirea clasei în grupe a cîte 6 membri fiecare.

Formularea problemei şi explicarea modalităţii de lucru.

Elevii primesc fiecare cîte o foaie de hîrtie împărţită în trei
coloane.
Desfăşurarea activităţii în grup.
În acesta etapă are loc o îmbinare a activităţii individuale cu cea
colectivă. Pentru problema dată, fiecare dintre cei 6 participanţi, are
de notat pe o foaie, 3 soluţii în tabelul cu 3 coloane, într-un timp
maxim de 5 minute. Foile migrează apoi de la stînga spre dreapta pînă
ajung la posesorul iniţial. Cel care a primit foaia colegului din stînga,
citeşte soluţiile deja notate şi încearcă să le modifice în sens creativ,
prin formulări noi, adaptîndu-le, îmbunătăţindu-le şi reconstruindu-
le continuu.
Analiza soluţiilor şi reţinerea celor mai bune.
Se centralizează datele obţinute, se discută şi se apreciază rezultatele.
 Avantajele:
similar brainstorming-ului, stimululează construcţia
de „idei pe idei";
încurajează solidaritatea în grup şi competiţia între
grupuri, îmbinînd munca individuală cu cea de
echipă;
are caracter formativ-educativ, dezvoltînd atît
spiritul de echipă cît şi procesele psihice superioare
(gîndirea cu operaţiile ei: comparaţia, sinteza,
generalizarea şi abstractizarea; dezvoltă imaginaţia,
creativitatea, calităţile atenţiei etc);
 Dezavantajele:
rezultă din constrîngerea participanţilor de a
răspunde într-un timp fix;
pot exista fenomene de contagiune negativă între
răspunsuri;
elevii/studenţii pot fi influenţaţi de soluţiile
anterioare, intrînd într-un blocaj creativ.
 Este o metodă ce presupune cooperarea în grup şi apelează la
creativitatea elevilor.
Pasul 1: Se propune spre analiză o situaţie – problemă.
Pasul 2: Se stabilesc rolurile:
*conservatorul; *pesimistul;
*exuberantul; *optimistul;
Pasul 3: Dezbaterea colectivă:
# conservatorul - apreciază meritele soluţiilor vechi, fără a exclude
posibilitatea unor îmbunătăţiri;
# exuberantul - emite idei aparent imposibil de aplicat în practică;
# pesimistul - va releva aspectele nefaste ale oricăror îmbunătăţiri;
# optimistul - va găsi posibilităţi de realizare a soluţiilor propuse
de exuberant.
Pasul 4: Se trag concluzii şi se sistematizează ideile emise.
 Fiind aplicată tehnica Frisco cu elevii clasei a II-a,
iată ce idei năstruşnice au emis exuberanţii:
 Avantaje:
rolurile se pot inversa, participanţii sunt liberi să spună ce
gîndesc,dar să fie în acord cu rolurile pe care le joacă;

dezvoltă competenţele inteligenţei lingvistice, logice,

interpersonale;

promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre

personalităţile lor, ducînd la o învăţare mai activă şi cu rezultate
evidente.
 Desfăşurare:

Participanţii stau în două cercuri concentrice. În cadrul

cercului interior participanţii formează grupa de discuţie sau
de demonstraţie care prezintă o temă aşa cum se face în plen.
De regulă, în cercul interior trebuie să fie două – trei
scaune libere pentru ca participanţii din cercul exterior să
poată veni şi să ia parte la discuţie, după care să se întoarcă la
loc. Cercul exterior constituie grupul celor care urmăresc
desfăşurarea discuţiei.
 Cei din cercul interior primesc 8-10 minute pentru a discuta o
problemă controversată. În discuţie, clarifică şi consolidează;
discută aprins pe baza unor reguli evidente; orice idee trebuie
susţinută de dovezi; sunt de acord cu antevorbitorul şi aduc
argumente suplimentare; dacă nu sunt de acord, argumentez
poziţia sa. Regulile pot fi extinse de comun acord.

Cei din cercul exterior, între timp, ascultă ceea ce se discută în

cercul interior; fac observaţii (scrise) referitoare la relaţii, consens,
microclimat, conflict, strategii de discuţie, ei complctează nişte
fişe/protocoale de observare.

Apoi elevii îşi schimbă locurile (cercul interior trece în exterior

şi invers) - rolurile de observator/observat se inversează. Este
indicat să se abordeze, în discuţie, o altă temă/problemă.
De exemplu, subiectul ,,Soarele. Familia Soarelui”

Ce s-ar întîmpla dacă ar dispărea Soarele ?

- Nu ar mai fi viaţă pe Pămînt;

- Ar fi mereu întuneric;
- ...
 Utilitate:
Tehnica este utilă cînd plenul este prea mare pentru o
discuţie fructuoasă. Este recomandată şi atunci cînd
purtătorii de cuvînt ai grupurilor cu opinii diferite vor să
facă în acest mod schimb de argumente.

Eficacitate:
În acvariu este posibilă o discuţie cursivă datorită
numărului redus de participanţi în cercul interior. Permite
celor tăcuţi să adopte rolul de observatori şi să treacă în
cercul exterior. Astfel, comportamentul participanţilor din
cercul interior poate căpăta un caracter de model (învăţarea
prin observare) şi poate conduce la o percepţie mai sensibilă
a proceselor grupului (sensibilizare).
 Etapele de realizare:

 Constituirea grupului sinectic - grupul este alcătuit din 5- 8

elevi, dintre care unul are rolul de lider şi altul de secretar.
Participanţii trebuie să fie cunoscători ai domeniului din care
face parte problema în cauză, să aibă aptitudini de a lucra în
echipă, capacitatea empatică şi toleranţă faţă de ideile emise
de ceilalţi colegi de grup;

 Prezentarea problemei - problema poate fi expusă de către

profesor sau este aleasă din rîndul celor propuse de către
elevi. Ea este analizată prin fragmentarea ei în unităţi de
bază, transpunîndu-se elementele cunoscute într-o formă
operaţională;
 Intinerariul sinectic - prsupune distanţarea
intenţionată de esenţa problemei prin înlăturarea
ideilor preconcepute care pot influenţa procesul de
creaţie. Se face apel la tehnici intuitive: analogia,
fantezia, empatia, evocarea, inversia;

 Elaborarea modelului de soluţionare a

problemei;

 Experimentarea şi aplicarea modelului.

 Etapele de realizare:

Explorarea prealabilă a problemei şi posibilităţilor ei

argumentative;

Divizarea grupului de lucru în microgrupuri a cîte 4

persoane în fiecare, (2 dintre membri trebuie să susţină
cu fermitate o poziţie într-un caz controversat; echipele
se află în evidentă opoziţie şi concurenţă, deci e
încurajat spiritul de competiţie şi e susţinută
implicarea profundă, completă);
Retragerea şi reuninunea în grupul „pro"/„contra“, la
cererea conducătorului activităţii, iar susţinătorii unei
poziţii discută şi revin în grupul de controversă;

Refacerea grupurile şi prezentarea de către cei 4

membri a poziţiei lor: fiecare prezentare e însoţită de
luarea notiţelor (pentru a marca argumentarea, a putea
pune apoi întrebări );

Inversarea rolurilor: după ce toţi şi-au expus părerea şi

au fost chestionaţi de către ceilalţi, fiecare se retrage şi
se pregăteşte pentru „punctul de maxim interes" . Cei
care au fost „pro” devin „contra” şi invers.
 Obiectiv:

Focus - Group presupune o discuţie focalizată ce tinde

să ofere cît mai multe variante, informaţii despre o
problemă / temă.

Ideea centrală este de a ,,colecta” date şi de a urmări

constituirea ,,opiniei de grup”. Grupurile sunt
constituite în cadrul clasei sau anului de studiu.
 Desfăşurarea în condiţii optime a acestei metode
presupune îndeplinirea unor condiţii:

clasa de elevi să se împartă în mai multe micro –

grupuri (echipe) funcţionale, fiecare cu acelaşi număr
de participanţi;
grupurile iniţial formate vor fi eterogene sub
aspectul potenţialului de implicare a membrilor săi;
în cadrul fiecărui grup, în mod discret, învăţătorul
desemnează un elev cu sarcina de a contraargumenta
în momentul în care se ajunge prea rapid şi prea facil
la epuizarea sarcinii şi la consens;
se realizează, iniţial, o diagramă precisă, prin
nominalizarea grupurilor şi a participanţilor în
cadrul acestora, pentru a o compara cu situaţia finală.
 Etapele de relizare:
1. Învăţătorul anunţă subiectul activităţii şi sarcina de lucru cu
secvenţele (sarcinile) ei succesive.

2. Fiecare micro-grup îşi desfăşoară activitatea independent;

discută liber asupra fiecărei sarcini. Prin interacţiunile
intragrup se ajunge la epuizarea subiectului şi formularea
unei concluzii. În cazul în care grupul este prea inert şi se
ajunge prea repede la consens, intervine elevul-oponent care
caută să dinamizeze discuţia bazîndu-se pe contraargumente.

3. Al doilea grup preia concluziile primului grup şi dezvoltă

acelaşi subiect, folosindu-se de noi informaţii. Concluziile
celui de-al doilea grup sunt preluate mai departe de cel de-al
treilea grup care dezvoltă, în felul lui, acelaşi subiect. Procesul
continuă în acelaşi mod cu restul grupurilor incluse în
activitate.
4. Treptat, discuţiile se apropie de un consens la nivelul
majorităţii grupurilor. În această fază se pot realiza schimburi
de membri care au disponibilităţi pentru aceleaşi idei, opinii,
soluţii.

5. Dacă există grupuri ,,deviante” sau mai puţin implicate,

profesorul redeschide subiectul în plen. De această dată,
desfăşurarea dezbaterii este asemănătoare metodei Phillips-
6/6, cu lideri de opinie aflaţi în opoziţie, la care se asociază
membrii diferitelor grupe care au puncte de vedere comune.
Apoi, se urmăreşte dinamizarea şi echilibrarea ,,grupurilor
problemă” pînă la finalizarea subiectului avut în vedere.

6. În final, învăţătorul prezintă comparativ diagrama

interacţiunilor atît diferite, eventual, din startul activităţilor
intragrup cu diagrama interacţiunilor şi influenţelor reciproce
realizate în urma exerciţiului focus-grup, în care grupurile
participante, de acum integrate, depind direct unele de altele.
 Metoda focus-grup
este o una complexă şi eficientă pentru că:

Reuneşte, apropie participanţii într-un grup

natural;

dezvoltă interesul /plăcerea pentru discuţii;

impune climat pozitiv şi induce o manieră pozitivă

de focalizare pe o sarcină.
Definirea:
tehnica prin care se poate reprezenta un spaţiu
-localitate, teritoriu, loc de desfăşurare a unei
acţiuni, utilizînd desene schematice.

Obiectiv urmărit:
selectarea elementelor reprezentate prin simboluri
şi poziţionarea lor în spaţiul ales.
 Descrierea metodei:
Comunicarea sarcinii de lucru - se formează grupuri de cîte 4
copii, se distribuie materialul şi se anunţă sarcina de lucru în
cadrul unei teme. Timp de 7 minute copiii se consultă şi
schiţează conturul spaţiului pe care vor sa-1 reprezinte, iar în
interiorul lui îşi fixează elementele constitutive ale hărţii şi
locul pe care-1 ocupă fiecare element.

Activitatea pe grupuri - fiecare grup lucrează la propria hartă

cu figuri: desenează, caută simboluri, scriu etichete etc. Se pot
folosi texte lecturate de învăţător, imagini, fotografii pentru
ca harta să fie cît mai aproape de realitate.

Prezentarea de grup - se prezintă harta de către un raportor

care explică motivele aranjării elementelor în spaţiul hărţii.
 Această tehnică vizează lucrul pe echipe şi are drept scop
verificarea, fixarea şi sistematizarea cunoştinţelor.

Desfăşurare:
Se repartizează grupului fişa de lucru cu un dreptunghi
conturat în partea de jos ;
se stabileşte şi se scrie în dreptunghi subiectul ales;
se lucrează în echipă trecîndu-se fişa la fiecare membru pînă
se epuizează timpul acordat;
se compară rezultatele şi se alege fişa cea mai completă;
 naturale artifici
ale
…

nevii …

…
i
vi

Nevii
…
res
Te e
tr

C
O
R
P
U
R
I
 Desfăşurare:

Învăţătorul aplică în fiecare colţ al clasei de studiu o

afirmaţie în legătură cu o întrebare, o temă sau o problemă.
Participanţii se adună în colţul unde este afirmaţia cu care
sunt de acord. Se formează astfel spontan grupuri de
discuţii în care se dezbat poziţiile faţă de afirmaţia
respectivă: păreri, argumente, problematizări.
La sfîrşit discuţia are loc în plen (pentru această discuţie
finală se poate aplica metoda acvariului).
De exemplu, subiectul ,,Mediile de viaţă ale
animalelor”
Presupune ce s-ar întîmpla, Relatează cazuri cînd
dacă unele animale şi-ar animalele au suferit din
schimba mediile de viaţă. cauza omenilor.

Completează fişa de Imaginează-ţi situaţia: vezi

observaţie în baza pe stradă cum un copil
observărilor asupra unui loveşte o pisică. Cum vei
animal: proceda tu ?
 Fişă de observaţie
Denumirea animalului ..................................................

Mediul în care trăieşte ...................................................

Modul de deplasare ........................................................

Cu ce este acoperit corpul ..............................................

Cu ce se hrăneşte .............................................................

Condiţiile necesare pentru viaţă ..................................

Alte informaţii .................................................................

 Utilitate:

pentru formarea părerilor sau pentru pregătirea

deciziilor. De asemenea, poate stimula discuţiile la
începutul unui seminar sau ca apreciere finală, la sfîrşitul
semestrului.

Eficacitate:

afirmaţiile de obicei provocatoare şi contradictorii

reprezintă un stimul pentru participanţi. Ei se întreabă
care este părerea lor în acea problemă. Alegerea unei
opinii stimulează căutarea unor argumente în favoarea ei.
Astfel se facilitează un schimb activ de păreri în plen.
 Vizează caracterizarea unui personaj sau pentru descrierea
unui obiect. Pentru aceasta
- se aleg două adjective potrivite subiectului stabilit;
- se aleg trei verbe care să scoată în evidenţă activitatea,
dar şi calităţile morale;
- se alcătuieşte o propoziţie din patru cuvinte;
- se găseşte un verb la modul gerunziu (sau 5 cuvinte
pentru analiză).
 IARNA

… …

… … …

… … …... …

…
 Diamantul
munte

înalt semeţ bogat

Pădurile răcoroase acoperă munţii.

adăpostind străjuind

formă de relief
• Este o metodă de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor, dar
şi de verificare.
• Se foloseşte la sfîrşitul orei şi cere elevilor :
 Să scrie un lucru pe care l-au învăţat în acea oră ;
 Să formuleze o întrbare pe care o mai au în legătură cu
cea ce au învăţat;

 Eseul de 5 minute poate da învăţătorului o idee mai clară

despre ceea ce s-a întîmplat, în plan intelectual în acea oră
şi îl ajută să-şi planifice lecţia următoare.
 Tehnica 3-2-1 este folosită pentru a aprecia rezultatele
unei secvenţe didactice sau a unei activităţi.
Elevii scriu:
3 termeni (concepte) din ceea ce au învăţat,
2 idei despre care ar dori să înveţe mai mult în
continuare şi
1 capacitate, o pricepere sau o abilitate pe care
consideră ei că au dodîndit-o în urma activităţilor de
predare-învăţare.