Cultura antică-scrisul,

literatura, filosofia, știința.

 Cultura antică-arta, religie,
mitologie.
Lumea antică se caracterizează printr-o
cultură bogată, prin manifestări variate în
domenii diverse, prin originalitate și prin
aspectul practic al cunoștințelor științifice.
Orientul
Scrisul
 Scrisul este una din marile invenții ale
omenirii, constând în reprezentarea
prin semne convenționale a gândirii
umane.
 El a apărut treptat , în mai multe
focare de civilizație, în forme variate.
 Prima formă a scrierii a fost pictografia
(redactarea ideilor prin desene).
 Scrierea de cuvinte (analitică) notează
o idee sau o silabă.
 Cele mai cunoscute tipuri de
consemnare a silabelor și ideogramelor
sunt cuneiforme și hieroglifice.
 din această categorie fac parte scrierile
: sumeriană, akkadiană, japoneză ,
arameică, egipteană și chineză.
 Scrierea egipteană
reprezentată prin desene
deosebit de semnificative
obiecte pe care
desemnau cuvintele. Ea
nota fie o idee, fie o
silabă.
 termenul scriere
hieroglifică provine din
greacă: hieros = sfânt și
glipho = a grava, a
sculpta.
 Se scria pe papirus cu
calamusul – un fel de
bețișor de trestie ascuțit
la vârf.
 În scrierea fonetică (alfabetică)
fiecărui sunet îi corespunde un
semn.
 Cele mai vechi inscripții de
acest tip sunt cele de pe
muntele Sinai, descoperite în
anul 1905, urmate de inscripțiile
feniciene.
 Scrierea feniciană s-a
definitivat în jurul anului 1200
î.Hr., atât în ceea ce privește
sistemul de notare
consonantică, cât și forma celor
22 de semne care esprimau doar
consoane trasate liniar de la
stânga la dreapta.
 Această scriere feniciană
arhaică, respectiv ordinea
numele și forma caracterelor
alfabetului său , s-a răspândit
rapid, devenind baza tuturor
scrierilor alfabetice.
 În India, arienii
foloseau un alfabet
constituit din 51 de
caractere,
exprimând vocale,
diftongi,
semivocale.
 Din această scriere
s-a format scrierea
sanscrită.
Literatura
 Literatura constituie un valoros izvor istoric, în care se poate observa
viața zilnică , concepțiile, mentalitatea oamenilor.
 În Egipt remarcăm cântecele de muncă ale țăranilor.
 În China avem Cartea cântecelor , o culegere de cântece populare din
secolul al VI-lea î.Hr.
 Un gen literar aparte îl formau imnurile ce preamăreau pe zei și regi.
Cele mai renumite sunt imnurile egiptene, vedetele indiene și Psalmii
lui David din literatura ebraică.
 Tot din literatura orientală făceau parte și învățăturile , un gen
didactic care trata problemele de comportament, de moralitate .
 Poemele reflectau mituri religioase despre crearea lumii, lupta zeilor,
despre viața veșnică, înnoirea naturii. Un poem deosebit este
Epopeea lui Ghilgameș - în care este înfățișată lupta omului pentru a
învinge moartea.
 În sanscrită avem – Mahabharata și Ramayana.
 Vechiul testament, creație a poporului ebraic, conține o culegere de
cronici, învățături morale, mituri despre originea lumii și a omului.
Știința
 Cunoștințele științifice din orient s-au
dezvoltat în strânsă legătură cu nevoile
practice.
 Asirienii foloseau sistemul sexagesimal,
preluat de la sumerieni și pe care îl
foloseau împreună cu cel zecimal. Aveau
felurite tabele de calculat: ridicarea la
pătrat , la cub, extragerea rădăcinilor
pătrate și cubice.
 Formulaseră chiar și o teorie a numerelor;
cu 1000 de ani înainte cunoșteau teorema
lui Pitagora.
 Au inventat , ceea ce ține de algebră ,
ecuații de grade I și II și au făcut progrese
în domeniul geometriei.
 Principala contribuție în
domeniul astronomiei
au adus-o asirienii, care
dispunând de
instrumente de
observație astronomice,
au făcut deosebire între
stea și planetă și au
grupat stelele în
constelații; au
determinat solstițiile și
echinocțiile; au
întocmit prima hartă a
bolții cerești (secolul XX
î.Hr.)
 Calendarul – la început lunar, apoi lunaro-solar (mileniul III î.Hr.) –
avea un an de 12 luni, în total, 354 zile.
 Din 3 în 3 ani , anul se prelungea cu o lună.
 Ziua a fost împărțită în 12 ore duble ;
 Ora – în 60 minute, iar minutele – în 60 de secunde.
 Templele aveau
biblioteci, observatoare
astronomice, școli .
 Egiptenii cunoșteau două
operațiuni matematice:
adunarea și scăderea,
realizau operații
complicate de înmulțire,
rezolvând ecuații de
gradul doi.
 Știau să calculeze
suprafața dreptunghiului,
trapezului și cercului.
 Calculau corect volumul
cilindrului, al piramidei
și al trunchiului de
piramidă.
 Au stabilit unități fixe de
măsură pentru suprafață,
greutate și volum.
 Folosind geometria ,
care e considerată
drept creație a
egiptenilor, aceștia
au calculat mișcarea
aștrilor, alcătuind un
calendar lunar și
solar (2776 î.Hr.).
 Conform acestui
calendar, anul avea
365 zile și era
împărțit în 3
anotimpuri agricole.
 Egiptenii au
identificat 5
planete: Mercur,
Venus, Jupiter,
Marte și Saturn.
 Egiptenii au cunoscut foarte
bine anatomia corpului uman.
 Ei vindecau cu inhalații laringite
și bronșite; combăteau
constipația, viermii intestinali;
tratau reținerea de apă.
 Existau specialiști în
ginecologie, oftalmologie,
chirurgie.
 Aceștia eliberau rețete
bolnavilor.
Religia
 În lumea antică religia avea caracter politeist, îmbinând închipuirea zeilor în
formă de animale cu antropomorfismul – concepția conform căreia zeii sunt
imaginați ca niște oameni puternici și nemuritori.
 În Mesopotamia religia ocupa un loc important în cultura și civilizația asiro-
babiloniană.
 Fiecare oraș-stat își avea un zeu considerat ca întemeietorul său; acesta îl
delega pe rege ca locțiitor și mare preot.
 Practicile cultului religios se desfășurau în temple.
 Templul era ”casa Zeului” , pentru el și familia sa.
 Preoții serveau zilnic mâncarea zeilor, prescrisă de ritual, pe o masă sfințită
cu flori, cu fum de tămâie.
 Ritualele sacre presupuneau aducerea de ofrande și sacrificii de animale,
cântări de psalmi, recitări, imnuri.
 Un loc important ocupau exorcismele – alungarea demonilor.
 Un ritual magic era ungerea corpului bolnavului cu ulei purificator sau
stropirea lui cu apă dintr-un izvor sacru.
 În Egipt pământul aparținea zeilor. Religia era prezentă în formă de zoolatrie.
 Taurul, vaca, berbecul, câinele, pisica, leul, hipopotamul și șoimul erau
divinizate.
 Omul era înconjurat de forțe divine, bune sau rele, care acționau prin
intermediul animalelor.
 De la reprezentările zoomorfe s-a trecut apoi la imagini compozite semi-
umane, fantastice – zeița Hathor, femeie cu cap de vacă etc.
 Divinitatea cea mai importantă era
zeul Soarelui , Amon-Ra, care
străbate cerul în barca dimineții și în
barca serii.
 Este reprezentat prin discul solar și
capul șarpelui.
 Faraonul era considerat drept fiul
zeului Amon-Ra.
  Arta în orient servea ,
ca și știința , unor
scopuri practice și
Arta religioase.
 Ea avea un caracter
monumental, se
construiau temple,
palate, biblioteci etc.
 În Mesopotamia ceea ce
ea impresionat pe
călătorii antici au fost
dimensiunile uriașe ale
construcțiilor.
 aceste edificii au fost
construite din cărămidă
arsă.
 Acesta era de culoare
albă, albastră, galbenă,
verde, cenușie.
 Prin alternarea
cărămizilor se obțineau
efecte deosebite.
arhitectura
 Era dominată de ideea
religioasă și de cea
monarhică.
 De asemenea s-a
dezvoltat în strânsă
legătură cu nevoile de
apărare a țării.
 Templele aveau forme
rectangulare cu patru
părți. Cele făcute în
trepte se numesc
zigurate.
 În Egipt cele mai importante
monumente arhitecturale au fost
piramidele și mormintele din
peșteră.
 Arta egipteană impresionează
prin distincție și
monumentalitate.
 Piramidele erau un tip mai
evoluat de monument funerar,
simbolizând sălașul etern al
faraonului.
 Cultura
Greciei și a
Romei
Scrisul și
Literatura
 În secolul al VII-lea î.Hr., majoritatea grecilor adoptaseră alfabetul fenician.
 Alfabetul grecesc atunci conținea 24-25 de semne, vocale și consoane și
prezenta deosebiri importante după regiuni și dialecte.
 În epoca clasică se cunoșteau numai literele majuscule și nu existau semne de
punctuație. Nu se lăsa spațiu între cuvinte și fraze.
 Inițial s-a scris de la stânga la dreapta, apoi din nou de la dreapta la stânga –
sistem numit bustrophedon ( adică ”precum trag brazdele boii la arat”).
 Mai târziu s-a adoptat procedeul de a scrie de la stânga la dreapta, și abia
când a apărut scrierea cursivă , asemănătoare cu minusculele noaste , s-a
trecut la separarea cuvintelor și la folosirea punctuației.
 Alfabetul grecesc a stat la baza alfabetului etrusc și latin.
 În secolul VIII î.Hr., etruscii foloseau deja scrierea pe baza unui alfabet
fenician.
 De altfel , romanii au folosit permanent , alături de scrierea latină , și pe cea
grecească.
 Se poate vorbi , la grecii antici , de o epocă preliminară, căreia îi aparțin
creațiile orale – mituri, legende eroice, basme utopico-fantastice, cântece
populare, imnuri religioase etc. și o epocă literară. Când aceste opere orale
sunt consemnate în scris și apar totodată creații originale.
 Întreaga creație orală se cântă, se recită sau se povestește de către
aezi(cântăreți), care se acompaniau singuri la instrumente cu corzi, fiind tot
odată și poeți creatori care improvizau pe o anumită temă dată.
Genul
epic A fost cea dintâi formă
liric
literară în care popoarele au
fixat aspecte din viața lor
socială și politică.
Iliada și Odiseea sunt cele mai
cunoscute opere literare ale
Greciei antice. Ele datează
din epoca aheiană, însă
compoziția definitivă îi
aparține poetului orb Homer.
Aceste poeme vor fi
consemnate în scris în secolul
al VI î.Hr.
Genul
La vechii greci , ca de altfel la
toate popoarele antice , își
are originile în practicile
magice și cele rituale în care
dansul , muzica și textul
poetic se îmbină într-un singur
tot.
Cele dintâi știri despre
compozițiile poetico-muzicale
cu caracter liric sunt legate
de cultul lui Apollon,
practicate în preajma
sanctuarelor de la Delfi și
Delos.
 Filosofia
 Filosofia este termenul
care definește orice
concepție mai mult sau mai
puțin sistematică despre
lume și viață.
 Cele mai importante
întrebări ale filosofiei
priveau originea lumii și
posibilitatea cunoașterii ei.
 Primii filosofi greci au fost
milesienii care au promovat
o concepție materialistă.
 Socrate (470-399 î.Hr.)
este întemeietorul
filosofiei idealiste, el a
negat posibilitatea
cunoașterii realității,
afirmând despre el însuși
că singurul lucru pe care
îl știe este că nu știe
nimic.
 Platon (427-347 î.Hr.) a
fost elevul lui Socrate și a
afirmat că lumea în care
trăim nu este reală, ci o
reflecție palidă a lumii
ideilor , care este
primordială și nu are un
caracter ,material. El a
ajuns la o nouă formă de
comunicare filosofică –
dialogul.
 Aristotel (384-322 î.Hr.) a fost
discipolul lui Platon, dar în
final a respins ideile
maestrului său. Este considerat
drept cel mai mare gânditor al
antichității, care a reușit să
sistematizeze și să sintetizeze
cunoștințele acumulate de
umanitate până la el.
 A elaborat știința gândirii –
logica.
 Romanii nu au creat sisteme
filosofice originale, dar
învățăturile stoicilor s-au
bucurat de mare interes la
Roma.
 Cunoașterea filosofiei a
devenit unul dintre atribuțiile
romanului cult.
 În epoca imperială s-au
afirmat mulți filosofi , care
însă nu s-au ridicat la valoarea
celor din lumea greacă.
 Aceste științe s-au dezvoltat din nevoi practice,
cele dintâi discipline fiind condiționate de
astronomie. Prin contactele cu Egiptul și
Mesopotamia, grecii au preluat o serie de Matematica,
descoperiri ale acestora.
Fizica și
 Personalități importante la greci :Pitagora,
Euclid, Herodot, Thucidide, Xenofon, Polibiu; la Astronomia.
romani: Cezar, Titus Livius, Cornelius Tacitus,
Cassius Dio Cocceianus.
 Religia grecilor, născută din sentimentul adânc
al divinității , era o religie optimistă, prin care
omul căuta să obțină protecție zeilor în timpul
vieții mai mult decât după moarte.
 Începând din epoca arhaică, se delimitează două
niveluri de gândire religioasă : religia populară și
cea oficială, a orașului-stat.
 Religia populară: se baza pe vechile credințe , la
care se adăugau influențele orientale. Religia
Ceremoniile relevau nemurirea sufletului,
scăpând individual de teama de moarte.
 Religia oficială: se baza pe panteonul creat încă
din epoca miceniană și cuprindea 12 divinități
principale – Zeus, Hera, Poseidon, Hestia,
Demetra, Persefona, Athena, Artemis, Afrodita,
Hefaistos și Apollo.
 Arta greacă s-a manifestat atât de unitar, încât
se poate studia simultan arhitectura, sculptura,
pictura și genurile minore – ceramica,
numismatica, orfevrăria.
 În ceea ce privește arta romană , aceasta poartă
pecetea elenismului, însă se pune un accent mai
mare pe funcția laică- utilitară, mai ales în Arta și
domeniul arhitecturii – si pe aspectul realist al
sculpturii și picturii. arhitectura.
 Un edificiu caracteristic arhitecturii romane
avea să fie basilica , clădire în care romanii
încheiau afacerile și desfășurau ședințele de
judecată. În epoca imperială ea va deveni și un
loc de oficiere a cultului.
Sculptura
 După anul 650 î.Hr., în lumea greacă apar statui de
dimensiuni mari, realizate după modele orientale. Este
vorba de imagini ale zeilor sau ale unor muritori.
 Toate aceste statui erau concepute după un tipar
uniform: în picioare , piciorul stâng adus înainte,
imobile, cu capul drept.
 Distingem două categorii – statui de tineri, după modelul
atleților, și statui de tinere în rochii cu drapaj bogat,
ținând de obicei în mâna dreaptă o pasăre sau un obiect.
 Sculptura a apărut timpuriu la Roma, primele imagini
reprezentând zeii, fiind create după modele etrusce sau
grecești. Originalitatea sculpturii romane constă în arta
portretului , artă strâns legată de cultul strămoșilor.
 Prin cele mai realiste modele sunt bustul lui Cicero,
statuia monumentală a lui Caesar și statuia lui Augustus.
 În epoca de sfârșit al Imperiului Roman, sculpturile ce
reproduc figurile împăraților sunt de mari dimensiuni,
dar n-au nici liniștea, nici grandoarea sculpturilor din
epocile anterioare.