TIPURILE DE SOCIETAȚI ÎN

TEORIILE ECONOMIEI
MONDIALE
ELABORAT DE: PAȘCAN TUDOR
CUPRINS

• Introducere
• Teoria lui W. Rostow, etapele creșterii economice
• Teoria lui R. Aron, societății unite industriale
• Noua teorie a societății industriale, a lui J. Galbrate
• Teoria societății postindustriale D. Bell
• Teoria lui F. Fukuyama, civilizației unice
• Teoria lui S. Hangtington, ciocnirea civilizațiilor
• Teoria lui P. Kennedy, declinul imperiilor
• Concluzii
 INTRODUCERE

Deși despre economie putem afirma că este o știință relativ tânără, fenomenele economice și sociale le
găsim dezbătute în cadrul gândirii filosofice la Hesiod, Xenofon, Platon, Aristotel. Aceste fenomene
economice nu erau altceva decât reguli de gestiune a treburilor comune ale cetății.

Astfel, studiul economiei a început timid să se contureze căpătând nu numai forma pe care o cunoaștem
astăzi, ci și importanța pe care o reprezintă în mersul funcțional al societății, fiind însăși pilonul de bază al
acesteia. Economia este o știință socială care, încă din cele mai vechi timpuri, încearcă să rezolve
compromisul dintre resursele limitate și nevoile nelimitate, cu care indivizii și națiunile se confruntă.

Dezvoltarea științei economice nu putea avea loc decât însoțită de puternice controverse pe tărâm ideologic,
doctrinar. Având la bază un imens volum de cercetări și reflecții economice, se impune, tocmai, pentru o
cunoaștere eficientă a problemelor economiei actuale o etapizare a acesteia, mai exact a teoriei și a gândirii
economice.
 INTRODUCERE
Astăzi este destul de răspândit (D. Bell, A. Touraine, W. Rostow,
R. Aron și alții) să împărțim societățile în preindustriale sau
tradiționale (în sensul occidental modern - înapoi, primitiv, cu un
mod natural de viață agricol, care nu este receptiv la inovații,
societăți închise, neeliberate), industrial (adică având o bază
industrială dezvoltată, dinamică, flexibilă, liberă și deschisă în
organizarea vieții sociale) și postindustrial (adică societățile din cele
mai dezvoltate țări, a căror bază de producție este utilizarea
realizărilor progresului științific și tehnologic, informatizarea vieții
sociale, care generează schimbări semnificative în structura socială și
în formele de socialitate în sine).
 TEORIA LUI W. ROSTOW, ETAPELE CREȘTERII ECONOMICE

Walt Whitman Rostow

(1916-2003) - om de știință sociale și
politice americane, creator al teoriei
etapelor creșterii economice. A scris
peste 30 de cărți despre diverse domenii Teoria etapelor creșterii economice a fost
ale științelor sociale - istorie economică, dezvoltată de economistul, sociologul și
teorie economică, științe politice, istoricul american Walt Rostow în 1960. În
kremlinologie etc. Principala sa cartea sa Etape de creștere economică: un
contribuție științifică este legată de trei manifest non-comunist, sunt descrise cinci
concepte - teoria „etapelor de creștere și etape ale creșterii:
dezvoltare economică”, conceptul fazelor
de tranziție la democrație și teoria
prețurilor valurilor lungi de conjunctură.

2) perioada de creare a 4) înaintarea spre

maturitate 5) era consumului ridicat 6) *** etapa de căutare a
1) societatea tradițională; premiselor pentru 3) decolarea;
de masă; calității vieții.
decolare; (crestereaautointretinuta);
 Prima etapă - Societatea tradițională: În societățile tradiționale, mai mult de 75% din populația în vârstă de muncă este
angajată în producția de alimente, puterea politică revenind proprietarilor de terenuri sau guvernului central.

Etapele sunt identificate pe baza nivelului de dezvoltare

economiei, ponderea acumulării în venitul național și

a tehnologiei, progresivității structurii sectoriale a
A doua etapă - Perioada de creare a premiselor pentru ascensiune: La a doua etapă a creșterii economice, au loc schimbări
semnificative în agricultură, transporturi și comerț exterior. A doua etapă este de tranziție la ascensiune.

Etapa a treia - Ascensiune: A treia etapă acoperă o perioadă de timp relativ scurtă, timp în care are loc revoluția
industrială, investițiile de capital cresc, începe introducerea rapidă a noilor tehnologii și crește producția industrială pe cap
de locuitor.
alte criterii.

A patra etapă - Perioada de înaintare spre maturitate: Perioada de înaintare spre maturitate (societatea industrială) este
caracterizată ca o etapă lungă de progres tehnologic, urbanizare și o creștere a rolului managerilor.

A cincea etapă - Era consumului de masă ridicat: La a cincea etapă a creșterii economice (consum ridicat de masă), există
o trecere de la cerere la ofertă. Prima țară care a atins a cincea etapă a dezvoltării sale este Statele Unite, apoi țările lider
din grupul de țări industrializate. Baza acestei etape a fost formată din industria auto, infrastructura rutieră și sectorul
serviciilor. În același timp, ocuparea forței de muncă în agricultură este redusă, puterea este transferată de la proprietarii
factorilor de producție către manageri, iar dezvoltarea spirituală a unei persoane este adusă în prim plan.

A șasea etapă - Etapa de căutare a calității vieții: În lucrarea sa ulterioară „Politics and the Stages of Growth” (1971) W.
Rostow adaugă cea de-a șasea etapă - căutarea calității vieții, când dezvoltarea spirituală a unei persoane este adusă în
prim plan.
 TEORIA LUI R. ARON, SOCIETĂȚII UNITE INDUSTRIALE
RAYMOND CLAUDE FERDINAND ARON - născut 14 martie 1905 Paris, Franța. A fost un filosof,
sociolog și politolog evreu francez. În 1963 a fost ales membru al Academiei de Știinţe Morale
şi Politice.

Teoria unei singure societăți industriale a fost dezvoltată de sociologul francez

Raymond Aron și înseamnă că, în cursul industrializării țărilor, se formează o singură
societate industrială, se elimină rolul principal al proprietății, puterea economică este
transferată marilor corporații, cu ajutorul statului sunt eliminați polii bogăției și
sărăciei.
În același timp, corporațiile internaționale moderne se concentrează nu numai
pe obținerea de profit, ci și pe îndeplinirea unor funcții sociale importante:
• reconstrucția orașelor, • protecția mediului, • dezvoltarea cercetării științifice etc.
 NOUA TEORIE A SOCIETĂȚII INDUSTRIALE, A
LUI JOHN K. GALBRAITH
Teoria noii societăți industriale a fost descrisă de economistul american John Galbraith în 1967.
Autorul The New Industrial Society a căutat să demonstreze că utilizarea unei tehnologii sofisticate și din
ce în ce mai moderne duce la o degenerare internă a capitalismului, la saturația pieței cu bunuri și servicii
și la ștergerea contrastelor sociale anterioare.
Sistemul economic include:
a) un „sistem de planificare” (corporații mari cu putere asupra societății și a statului) și
b) „sistem de piață”, care include firme mici, reprezentanți ai societății, lipsiți de putere economică.
Iar statul trebuie să iasă din puterea „sistemului de planificare”, să efectueze reforme în interesul
societății civile pentru a păstra valorile sociale și spirituale durabile.
 TEORIA SOCIETĂȚII POSTINDUSTRIALE
1) tranziția
economiei de la
producția de
bunuri la Daniel BELL - este un
producția de
servicii; sociolog și publicist american
2) o creștere a
și membru al Academiei
5) dominanța specialiștilor Americane de Arte și Științe.
sectoarelor care profesioniști, a Născut la 10 mai 1919 în New
generează Teoria societății lucrătorilor cu
inovații în postindustriale a înaltă calificare York. După absolvire, a predat
producție și fost dezvoltată de în numărul sociologia la Columbia (1959-
management. sociologul american total de
Daniel Bell, care a angajați; 1969), apoi la Universitatea
identificat cinci Harvard. Prima publicație
trăsături ale unei
societăți
majoră a lui Bell, “The End of
postindustriale: Ideology”(1960), l-a consacrat
drept unul dintre principalii
4) utilizarea teoreticieni americani în
3) creșterea
noilor
tehnologii
rolului științele sociale și politice.
cunoștințelor
inteligente în
științifice și
procesul
tehnice;
decizional;
 TEORIA SOCIETĂȚII POSTINDUSTRIALE
1) tranziția
economiei de la
producția de
bunuri la Daniel BELL - este un
producția de
servicii; sociolog și publicist american
2) o creștere a
și membru al Academiei
5) dominanța specialiștilor Americane de Arte și Științe.
sectoarelor care profesioniști, a Născut la 10 mai 1919 în New
generează Teoria societății lucrătorilor cu
inovații în postindustriale a înaltă calificare York. După absolvire, a predat
producție și fost dezvoltată de în numărul sociologia la Columbia (1959-
management. sociologul american total de
Daniel Bell, care a angajați; 1969), apoi la Universitatea
identificat cinci Harvard. Prima publicație
trăsături ale unei
societăți
majoră a lui Bell, “The End of
postindustriale: Ideology”(1960), l-a consacrat
drept unul dintre principalii
4) utilizarea teoreticieni americani în
3) creșterea
noilor
tehnologii
rolului științele sociale și politice.
cunoștințelor
inteligente în
științifice și
procesul
tehnice;
decizional;
TEORIA SOCIETĂȚII POSTINDUSTRIALE

Teoria societății postindustriale a fost dezvoltată

de futurologul și sociologul american Alvin Toffler
(1980), care a propus teoria super-industrialismului.
De la sfârșitul secolului al XX-lea, a început o
tranziție de la un individ industrial orientat spre
producție și consum la o nouă personalitate orientată
spre valori spirituale și creativitate.
În loc de un cult al banilor, o relație de dominație
și subordonare, se dezvoltă o relație de asistență
reciprocă; În loc de disciplină rigidă a muncii în
cadrul unor organizații uriașe - munca voluntară în
organizații mici, într-un program convenabil; În loc de
distrugere și poluare a naturii - protecția mediului,
orientarea producției către resurse regenerabile.
 Într-o societate postindustrială, inteligența, capacitatea de a genera și utiliza noi cunoștințe devin principala
resursă pentru dezvoltarea economică. Principalele caracteristici ale economiei postindustriale sunt:

Schimbarea structurii producției și a consumului în favoarea serviciilor, industriilor intensive în cunoaștere, cu o pondere a cheltuielilor de cercetare și dezvoltare de cel
puțin 3,5-4% din vânzări.

Creșterea nivelului de educație în baza învățământului secundar specializat și superior, după învățământul universitar.

Atitudine creativă față de muncă și cerințe ridicate pentru relațiile umane la locul de muncă, dezvoltarea democrației muncii bazată pe ideea participării fiecărui
angajat la capitalul companiei, profiturile și managementul acesteia.

Tranziția către dezvoltarea durabilă, o atenție sporită la problemele de mediu și dezvoltarea de tehnologii ecologice, îmbunătățirea treptată a mediului.

Umanizarea economiei, când principalul obiect al investiției sunt industriile sociale și culturale și persoana în sine.
Informatizarea societății prin dezvoltarea mijloacelor moderne de comunicații, electronice, rețele de calculatoare, inovatoare, companii de risc, internet.

Creșterea rolului întreprinderilor mici în sfera serviciilor și producției materiale, mai viabilă în fața îmbătrânirii morale rapide a fondurilor și a bunurilor.

Globalizarea, exprimată în rolul tot mai mare al comerțului internațional și al investițiilor străine, împletirea economiilor naționale și interdependența crescândă a țărilor
lumii, care a devenit o piață unică pentru produse, pentru corporațiile internaționale.
 TEORIA LUI FRANCIS FUKUYAMA, CIVILIZAȚIEI UNICE
• Teoria unei civilizații unice reflectă procesele de
internaționalizare a producției, integrarea economiilor
naționale și liberalizarea relațiilor economice
internaționale. Potrivit autorului teoriei, Francis
Fukuyama, economist american de origine japoneză,
toate țările lumii se îndreaptă treptat către un singur
sistem politic, social și economic - democrația liberală.
În cele din urmă, lumea se va transforma într-o singură
societate și va veni, ca să spunem așa, „sfârșitul
istoriei”.

• În același timp, cultura occidentală este copiată, iar

valorile acesteia devin trăsături inerente restului lumii
(occidentalizare). Cu toate că teoria civilizației unice
recunoaște importanța religiei și a ideilor naționaliste
care generează diferențe socio-culturale între țări,
aceasta sugerează că, pe măsură ce liberalismul se
consolidează, acestea nu vor mai fi un obstacol.
 TEORIA LUI SAMUEL PHILLIPS HUNTINGTON
CIOCNIREA CIVILIZAȚIILOR

Teoria ciocnirii civilizațiilor

(Samuel Huntington,
economist american) se
bazează pe faptul că, după
Războiul Rece, lumea 8. Latino-
politică și culturală devine 3. 4. 7. americană.
din ce în ce mai multipolară Hindusă, Chineză, Africană,
și include opt civilizații
majore:

1. de 2. 5. 6.
Vest, Islamică, Japoneză, Ortodoxă,
 O concluzie importantă rezultă din teorie:
Conform acestei teorii:
Stabilitatea asociațiilor de integrare economică
este mai mare dacă țările lor membre aparțin
4. În ultima jumătate
de secol, ponderea
aceleiași civilizații, ceea ce, de exemplu, este tipic
țărilor asiatice în pentru țările Uniunii Europene (Grecia și Cipru
economia mondială a
1. Rolul
aparțin civilizației ortodoxe, dar nu sunt mari, în
crescut de la 1/8 la
Occidentului scade plus, civilizația ortodoxă este compatibilă cu cea
1/3, a crescut rolul
Chinei, al țărilor nou
în lume, occidentală.
industrializate din Din punctul de vedere al teoriei ciocnirii
Asia de Sud-Est și civilizațiilor, China este mai probabil să fie o putere
America Latină. lider în Asia de Est și de Sud-Est decât Japonia, care,
3. Întărirea deși este compatibilă cu civilizația chineză, nu are
legăturilor are loc în
primul rând în cadrul legături socio-culturale atât de strânse în regiune
civilizațiilor, iar 2. Importanța precum China.
diferențele dintre ele civilizațiilor asiatice
nu vor dispărea crește,
niciodată complet.
TEORIA LUI P. KENNEDY, DECLINUL
IMPERIILOR
• Teoria declinului imperiilor este subliniată de Paul Kennedy în Rise and Fall of Great
Powers. Autorul explică prăbușirea imperiilor prin suprasolicitarea lor economică: marile
puteri cheltuiesc sume uriașe pentru întreținerea, administrarea și apărarea lor, care, în
cele din urmă, sunt deviate de la economie, consum și duc imperiile la declin economic.
CONCLUZII:
Caracteristici Societatea preindustrială Societatea industrială Societatea postindustrială
Perioada apariției 4 mii î.Hr. Х-Х1Х secole. Ultimul sfert al secolului XX
Domeniul cheie al economiei Agricultură Industrie Sectorul serviciilor (în principal știință și educație)

Agricultură de subzistență cu productivitate Producția în masă a mărfurilor bazată

Caracteristicile organizaționale și Utilizarea eficientă a realizărilor revoluției științifice și
redusă, bazată pe muncă manuală și tehnologie pe înlocuirea muncii manuale cu
tehnice ale economiei tehnologice bazate pe o economie de piață reglementată
primitivă mașina

O nouă etapă de revoluție științifică și tehnologică,

Progres științific și tehnologic, apariția
Fundamentele dezvoltării Tradiții mișcare către o societate informațională și o democrație
elementelor democrației
matură

Rolul principal în societate O rețea largă de bănci de cunoștințe și date, structuri

Biserici și armate Corporații industriale și financiare
aparține sociale flexibile

Conducerea grupurilor sociale Domnii feudali și clerici Antreprenorii Producători de informații și oameni de afaceri

• Există multe alte tipologii de societăți. Niciuna dintre aceste clasificări sau similare ale
societăților nu poate fi considerată singura corectă sau, dimpotrivă, respinsă inițial. Rolul
și semnificația acestei sau acelei clasificări sunt determinate în multe privințe de unghiul
de vedere, din care latură specifică, societatea este studiată ca o formațiune complexă, cu
mai multe fațete.