Burunsus Alexandra

Con-204

Cultura babiloniană
 1. Scrisul
● Scrierea babilonienilor, pe care au moștenit-o de la
sumerieni, a fost un script cuneiform bine dezvoltat,
adaptat la particularitățile limbii accadice semitice.
Această limbă în mileniul II î.Hr. e. a devenit limba
general acceptată a corespondenței diplomatice.
Cuneiformul babilonian a fost studiat chiar și în școlile
scribale din îndepărtatul Egipt. Numeroase
documente, texte religioase și legende au fost scrise
în cuneiform.
Dominația religiei și a preoției în domeniul ideologiei a
fost decisivă pentru literatura babiloniană. Chiar și
operele populare de artă populară orală au fost
prelucrate în spiritul ideologiei dominante.
Caracteristica literaturii babiloniene din acea vreme ● Scrierea cuneiformă este un sistem de
este accentul persistent pus pe slăbiciunea omului și scriere bazat pe un complex de linii în
limitările capacităților sale, predicarea umilinței și formă de pană. Pentru prima dată, acest
ascultării omului față de ordinele stabilite de zei înșiși sistem a apărut în rândul popoarelor
și puterea regilor îndumnezeiți. Miturile și legendele sumeriene, populația din sudul
antice, precum miturile menționate anterior despre Mesopotamiei, și apoi s-a răspândit în
crearea lumii, despre coborârea zeiței Ishtar în regatul multe teritorii din vestul Asiei. Hitiții,
morților etc., au fost supuse prelucrării și adaptate babilonienii și asirienii au folosit și
noilor ipoteze. scrierea cuneiformă.
 2. Învățământul
● Școlile din Babilonia (numită case tablelor) au servit ● Legile regelui babilonian Hammurabi (1750 î.Hr.)
la învățarea copiilor babilonieni în scrisul cuneiform subliniază că creșterea copilului este o datorie
și alte științe. În principal, au început să apară la părintească. După cum rezultă din „Legi”, tatăl a fos
începutul mileniului II î.Hr. în primul rând responsabil pentru pregătirea fiului
● Copiii oamenilor bogați erau educați în principal; său pentru viață și pentru învățarea acestuia.
dintre cele câteva sute de cărturari celebri, toți erau Imitația bătrânilor a fost considerată principala
fii de guvernatori, înalți funcționari, preoți sau metodă de educație.
cărturari. Uneori, copiii dintr-o familie cu venituri mici
sau orfani, dacă au fost adoptați anterior de oameni
bogați, au ajuns și ei în școli.
Viața elevului babilonian :
Cel puțin la o vârstă fragedă, elevii veneau la școală pe
o zi întreagă. La răsăritul soarelui luau mâncare de la
mama lor și veneau la școală, plecând acasă doar la
noapte. În caz de întârziere sau conduită
necorespunzătoare, se presupunea o biciuire.
Procesul de educație a constat în rescrierea și,
eventual, învățarea pe de rost a textelor.
Programul școlar a constat în limba sumeriană și
matematică
 3. Artă
Relieful de pe Imagine a animalelor de pe porțile Ishtar. Statuetă a unui
Codul legilor a oficial de rang
lui Hammurabi înalt Ibi-il din
Un monument templul Ishtar
remarcabil al din orașul Mari
artei (c. 2400 î.Hr.)
babiloniene
este relieful de
pe un stâlp de
diorit
(aproximativ 2
m înălțime) cu
codul legilor
regelui
Hammurabi
inscripționat în
semne în formă
de pană.
 4.Religia
Zeul suprem
Zeița iubirii Iștar Zeul Soarelui Zeul Lunii Sin
Marduk

● Religia babiloniană așa cum apare în textele religioase ale mileniilor III și II î.Hr. e., este o sinteză a
elementelor sumeriene și akkadiene. Prin urmare, unele zeități au nume duble. Panteonul babilonian
număra peste 100 de zeități.
 5. Monumente de artă
Turnul Babel, care la acea vreme era un
miracol al tehnologiei, a adus glorie orașului
său. Babilonul, cunoscut din Vechiul
Testament, pe parcursul istoriei sale de trei
mii de ani a fost distrus de trei ori la pământ
și de fiecare dată s-a ridicat din cenușă până
a căzut complet în decădere sub stăpânirea
persanilor și a macedonenilor în secolele VI-
V î.Hr.
Grădinile suspendate din Babilon, sunt una dintre cele
șapte minuni ale lumii. Din păcate, această minunată
creație arhitecturală nu a supraviețuit până în prezent,
dar amintirea ei continuă să trăiască.
Data distrugerii grădinilor ale Semiramis coincide cu
momentul declinului Babilonului. După moartea lui
Alexandru Macedon, orașul de basm a căzut în pustie,
irigarea grădinilor s-a oprit, ca urmare a unei serii de
cutremure, bolțile s-au prăbușit, iar apele ploii au spălat
fundația.