TIPURILE DE SOCIETAȚI ÎN

TEORIILE ECONOMIEI
MONDIALE
Elaborat de: Pașcan tUDOR
CUPRINS

• Introducere
• Teoria lui W. Rostow, etapele creșterii economice
• Teoria lui R. Aron, societății unite industriale
• Noua teorie a societății industriale, a lui J. Galbrate
• Teoria societății postindustriale D. Bell
• Teoria lui F. Fukuyama, civilizației unice
• Teoria lui S. Hangtington, ciocnirea civilizațiilor
• Teoria lui P. Kennedy, declinul imperiilor
• Concluzii
Introducere
Introducere
Teoria lui W. Rostow, etapele creșterii economice

Walt Whitman Rostow

(1916-2003) - om de știință sociale și
politice americane, creator al teoriei
etapelor creșterii economice. A scris peste
30 de cărți despre diverse domenii ale
științelor sociale - istorie economică,
teorie economică, științe politice,
kremlinologie etc. Principala sa
contribuție științifică este legată de trei
concepte - teoria „etapelor de creștere și
dezvoltare economică”, conceptul fazelor
de tranziție la democrație și teoria
prețurilor valurilor lungi de conjunctură.
 Teoria lui R. Aron, societății unite industriale
Raymond Claude Ferdinand Aron - născut 14 martie 1905 Paris, Franța. A fost un filosof, sociolog și
politolog evreu francez. În 1963 a fost ales membru al Academiei de Știinţe Morale şi Politice.

Teoria unei singure societăți industriale a fost dezvoltată de sociologul francez

Raymond Aron și înseamnă că, în cursul industrializării țărilor, se formează o
singură societate industrială, se elimină rolul principal al proprietății, puterea
economică este transferată marilor corporații, cu ajutorul statului sunt eliminați polii
bogăției și sărăciei.
În același timp, corporațiile internaționale moderne se concentrează nu numai
pe obținerea de profit, ci și pe îndeplinirea unor funcții sociale importante:
• reconstrucția orașelor, • protecția mediului, • dezvoltarea cercetării științifice etc.
 Noua teorie a societății industriale, a lui John k.
Galbraith
Teoria noii societăți industriale a fost descrisă de economistul american John Galbraith în 1967.
Autorul The New Industrial Society a căutat să demonstreze că utilizarea unei tehnologii sofisticate și din ce
în ce mai moderne duce la o degenerare internă a capitalismului, la saturația pieței cu bunuri și servicii și la
ștergerea contrastelor sociale anterioare.
Sistemul economic include:
a) un „sistem de planificare” (corporații mari cu putere asupra societății și a statului) și
b) „sistem de piață”, care include firme mici, reprezentanți ai societății, lipsiți de putere economică.
Iar statul trebuie să iasă din puterea „sistemului de planificare”, să efectueze reforme în interesul
societății civile pentru a păstra valorile sociale și spirituale durabile.
Teoria societății postindustriale

Daniel BELL - este un

sociolog și publicist american
și membru al Academiei
Americane de Arte și Științe.
Născut la 10 mai 1919 în New
York. După absolvire, a predat
sociologia la Columbia (1959-
1969), apoi la Universitatea
Harvard. Prima publicație
majoră a lui Bell, “The End of
Ideology”(1960), l-a consacrat
drept unul dintre principalii
teoreticieni americani în
științele sociale și politice.
Teoria societății postindustriale

Daniel BELL - este un

sociolog și publicist american
și membru al Academiei
Americane de Arte și Științe.
Născut la 10 mai 1919 în New
York. După absolvire, a predat
sociologia la Columbia (1959-
1969), apoi la Universitatea
Harvard. Prima publicație
majoră a lui Bell, “The End of
Ideology”(1960), l-a consacrat
drept unul dintre principalii
teoreticieni americani în
științele sociale și politice.
Teoria societății postindustriale

Teoria societății postindustriale a fost dezvoltată

de futurologul și sociologul american Alvin Toffler
(1980), care a propus teoria super-industrialismului.
De la sfârșitul secolului al XX-lea, a început o
tranziție de la un individ industrial orientat spre
producție și consum la o nouă personalitate orientată
spre valori spirituale și creativitate.
În loc de un cult al banilor, o relație de dominație
și subordonare, se dezvoltă o relație de asistență
reciprocă; În loc de disciplină rigidă a muncii în
cadrul unor organizații uriașe - munca voluntară în
organizații mici, într-un program convenabil; În loc de
distrugere și poluare a naturii - protecția mediului,
orientarea producției către resurse regenerabile.
 Într-o societate postindustrială, inteligența, capacitatea de a genera și utiliza noi cunoștințe devin principala
resursă pentru dezvoltarea economică. Principalele caracteristici ale economiei postindustriale sunt:
 Teoria lui Francis Fukuyama, civilizației unice
• Teoria unei civilizații unice reflectă procesele de
internaționalizare a producției, integrarea economiilor
naționale și liberalizarea relațiilor economice
internaționale. Potrivit autorului teoriei, Francis
Fukuyama, economist american de origine japoneză,
toate țările lumii se îndreaptă treptat către un singur
sistem politic, social și economic - democrația liberală.
În cele din urmă, lumea se va transforma într-o singură
societate și va veni, ca să spunem așa, „sfârșitul
istoriei”.

• În același timp, cultura occidentală este copiată, iar

valorile acesteia devin trăsături inerente restului lumii
(occidentalizare). Cu toate că teoria civilizației unice
recunoaște importanța religiei și a ideilor naționaliste
care generează diferențe socio-culturale între țări,
aceasta sugerează că, pe măsură ce liberalismul se
consolidează, acestea nu vor mai fi un obstacol.
Teoria lui Samuel Phillips Huntington
ciocnirea civilizațiilor
 O concluzie importantă rezultă din teorie:
Stabilitatea asociațiilor de integrare economică
este mai mare dacă țările lor membre aparțin
aceleiași civilizații, ceea ce, de exemplu, este tipic
pentru țările Uniunii Europene (Grecia și Cipru
aparțin civilizației ortodoxe, dar nu sunt mari, în
plus, civilizația ortodoxă este compatibilă cu cea
occidentală.
Din punctul de vedere al teoriei ciocnirii
civilizațiilor, China este mai probabil să fie o putere
lider în Asia de Est și de Sud-Est decât Japonia, care,
deși este compatibilă cu civilizația chineză, nu are
legături socio-culturale atât de strânse în regiune
precum China.
Teoria lui P. Kennedy, declinul imperiilor

• Teoria declinului imperiilor este subliniată de Paul Kennedy în Rise and Fall of Great
Powers. Autorul explică prăbușirea imperiilor prin suprasolicitarea lor economică: marile
puteri cheltuiesc sume uriașe pentru întreținerea, administrarea și apărarea lor, care, în
cele din urmă, sunt deviate de la economie, consum și duc imperiile la declin economic.
Concluzii:
Caracteristici Societatea preindustrială Societatea industrială Societatea postindustrială
Perioada apariției 4 mii î.Hr. Х-Х1Х secole. Ultimul sfert al secolului XX
Domeniul cheie al economiei Agricultură Industrie Sectorul serviciilor (în principal știință și educație)

Agricultură de subzistență cu productivitate Producția în masă a mărfurilor bazată

Caracteristicile organizaționale și Utilizarea eficientă a realizărilor revoluției științifice și
redusă, bazată pe muncă manuală și tehnologie pe înlocuirea muncii manuale cu
tehnice ale economiei tehnologice bazate pe o economie de piață reglementată
primitivă mașina

O nouă etapă de revoluție științifică și tehnologică,

Fundamentele dezvoltării
Rolul principal în societate
aparține
Progres științific și tehnologic, apariția
Tradiții mișcare către o societate informațională și o democrație
elementelor democrației
matură
O rețea largă de bănci de cunoștințe și date, structuri
Biserici și armate Corporații industriale și financiare
sociale flexibile

Conducerea grupurilor sociale Domnii feudali și clerici Antreprenorii Producători de informații și oameni de afaceri

• Există multe alte tipologii de societăți. Niciuna dintre aceste clasificări sau similare ale
societăților nu poate fi considerată singura corectă sau, dimpotrivă, respinsă inițial. Rolul
și semnificația acestei sau acelei clasificări sunt determinate în multe privințe de unghiul
de vedere, din care latură specifică, societatea este studiată ca o formațiune complexă, cu
mai multe fațete.