Boală gravă care duce la deteriorarea

progresivă a sistemului nervos central,

riscul de tulburări psihice și accident
vascular cerebral.  
 Ateroscleroza cerebrală debutează lent, prin tulburări
nevrotice: cefalee, astenie, insomnie, vertij, senzaţie de
furnicături sub pielea capului, ameţeli.
 Treptat se instalează tulburări de memorie, scăderea
capacităţii de lucru, instabilitatea sau labilitatea emo ţională.

 Pe acest fond pot apărea sindroame depresive,

confuzionale, paranoid-halucinatorii sau cu aspect pseudo-
demenţial.
 Caracteristic este faptul că pacienţii - spre deosebire de cei
ce suferă de psihoze şi demenţe senile - sunt conştienţi de
bolile lor şi de multe ori, în stare depresivă se sinucid.

 Ateroscleroza duce curînd la demenţa aterosclerotică,

această fază urmând de obicei accidentelor cerebrale
(microictusuri) sau episoadelor psihotice.
Metode de diagnostic de laborator
•Analiza imunologică a sângelui;
•Analiza biochimică a sângelui (definiția
trigliceridelor, colesterolului, HDL, LDL).
Metode instrumentale de diagnostic
• USG vaselor cerebrale;
•IRM;
•Doppler transcranian (evaluarea fluxului singelui in
vasele intracraniene);
•Angiografie (studiu radiologic cu contrast al vaselor
sanguine cerebrale)
 Evoluţia durează între 2 şi 15 ani şi sfârşitul are loc
prin ictus apoplectiform sau boli intercurente
somatice.
Tratamentul include:
oPreparate lipotropici şi acţiuni hipocolesterolemice;
oMedicamente care reduc inflamaţia vaselor de
sânge;
oPreparate vasodilatoare;
oMedicamente care îmbunătăţesc sistemul
cardiovascular, circulaţia cerebrale;
oMultivitamine.
Tratamentului obişnuit în psihozele ASC, se
asociază tranchilizante şi neuroleptice.
• Oligofreniile (oligos - puţin; fren = inteligenţă) cuprind
acele boli psihice caracterizate prin dezvoltări incomplete
din punct de vedere psihic, stagnări sau dezvoltări lente ale
funcţiilor superioare ale creierului. Aceste opriri în
dezvoltare sunt datorate unor cauze care au influenţat
negativ, prin lezare sau tulburare de metabolism, creierul
embrionului uman în primele etape de dezvoltare
intrauterină sau au acţionat perinatal sau postnatal.

• Oligofreniile trebuie diferenţiate de demenţe, care sunt

rezultatul unor regresiuni globale psihice, dupa ce psihicul
a ajuns la dezvoltare normală.
• Principalii factori implicaţi în apariţia retardului mental sunt
ereditatea, factorii sociali şi factorii de mediu. 
 Factori genetici: anomalii cromozomiale, tulbur ări metabolice
care afectează SNC, boli cerebrale, malforma ţii craniene
(hidrocefalie, macrocefalie, microcefalie);
 Factori prenatali: infecţii (rubeolă, sifilis, toxoplasmoz ă),
intoxicaţii (alcool, plumb, medicamente, droguri), afectare
somatică (traumatism, iradiere, hipoxie), disfunc ţie placentar ă
(toxemie, întârziere în creştere prin subalimentare), boli
endocrine (hipotiroidie);
 Factori perinatali: asfixiere la na ştere, complica ţiile prematurit ăţii,
icter, hemoragie intraventriculară;
 Factori postnatali: traumatism (accidental sau prin abuz asupra
copilului), intoxicaţii, infecţii (meningite, encefalite)
 Malnutriţie.
Calitatea prin nivelul deficitului intelectual în:

• oligofrenie de gradul I—debilitate mintală, QI este între 50-70;

• oligofrenie de gradul II—imbecilitate, QI între 20-50;
• oligofrenie de gradul III—idioţie, QI sub 20.

O.M.S. foloseşte noţiunea de înapoiere minatală sau retard pe care

o clasifică în raport de valoarea QI astfel:

• Înapoiere mintală uşoară, QI între 50-70;

• Înapoiere mintală mijlocie, QI între 35-49;
• Înapoiere minatlă gravă, QI între 20-34;
• Înapoiere mintală profundă, QI sub 20.
• Din punctul de vedere al comportamentului, aceştia se pot prezenta:
 fie inhibaţi - cu lentoare ideativă, timizi, apatici
 fie excitaţi, gălăgioşi, agresivi, instabili.
• Sunt educabili, pot fi instruiţi în şcoli ajutătoare sau la curs normal, însă
aici imediat dau semne de oboseală, rămânând în urma copiilor normali.
• Memoria apare, uneori, surprinzător de dezvoltată - ei reţin poezii, texte
de proză pe dinafară, însă în mod mecanic, fără a le aprofunda sau
înţelege sensul expresiilor, al conţinutului.
• Funcţiile superioare de integrare, analiză, sinteză, abstracţie sunt lente,
uneori imposibile.
• Pot învăţa meserii care necesită mai ales dexteritate, în şcoli
profesionale.
• Din cauza sugestibilităţii crescute, acesti pacienti neputând cântări
valoarea reală a faptelor, pot fi antrenaţi uşor în acţiuni cu caracter
antisocial.
•  
• Aceşti bolnavi au deja format un limbaj verbal, însă cuvintele
sunt greoi pronunţate
• limbajul scris este imposibil.
• Sunt capabili de calcule simple.
• Memoria este de obicei bine dezvoltată.
• Nu pot face însă deducţii, nu posedă capacitatea de sinteză
şi abstractizare a gândirii, nu au discernământ.
• Diversele situaţii, care-i scot din stereotipia lor zilnică, îi pun
în mare dificultate, capacitatea lor de adaptare fiind precară:
se alarmează, devin anxioşi, ţipă, fac chiar reacţii psihice
depresive.
• Sunt conştiincioşi în munca necalificată sau de calificare
inferioară.
• Imbecilii pot fi educaţi în şcoli speciale.
• Poate să se prezinte sub doua aspecte: profundă, completă
sau de gradul I şi incompletă, de gradul II.
1.Idioţia de gradul I:
• practic irecuperabili, needucabili
• se caracterizează prin lipsa aproape totală a vieţii psihice.
• Limbajul, nedezvoltat, se reduce la sunete nearticulate, ţipete.
2. Idioţia de gradul II, incompletă:
• Limbajul verbal se poate dezvolta cel mult la nivelul celui al
unui copil normal de 1 - 1 1/2 ani.
• Bolnavii recunosc pe cei care îi îngrijesc
• pot să-şi însuşească unele deprinderi elementare.