Evreii

STUDIU DE CAZ
Poporul evreu are o istorie de
peste 4000 de ani.
Potrivit Bibliei ebraice,
strămoșul acestui popor a fost
Avraam (Abraham), care s-a
născut în orașul Ur, din
Mesopotamia.
Acesta a încheiat un Legământ
cu Dumnezeu și a întemeiat
religia monoteistă.
Scrierile biblice arată că, lui
Avraam și urmașilor acestuia,
Dumnezeu le-a oferit Pământul
Făgăduinței (Canaan)
 Istoria antică a evreilor
Sub conducerea lui Iosif, unul dintre urmașii
lui Avraam, evreii s-au îndreptat spre Egipt.
Din cauza nedreptăților suferite în această țară,
Dumnezeu i-a cerut lui Moise să-i scoată pe
evrei din sclavie.
În urma Exodului (Ieșirea din Egipt și drumul
spre Pământul Făgăduinței), evreii au revenit în
Canaan conduși de Moise. Pe drumul de
întoarcere, pe Muntele Sinai, Moise a primit de
la Dumnezeu cele 10 porunci, reprezentând
norme de comportament respectate și în zilele
noastre .

Sub conducerea lui Saul, evreii și-au întemeiat statul propriu, în jurul anului
1050 î.Hr.
În anul 1003 î.Hr., capitala acestuia a fost stabilită în orașul Ierusalim. În
timpul urmașilor lui Saul, regele David și, ulterior, regele Solomon,
statul Israel a devenit unul dintre cele mai puternice din regiune.
Poporul evreu a întemeiat religia monoteistă, bazată pe credința în Yahve („cel ce dă
viață”, „cel ce creează”, Dumnezeu), singurul căruia i se datorează supunere. Religia
stabilește regulile de comportament în societate, în familie, inclusiv pe cele care țin de
hrana zilnică.
Biblia (Vechiul Testament, cartea sfântă a evreilor) cuprinde atât aspecte religioase, cât
și istorice.
Centrul cultului religios al evreilor a fost Templul de la Ierusalim, casa lui Yahve. În
zilele noastre, pe locul unde s-a aflat templul, evreii din întreaga lume vin să se roage la
Zidul Plângerii.
Orașul Ierusalim a devenit, în timpul regelui David, capitala evreilor.
Stradă din centrul istoric al Ierusalimului.
Lăcașul de cult al evreilor se numește
sinagogă. În imagine, sinagoga din
Praga (Republica Cehă)