Procese de transfer de masa I

Cursul III
 Vaporizarea şi condensarea în echilibru
Vaporizarea şi condensarea în echilibru sunt metode de
separare a unui amestec în fluxuri de compoziţie diferită:
o fază vapori îmbogăţită în compuşi mai volatili şi o fază
lichidă îmbogăţită în compuşi mai puţin volatili.
• Mecanismul vaporizării în echilibru este următorul :
amestecul lichid aflat la o anumită presiune se încălzeşte
până la o anumită temperatură şi se vaporizează parţial
(în shimbătorul de caldură- vaporizator 1-vezi pagina
urmatoare), după care intră într-un vas numit separator
de faze în care se separă o fază lichidă şi una vapori
care rămân în contact un timp suficient de lung pentru a
se stabili între ele echilibrul termodinamic.
 Condensarea în echilibru
Condensarea în echilibru se face pornind de la un amestec de vapori
care se răceşte producându-se condensarea parţială a vaporilor (în
schimbătorul- condensator 2). Amestecul lichid – vapori intră în
acelaşi vas separator de faze unde se petrece acelaşi fenomen ca
şi la vaporizarea în echilibru . Procesul de vaporizare ca şi cel de
condensare în echilibru începe şi se desfăşoară de fapt în
schimbătorul de căldură (vaporizator sau condensator) şi se
desăvârşeşte în separatorul de faze.
V

1
L V+
(F) L

V (F)
2

L
 Parametrii care definesc starea de echilibru

• Aplicând legea fazelor a lui Gibbs la amestecul binar, se obtine:

n = c + 2 – f.
• unde n este numărul gradelor de libertate (care este egal cu
numărul parametrilor de stare independenţi).
• c - numărul de componenţi chimici; c = 2 , pentru că este un
sistem binar;
• f - numărul de faze ; f = 2 , deoarece sunt două faze (L+V).
• Deci: n = 2 + 2 – 2 = 2
• Înseamnă că există doi parametri independenţi care definesc
sistemul . Aceştia se aleg dintre presiune , temperatură şi
compoziţie; de regulă se alege presiunea şi temperatura ca
parametri independenţi, astfel încât compoziţia va depinde de aceşti
doi parametri:
(x,y)=fct(p,T)
 Vaporizarea în echilibru a amestecurilor multicomponent

Deducerea teoretică a ecuaţiilor vaporizării în echilibru aparţine lui Katz şi

Brown.Aceasta s-a realizat pe baza ecuaţiilor de bilanţ material şi de
bilanţuri parţiale (pe componenţi).
• Se dau : fluxul de alimentare F [kmol /h], compoziţia alimentării x 01, x 02,
… x 0c (avem deci un număr c de componenţi), presiunea şi V= V1+V2+….Vc
temperatura sistemului. y1,y2,……..
Ne interesează fracţia vaporizată şi compoziţia fluxurilor de lichid şi vapori
formate.
F= F1+F2+…+Fc P
Ecuaţia de bilanţ material global este : T
F=V+L x01, x02,…..
Dar F mai poate fi scris şi ca suma fluxurilor de alimentare ale tuturor
componenţilor, la fel şi fluxurile V şi L pot fi scrise ca sume ale
fluxurilor parţiale de componenţi: L=L1+L2+…..+Lc
• F= F1 +F2+….+Fc= Fx01+ Fx02+…+Fx0c x1, x2,…..
• V= V1+V2+…+Vc
• L= L1+ L2+…+Lc
• Ecuaţiile de bilanţ parţial pe componenţi sunt :
- pentru componentul 1: F x 01 =V1 + L1 ;
- pentru componentul 2: F x 02 =V2 + L2 ;
 Vaporizarea în echilibru a amestecurilor multicomponent
(II)
• Exprimând fracţiile molare Se re- aranjează termenii din şi se
obţine:
astfel: y1= V1/V, y2=V2/V, Fx01
V1  ;
…,yc=Vc/V, x1= L1/L, x2= L2/L, L 1
1
…, xc=Lc/L şi ţinând cont de V Fx
K1
V2  02
relaţiile de echilibru : y1 = K1 L 1
1
x1 ; y2 = K2 x2 ;… ; yc = Kc xc , V K2
se mai poate scrie: etc.
V1 L V L V V
 K 1 1 ; 2  K 2 2 ... c  K c c Se însumează ecuaţiile şi rezultă una
V L V L V V
din cele două forme ale ecuaţiei
• Mai sus se înlocuieşte cu vaporizării în echilibru:
bilanţurile parţiale (v.pagina Fx
anterioara) şi se obţin Vi  V   L 1 0i
expresiile: 1
V Ki
V1 Fx  V1
 K 1 01 ; În mod asemănător se demonstrează
V L
cealaltă formă a ecuaţiei vaporizării în
V2 Fx  V2
 K 2 02 echilibru care permite calculul fluxului
V L
de lichid rezultat:
... Fx
Vc Fx0 c  Vc  Li  L   V 0i
 Kc Ki 1
V L L
 Posibilităţi de atingere a stării
D de echilibru lichid- vapori

P 1
B 2
F G
A C
L
L+V V

• În toate cazurile poziţia punctului B faţă de curba punctelor de fierbere,

respectiv a punctelor de rouă, ne arată raportul molar al celor două faze la
echilibru, şi anume:

V FB
[kmoli / kmol ] 
L BG
 Calculul procesului de vaporizare(condensare)

Ecuaţiile :
Fx0i Fx0i
V V   respectiv L
i L
i
L 1 V
1 Ki 1
V Ki L
se pot utiliza în calculul proceselor de vaporizare şi condensare în echilibru
în mai multe variante de calcul.
Cea mai uzuală problema:
Se dau:
- F (debit alimentare,kmoli/h)
- compoziţia (x01, x02,…, x0c),
- presiunea
- temperatura
Se cer V şi L.
În acest caz se aplică metoda încercare-eroare:
Se presupune un raport V/L . Valorile constantelor de echilibru Ki ale
componenţilor la temperatura T şi presiunea P se citesc în grafice, apoi
se calculează V şi L efectuând sumele din partea dreaptă a ecuaţiilor de
mai sus şi apoi se verifică dacă V/L are valoarea presupusă la început;
dacă nu, calculul se reia, presupunând o altă valoare a raportului V/L.
Nomograma din care se citesc valorile constantei
de echilibru Ki pentru unii alcani

Exista mai multe astfel

de nomograme,
pentru hidrocarburi
mai grele si pentru alt
domeniu de
temperaturi(vezi
manualul, p.56-57)
 Vaporizarea în echilibru a amestecurilor binare.
Relaţia de calcul pentru vaporizarea în echilibru

Luăm ca bază de calcul 1 kmol de alimentare t

(F=1).
Conform bilanţului material global vom avea:
F
F=L+V deci 1=L+V. A
B
Conform bilanţului material parţial pe
componenta mai volatilă, avem:
dar
1  x  L  x  V  y L  1V
de unde
0 rezultă: 
x 0  (1  V ) x  Vy x x0 y x, y

x 0  x  V ( y  x)

V 
x0  x x 0  x AF
yx
 V
Ecuaţia permite calculul fracţiei vaporizate din yx AB
alimentare; deci V are o valoare subunitară,
care se poate determina grafic pe diagrama
de echilibru t-x-y trasată la presiunea de
lucru:
 Vaporizarea în prezenţă de gaz inert

Vaporizarea în echilibru în prezenţă de gaz inert (I)

Se utilizează la vaporizarea unor substanţe mai puţin volatile,
pentru care nu se poate utiliza vaporizarea obişnuită deoarece
aceasta ar trebui să se petreacă la temperaturi prea mari, având
în vedere punctul de fierbere al acestor substanţe, iar la aceste
temperaturi mari s-ar putea produce descompunerea termică a
substanţei.
Vaporizarea substanţelor mai puţin volatile se poate face în
două moduri :
sub vid
în prezenţă de gaz inert
Vaporizarea în prezenţă de gaz inert este preferată în
aplicaţiile la care aparatura de vid ar reprezenta o investiţie prea
mare.
Cerinte pentru gazul inert:
- să nu reacţioneze chimic cu lichidul;
- să aibă solubilitate neglijabilă în lichid;
- să fie ieftin şi disponibil în cantităţi mari;
 Vaporizarea în echilibru în prezenţă de gaz inert (I)

Se consideră un sistem multicomponent. Presiunile parţiale ale componenţilor

în vapori le notăm cu: p1v, p2v….pcv iar presiunea parţială a gazului inert: pgv.
Conform legii lui Dalton:
p gv   piv  P

deci: p v
i  P  p gv

Conform legii lui Raoult, şi ţinând cont că presiunea parţială a gazului inert în
lichid este nulă (pgl = 0) : l
pi  Pi xi
t

la echilibru: pil = piv, de unde rezultă că: 

p v
i  P  p gv   Pi t xi

Aceasta este ecuaţia curbei de fierbere în cazul utilizării gazului inert

Ea permite calculul temperaturii de fierbere a unui amestec multicomponent în prezenţa
inertului.
Ecuaţiile vaporizării şi condensării în echilibru în prezenţa gazului inert seamănă cu cele
de la vaporizarea şi condensarea în echilibru simple, cu deosebirea că în relaţii
intervine cantitatea (respectiv, debitul) de gaz inert, S:
Fx0i
 Vi  V  
Fx0i L i L
V S
L 1 Ki  1
1 L
V  S Ki
 Vaporizarea diferenţială în prezenţă de gaz inert a
sistemelor monocomponent
Într-un barbotor se introduce lichidul pur ai cărui vapori trebuie antrenaţi. Nivelul de lichid în
barbotor trebuie să fie suficient de mare ca să permită atingerea echilibrului
termodinamic între lichid şi vaporii care părăsesc lichidul . Astfel, vom putea scrie:
• pov este presiunea parţială a componentului pov antrenat
pol în fază vapori (indicele o se referă
la faptul că avem o substanţă pură);
• pol - presiunea parţială a componentului antrenat în fază lichid
Deoarece în fază lichidă se găseşte un component pur, x = 1, deci:

Conform legii lui Dalton: p ol  Pot

pov  Pyo
• O –Odebitul molar de component antrenat în faza de vapori;
y 
• o SO
–debit
S molar de gaz inert.

rezultă ecuaţia antrenării cu gaz inert în sistem monocomponent:

O
P  Pot
OS

 P 
S  O  t  1
 P0 
 Separatoare lichid- vapori
• după orice proces de vaporizare sau de condensare parţială urmează o
separare a fazelor, ceea ce se petrece într-un separator lichid- vapori.
1. Separator orizontal 2.Separator vertical

F
V
demister
V

L dom

L
apă
 Dimensionarea vaselor acumulatoare de lichid
• Acestea sunt vase orizontale utilizate la stocarea lichidelor care nu au presiune de
vapori prea mare, la temperatura de stocare; ca urmare, ele nu pun probleme mari la
separarea fazelor iar dimensionarea lor se face prin calcule simple, pe baza timpului
de staţionare( Metoda Kern) .
Vl
s 
Qv
• Vl este volumul pe care îl ocupă lichidul în vas; el se corelează apoi cu gradul de umplere al
vasului;
• Qv este debitul volumetric de lichid; în cazul în care apare şi a doua fază lichidă, ca urmare a
condensării aburului, de exemplu, dimensiunile principale ale vasului (L şi D) se multiplică cu.

3
2
• Se alege o proporţie rezonabilă a dimensiunilor geometrice ale vasului: astfel, metoda
Kern ia în considerare proporţia: L/D= 3 ~ 4, unde L este lungimea vasului iar D este
diametrul interior. Gradul de umplere al vasului este de circa 50%.
• Ţinând cont de indicaţiile anterioare, dimensionarea vasului acumulator de lichid este
o problemă de aritmetică şi de geometrie elementară
 Dimensionarea vaselor de reflux
• Pentru lichide subracite (sub p.f.→vaporizare neglijabila)

Diametrul vasului
Pe abscisa este debitul de
Diametrul vasului

lichid in m3/s, domeniul10-4-

10-1.

Vol. vasului
Sunt 2 grafice, cel din
stanga pentru diametru
pentru vase cu debit mic
(pana la 10-3m3/s), cel din
dreapta pentru colum,
pentru debite peste 10-3.
Se poate utiliza curba din
mijloc pentru orice debit.

Debitul volumetric de lichid

 Dimensionarea separatoarelor lichid-vapori verticale
Vasul are dubla functie: separa lichidul de vapori si totodata asigura zestrea de lichid la
fundul vasului, in scop de pompare.
Principiul de dimensionare este sa nu se depaseasca anumite valori admisibile pentru
viteza vaporilor si a lichidului, pentru a asigura timpul de separareal fazelor:
1) Se calculeaza viteza maxima admisibila a vaporilor:
0,5
   v 
v ma  c l 
 v 

2) Se calculeazaviteza admisibila reala a vaporilor: v a  0,5  v ma

D 2
3) Din ecuatia continuitatii curgerii rezulta D: Qv _ vap  va  A  va  D
4
4) Se calculeaza lungimea separatorului. De regula L=3D. Daca diametrul vasului
este mic, se poate merge pana la L=5 D; in niciun caz lungimea aparatului nu
poate fi mai mica de 1,2 m de la tangenta la tangenta.