Moluște

Androne Bianca
Radu George
Georgescu Toma
Șefănescu Luca
 Caractere generale:
•moluștele sunt animale triploblastice(scoica de râu), cu simetrie
bilaterală; altele devin asimetrice datorită torsiunii masei viscerale(melcul);
• celomul se reduce la două cavități-pericardul(care înconjoară inima) și
gonocelul(un spațiu înjurul gonadelor);
• au corpul moale și nesegmentat, format din cap,
masa viscerală și picior(organ de locomoție);
• masa viscerală este acoperită de manta, care
secretă cochilia calcaroasă;
• respirația este branhială. La unele forme cavitatea paleală este căptușită
de o porțiune de manta bine vascularizată, ce permite respirația.
 Sepia

Scoica de râu
 Reprezentanți:
1. Clasa Gasteropode;
2. Clasa Lamelibranhiate;
3. Clasa Cefalope.
 1. Clasa Gasteropoda
Caracteristici generale:
Clasa Gasteropoda este cel mai numeros grup actual de moluşte, cuprinzând
peste 90 000 de specii, adaptate atât la viaţa acvatică cât şi la cea terestră  (ex:
melci de mare,scoici univalve). Majoritatea acestora are corpul protejat de o
cochilie spiralat în care animalul se poate retrage la nevoie. Unele specii de
Gasteropode au cochilia redusă sau absentă, altele prezintă o serie de
formaţiuni externe care le dau un aspect deosebit. O alta însuşire a
Gasteropodelor este faptul că au cochilia formată dintr-o singură bucată. Pe
măsură ce animalele cresc, cochilia acestora se măreşte, luând adesea forma
unei spirale răsucite în jurul unui ax central.
Reprezentanți: melcul de livadă, limaxul, Planorbis, Lymnaea și
ghioca.
 Melcul de livadă
Melcul de livadă are o cochilie de până la 5 cm înălțime și aprox.
4,5 cm diametru. Este răspândit în toată Europa, cu excepția
zonelor nordice, și preferă arbuștii ca landșaft, în poienele luminoase de
la liziera pădurilor, în livezi și parcuri. Este erbivor și se hrănește cu
plantele mici și proaspete, dar și cu viță-de-vie. Acceptă și rămășițe de
plante, iar pentru a-și menține cochilia sănătoasă,
consumă săruri de calciu. Este activ din primăvară până la primele zile cu
temperaturi negative, când se pregătește de hibernare. Dormitează până
în martie într-un culcuș aflat la aproximativ 30 cm sub pământ, pe care,
de regulă, nu și-l schimbă. În timpul somnului, se închide ermetic în
cochilie cu ajutorul unui „dop” calcaros, cu atât mai gros cu cât e mai
rece vremea. Trăiește 7-8 ani, perioadă care poate atinge 20 ani dacă nu
este mâncată de prădători.
 Limaxul
Limaxul este un nume dat mai
multor moluște gasteropode cu corpul alungit, cu
cochilie redusă sau inexistentă situată dorsal sau
sub manta. Este întâlnit, adesea, în grădinile de
legume sau în livezi, unde provoacă mari pagube
plantelor cultivate.
 Limaxul

Melcul de livadă
 Planorbis
Planorbis este un gen de melci de apă dulce
cu respirație de aer, moluște gastropode
pulmonate acvatice din familia Planorbidae, melci
de coarne de berbec sau planorbide. Toate
speciile din acest gen au cochilii sinistrale sau cu
cola stângă.
 Lymnaea
Lymnaea este un gen de melci de apă
dulce cu respirație de aer de dimensiuni mici
până la mari, moluște gastropode pulmonate
acvatice din familia Lymnaeidae, melcii din
bazin. Unele specii sunt utilizate în acvacultură
sub numele de melci Melantho. Lymnaea este
genul tip al familiei Lymnaeidae.
 Lymnaea

Planorbis
2. Clasa Lamelibranhiate
Caractere generale:
• Este reprezentata de moluste care traiesc in ape dulci: scoica de lac (Anodonta), scoica
de rau (Unio) sau marine: stridia,midia.
• Au simetrie bilaterala.
• Sunt acefale (lipsite de cap).
• Mantaua secreta cele doua valve calcaroase, tapetate de un strat de sidef.
• Morfologia. Valvele sunt prinse de ligamente, care au rol antagonic cu muschii aductori
ai valvelor.
• Locomotia. Pentru deplasare scoicile folosesc piciorul in forma de lama de topor.
• Nutritia este microfaga si filtratoare, iar hranirea, pasiva.
• Respiratia este branhiala.
• Reproducerea este sexuata. sexele sunt separate. 
• Larvele speciilor marine se numesc trochofore.
 Scoica de lac/ Anodota
Scoica de lac traieste in namolul de pe fundul lacurilor si baltilor,
ducand o viata sedentara. Face parte din familia Corbiculidae. Scoica
de lac atinge 10 cm lungime si este comuna in apele statatoare
europene si asiatice. Vorbim asadar despre scoica de apa dulce.
  Scoica de lac are corpul moale (este o caracteristica generala ale
scoicilor, de unde si denumirea de moluste). Corpul este aparat de o
cochilie calcaroasa, formata din 2 valve. Au manta care formeaza o
camera a mantalei, in care se gasesc branhiile in forma de lame.
Au picior in forma de lama de topor. Nu au cap. Se inmultesc prin
oua. Carnea de scoica de lac este comestibila, la fel ca si la ruda sa din
apele curgatoare. Alte scoici inrudite sunt scoica de rau si midia.
 
 Scoica de râu (Unio)
Scoica de râu, ca majoritatea molustelor bivalve, au
cochilia formata din doua parti, articulate printr-un ligament
flexibil si rezistent. Inchiderea si deschiderea valvelor poate fi
controlata de molusca prin intermediul a doi muschi. Cand
muschii se relaxeaza forta ligamentului elastic face ca valvele sa
se deschida. Aceasta relaxare a musculaturii permite apei sa
intre si sa iasa din cavitatea paleara prin intermediul a doua
sifoane, unul  inhalant si unul exhalant. In cazul in care muschiul
este contractat, el tine cochiliile strans lipite, impiedicand
pradatorii sa ajunga la tesutul moale al scoicii.
 Scoica de râu

Scoica de lac
 Stridia
Stridia este o scoică cu cochilia neregulată, care face parte din
clasa Bivalvia. Numele științific al scoicii în latină ostreum provine din
greacă ostéon", ce înseamnă os. Pot fi întâlnite în toate mările lumii unde
există stânci care acționează cu mareele și apa este puțin adâncă.
Stridiile sunt hermafrodite (își schimbă sexul), dezvoltându-se inițial ca
masculi și apoi ca femele. Unele specii sunt comestibile, iar altele care
produc perle nu sunt comestibile. Corpul stridiei este o cochilie, ea și
cavitatea paleală sunt caracteristice moluștelor. Cochilia poartă popular
denumirea de scoică. Ea este o formațiune dură, calcaroasă, principalul rol al
cochiliei este de protecție. Cochilia are rol de protecție în special masa
viscerală și rol de schelet extern. Pe cochilie se fixează o parte din
musculatura corpului iar forma și gradul ei de dezvoltare diferă de la un grup
de moluște la altul. Poate fi formată din una, două sau mai multe bucăți.
 Midie
Midie este denumirea pentru mai multe specii
de moluște bivalve. Au cochilia solidă, cu coaja groasă, de
culoare maronie spre albastru-violet. Cele mai mari exemplare
ajung la lungimea de 14 cm. Midiile trăiesc în grupuri mari în
toată zona Mării Mediterane, pe coasta Californiei, Japoniei
și Africii de Sud. În Marea Neagră și Marea Mediterană se
găsesc două specii mai numeroase, și anume Mytilu
galloprovincialis și Mytilus edulis unde formează asociații
compacte, sub stabilopozi sau pietrele marine, numite bancuri.
Spre deosebire de stridii, midiile nu se fixează direct, ci cu
ajutorul unor filamente, denumite byssus.
 Midii

Stridii
3. Clasa Cefalopode
Caractere generale:
• Cuprinde cele mai evoluate moluște.
• Au simetrie bilaterală.
• Picioarele sunt transformate în brațe (zece la sepie; opt Ia caracatiță) și în sifon.
Denumirea clasei derivă de Ia kephalon-cap și pus-podos-picior.
• Cochilia este externă și spiralat (nautil), internă și redusă la osuI de sepie
(sepion) sau Ia simple granule calcaroase, diseminate În tegument(caracatița ).
• Clasa este reprezentată de moluște de tip sepie(Sepia officinalis), caracatiță și
nautil.
• Mediul de viala este exclusiv marin.
• Morfologia. Corpul sepiei este divizat de un șanț circular în două parți:
anterioară, reprezentată de cap (brațe, ochi, sifon) și alta posterioară,
înconjurată de o aripioară membranoasă înotătoare.
 Nautilul
Nautilus este un moluscul marin pelagic din familia
cefalopodelor Nautilidae, singura familie existentă a superfamiliei
Nautilaceae și a suborderului său mai mic, dar aproape egal,
Nautilina. Cuprinde șase specii vii din două genuri, dintre care
tipul este genul Nautilus.
 Sepia officinalis(Sepia)
Sepia este un animal acvatic care face parte din subîncrengătura
„Mollusca” clasa „Cephalopoda”. Este o moluscă marină cu corpul oval,
prevăzut cu zece brațe acoperite cu numeroase ventuze și cu o cochilie
calcaroasă internă și care, când este atacată, elimină o secreție negricioasă
dintr-o „glandă de cerneală”, tulburând apa din jur (Sepia
officinalis).bSepiile, spre deosebire de caracatițe, au păstrat învelișul de
protecție. Ele se deplasează prin propulsie, aceasta fiind realizată prin
umplerea unor camere din interiorul corpului cu apă, care este apoi
expulzată rapid printr-un sifon în exterior. În caz de pericol elimină o
substanță asemănătoare cernelei care reduce vizibilitatea în apă,
permițând sepiei să se îndepărteze de eventualii prădători. Sepiile sunt
animale care pândesc prada, nefiind capabile de a atinge viteza de
deplasare a caracatițelor.
 Caracatița
Caracatița este un gen de moluște cefalopode. Ele trăiesc în
mări și oceane. Corpul are forma unui sac. Capul prezintă doi ochi
mari, o coroană de brațe (8-10), numite tentacule, prevăzute cu
ventuze, și o gură cu fălci tari. Corpul este acoperit de o „manta”.
Caracatițele se hrănesc cu crustacee, pești, scoici etc. În corp,
caracatița are o glandă plină cu un lichid brun (asemănător cu
cerneala), care, eliminat în apă, o ajută să se apere de prădători.
Majoritatea caracatițelor folosesc această substanță atunci când
sunt urmărite. Reprezentantul tipic al acestui gen de moluște
este caracatița comună „ Octopus vulgaris”. Caracatițele sunt
pescuite pentru carnea lor foarte apreciată în gastronomie.
 Cracatița

Sepia
Filmulețe
Vă mulțumim pentru
atenție!